Ziarul Gândul vorbeşte despre un studiu interesant. Eu nu prea sunt foarte atent la ce începe cu "un grup de cercetători britanici" (sau germani, francezi, americani...), dar acest articol mi-a atras atenţia pentru că vorbeşte despre ceva care se numeşte, la noi în popor, drept "furia laptelui", un fenomen foarte interesant, mai ales că este vorba de o construcţie emoţională care duce la o contradicţie a sentimentului matern.
Andreea Esca: „Mama m-a ajutat enorm”
Principala cauză a depresiei postnatale este nesusţinerea morală din partea partenerului de viaţă
Peste jumătate dintre mămici suferă de depresia postnatală, iar principala cauză a acestei stări este nesusţinerea morală din partea partenerului de viaţă, susţin psihologii britanici. Cercetarea s-a realizat pe 2.700 de mame, iar 52 la sută dintre acestea prezentau simptome ale depresiei postnatale.
Specialiştii români spun că această stare apare şi din cauza nivelului hormonal care scade brusc. „În timpul sarcinii femeia are un nivel hormonal foarte ridicat, iar după ce naşte acesta scade brusc, revenind la normal”, spune psihologul Lena Rusti.
Specialistul Lena Rusti spune că această depresie este una specială şi deosebită de celelalte forme ale depresiei, deoarece depresia postnatală este una organică, din cauza dezechilibrului hormonal. Simptomele acestei depresii sunt unele relativ uşor de depistat.
„Proaspăta mămică începe să spună că nu mai poate, că nu mai suportă, că se simte singură, că are o povară mult prea grea pe umeri. Ajutorul partenerului sau al familiei trebuie să fie unul moderat, nicidecum total, pentru că astfel se vor accentua stările depresive ale mămicii”, menţionează psihologul Rusti. Relaţia dintre parteneri trebuie să fie una de colaborare şi comunicare, iar atunci când bărbatul sau familia femeii doreşte să îi acapareze toate „obligaţiile” de mamă, femeia bate în retragere şi se închide în ea, iar aceste metode îi creează mămicii complexul de inferioritate.
Medicul ginecolog este cel care pune diagnosticul de depresie postnatală, iar apoi femeia este trimisă la un psihiatru sau la un psiholog, pentru a urma un tratament bazat pe terapie, atunci când depresia nu este într-un stadiu avansat, sau cu tratament medicamentos, atunci când stadiul depresiei este unul avansat. Netratată la timp sau într-un mod neadecvat, această depresie poate duce chiar la sinuciderea mamei sau la renegarea copilului.
Andreea Esca este o mamă norocoasă din acest punct de vedere
Prezentatoarea ştirilor Pro TV Andreea Esca spune că este o norocoasă pentru că nu a fost nevoită să treacă printr-o astfel de situaţie, iar singurul „vinovat” de acest lucru este chiar mama prezentatoarei. „Mama mea a fost lângă mine din prima zi şi m-a ajutat enorm. Chiar şi la spital a dormit cu mine acolo, la Alexia în acelaşi pat, pentru că pe atunci nu existau rezerve drăguţe ca acum , la Spitalul 23 August, unde am născut eu. După ce am încetat să o alăptez pe Alexia, mama era cea care se trezea în fiecare noapte să-i dea biberonul ca eu să pot să fiu odihnită ziua. Am fost într-adevăr copleşită cât am alăptat deoarece trebuia să mă trezesc din 3 în 3 ore şi mă simţeam foarte rău. În plus, după ce am născut-o pe Alexia, am avut şi o criză de rinichi, care m-a făcut să văd moartea cu ochii. Dar bine că a trecut”, explică Andreea Esca câteva dintre momentele grele peste care a trebuit să treacă de când a devenit mămică.
Vedeta mai menţionează că nu poate da sfaturi proaspetelor mămici, pentru că ea a avut un mare noroc, şi anume mama acesteia. „Nu e drept să dau sfaturi nimănui. Şansa mea este că am o mamă care mă iubeşte foarte mult şi care îşi sacrifică în continuare viaţa pentru mine. Sper să pot face şi eu asta pentru copiii mei”, spune Andreea Esca.
madalina.chitu@gandul.info(sursa: http://www.gandul.info)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu