marți, ianuarie 20, 2009

Sunt cuvinte pierdute pe drum


Titlul este o parafrază a unui vers din cântecul Cuvinte - Semnal M.


Cuvintele ar trebui să conţină informaţia pură, forma cea mai distilată a abstractului. Iată însă că ele trezesc mai multă emoţie decât informaţie. Îmi chinuiam ochii cu o lectură de document vechi... recunosc, gândurile mele erau aiurea, nu ştiam la ce mi-ar putea folosi lectura, dar speram să găsesc de unde a pornit la noi ideea doctrinară a unui preşedinte. Această informaţie m-am gândit să o găsesc în Constituţie.
Am deschis, cum e şi firesc, prima Constituţie de după război. De la bun început acea Constituţie din 1945 a început să-mi vorbească despre bunuri comune întregului Popor, dar, foarte brusc, am dat de următorul articol:

Art. 8. - Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate prin lege.

Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de o protectie speciala.


Nu am putut să nu-mi amintesc discuţia pe care parlamentul a dus-o în 2003 dacă ar trebui ca proprietatea să fie protejată sau garantată. Iată că în prima Constituţie cu iz de doctrină comunistă, proprietatea era şi garantată şi protejată, ba încă special. Interesantă este formularea "agonisită prin muncă şi economisire". Desigur, agonisită conţine deopotrivă şi a câştiga prin muncă şi a economisi, dar astfel formulat devine un text foarte puternic care condiţionează proprietatea de moralitate şi legalitate. Plecând de aici, demolarea caselor prin expropriere pentru a construi cartierele, nu a avut nici o piedică, legislaţia s-a dezvoltat astfel încât să fie posibilă, astăzi este în vigoare o formă analoagă de expropiere, deşi se spune că avem o constituţie democratică şi modern-occidentală.

Constituţia din 1948 intuieşte că vor veni exproprierile...
Art. 10. - Pot fi facute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despagubire stabilita de justitie.

Nu este cam ce vrea şi premierul Emil Boc? Domnia sa spunea cam aşa, îl expropriăm, intră buldozerul şi pe urmă vedem noi în justiţie câţi bani îi oferim.

Urmează apoi un articol foarte interesant şi pe care l-am tot discutat, anume dacă pensiile vin din banii bugetului de stat sau sunt un drept privat al celui care se asigură (ca şi cum s-ar asigura la o firmă de asigurări private).

Art. 11. - Cand interesul general cere, mijloacele de productie, bancile si societatile de asigurare, care sunt proprietate particulara a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adica bun al poporului, in conditiunile prevazute de lege.

Iată deci că asigurările devin proprietatea statului, bun al poporului, dar funcţionează pe aceleaşi principii ca şi societăţile de asigurare, adică constituindu-se pe fonduri private. Din ce în ce mai interesantă lectura.

Iată un articol cu adevărat modern şi european, un articol la care UDMR ar roşi de plăcere:

Art. 24. - In Republica Populara Romana se asigura nationalitatilor conlocuitoare dreptul de folosire a limbii materne si organizarea invatamantului de toate gradele in limba materna. Administratia si justitia, in circumscriptiile locuite si de populatii de alta nationalitate decat cea romana, vor folosi oral si scris si limba nationalitatii respective si vor face numiri de functionari din sanul nationalitatii respective sau din alta nationalitate, care cunosc limba populatiei locale.

Predarea limbii si literaturii romane este obligatorie in scolile de orice grad.

Că tot am vorbit ieri despre accesul la datele personale care intră azi în vigoare...

Art. 33. - Secretul corespondentei este garantat. Numai in caz de instructie penala, sub stare de asediu, sau in caz de mobilizare, corespondenta poate fi controlata.

Iată însă ceva care depăşeşte orice imaginaţie...

Art. 34. - Orice cetatean are dreptul de petitionare, precum si dreptul de a cere organelor prevazute de legi trimiterea in judecata a oricarui functionar public, pentru infractiunile savarsite in timpul exercitarii serviciului.

DNA-ul ar fi plin dacă acest articol s-ar aplica cu adevărat în ziua de astăzi.

Astăzi se tot vorbeşte despre regiuni. Există un articol care vorbeşte şi despre aceste regiuni.

Art. 75. - Teritoriul Republicii Populare Romane se imparte din punct de vedere administrativ, in: comune, plasi, judete si regiuni. Prin lege se pot aduce modificari acestor impartiri.

Nu este deci necesar să renunţăm la judeţe, astfel încât să fie nevoie să se schimbe acte, să se schimbe instituţii, este îndeajuns să facem aceste regiuni ca unitate administrativă peste judeţe.

Iată ceva la care chiar nu ştiu de ce s-a renunţat:

Art. 88. - La toate instantele, cu exceptia Curtii Supreme, judecarea are loc cu asesori populari, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

Acest asesor, un cuvânt dispărut din limbajul curent, înseamnă "reprezentat al poporului în unele complete de judecată" şi seamănă, la prima vedere, foarte bine cu juraţii din Justiţia americană.

OK. Nu-mi este prea clar dacă în acea constituţie pot vorbi despre un preşedinte în adevăratul înţeles al cuvântului. El există formal ca preşedinte al Marii Adunări Naţionale, dar nu este prea clar dacă este preşedintele statului.

Oare ce s-a întâmplat pe parcurs dacă astăzi trebuie să ajungem, cu atâtea elemente, la doctrina republicană de la care am plecat.

Constituţie/24-09-1952
CONSTITUŢIA Republicii Populare Române din 1952

Constituţie/21-08-1965
CONSTITUŢIA Republicii Socialiste România din 1965

Un comentariu:

Maximmouse spunea...

Stimate Bibliotecarul! Foarte interesant!

Maxi!:)