Emil Boc la Naşul B1 TV

---

Participarea Primului-ministru Emil Boc la emisiunea Nasul găzduită de postul de televiziune B1TV - Partea I

Participarea Primului-ministru Emil Boc la emisiunea Nasul găzduită de postul de televiziune B1TV - Partea II

Participarea Primului-ministru Emil Boc la emisiunea Nasul găzduită de postul de televiziune B1TV - Partea III

Transcrierea ediţiei speciale a emisiunii Naşul de la B1 TV, avându-l ca invitat pe primul-ministru Emil Boc

Realizator: Bună seara, domnule prim-ministru!
Emil Boc: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie!
Realizator: Ştiaţi ce Românie moşteniţi? Ştiaţi ce Românie avem? Ce două Românii avem?
Emil Boc: Am văzut câteva momente din emisiune, înainte de a intra în direct. Din punctul ăsta de vedere, vreau să vă spun că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Nu ştiu dacă aţi abservat, dar una dintre primele măsurile, pe care le-am luat după ce am ajuns la Palatul Victoria, a fost de a pune ordine în sistemul bugetarilor de lux şi încercarea, în ceea ce priveşte pensiile de lux din România, pentru a realiza un act de dreptate, în raport cu ceea ce plăteşte cetăţeanul, prin impozite şi taxe, în materia salariilor bugetare de lux. Şi cazul pe care l-aţi exemplificat, vreau să vă spun că m-am interesat la Ministerul Transporturilor. Domnul Noapteş nu mai este, în acest moment, director la Ministerul Transporturilor; el a fost demis de către ministrul Berceanu. Ordinul a fost pus în aplicare imediat după 1 ianuarie, astfel încât, dânsul, în acest moment, nu este angajat al Ministerului Transporturilor. Poate şi ca o consecinţă a faptului că prima măsură pe care am luat-o, repet, în privinţa bugetarilor de lux, a fost de a-i readuce cu picioarele pe pământ, adică, ştiţi de salariile de 30.000 de euro, 40.000 de euro, de 50.000 de euro pe lună, pe care toată opinia publică le-a cunoscut.
Realizator: Dar aceşti oameni pot contraataca?
Emil Boc: Primul lucru pe care l-am făcut, după ce am ajuns, repet, la guvernare, a fost să stabilim salariile tuturor şefilor de agenţii, directori de companii, cum sunt aceştia, la salariul unui secretar de stat. Asta înseamnă că acele persoane care aveau 30.000 de euro pe lună, acum primesc, în mână, 48 de milioane de lei vechi. Toţi, fără excepţie.
Realizator: Pot contraataca, să spună, să vă dea în judecată?
Emil Boc: Nu au, pentru că am emis un act guvernamental. S-a modificat şi contractul de mandat, astfel încât, toţi aceştia trebuie să strângă cureaua - har Domnului, că au de unde să strângă cureaua! Deci, în acest moment, niciun şef de agenţie, dintre aceştia despre care am vorbit, nu primeşte, în mână, mai mult de 48 de milioane de lei vechi.
Realizator: Dar, aveţi idee câţi sunt?
Emil Boc: E vorba de toţi şefii agenţiilor naţionale, este vorba de faptul că, nici la nivel local, şefii regiilor care se află în subordinea consiliilor judeţene sau în subordinea consiliilor locale, pentru că şi acolo existau asemenea situaţii incorecte, şi acolo am plafonat, la salariul vicepreşedintelui consiliului judeţean, la regiile care se află în subordinea consiliului judeţean sau la salariul viceprimarului, în cazul regiilor companiilor care se află în subordinea Consiliului Local.
Realizator: Deci, actul nu se mai întoarce; asta aşa va rămâne. Nu vine Curtea Constituţională să spună că nu e constituţional şi o întoarce...
Emil Boc: Nu a fost atacată de nimeni, are toate argumentele de legalitate şi de constituţionalitate. Este dreptul Guvernului, să stabilească, pe bani publici, care este nivelul de salarizare. Iar aici erau nişte salarii care nu se justificau. Erau, practic, nişte modalităţi prin care se plătea o clientielă politică. Ştiu că nu i-am mulţumit, pe această cale, pe foarte mulţi; dimpotrivă - i-am dezamăgit. Dar a fost un angajament pe care l-am tot spus, de când sunt în politică, şi eu şi partidul pe care îl reprezint, că, în mod normal, într-o societate democratică, nu trebuie ca resursele publice să fie o modalitate din care unii, care sunt mai şmecheri, să se înfrupte, iar ceilalţi, care nu au acces la resurse, să stea de pe margine şi să se uite, cum alţii ne sfidează. Mai mult decât atât, ştiţi că indemnizaţia membrului din Consiliul de Administraţie era 20% din salariul directorului. Deci, cu cât era salariul directorului mai mare, cu atât şi membrul din Consiliul de Administraţie primea o îndemnizaţie mai mare.
Realizator: Dar sporurile mai sunt, pentru că erau şi sporuri foarte multe. Erau şi 40 de sporuri, 30 de sporuri. Adică mai e vreo metodă prin care aceşti oameni pot lua sute de milioane pe lună?
Emil Boc: La nivelul acesta, al directorilor, s-a stabilit foarte clar - este vorba de 48 de milioane de lei, pe care îi primesc în mână. Membrii din consiliul de administraţie iau 1% din 48 de milioane, deci 48 de lei. Deci am limitat drastic.
Realizator: Deci asta funcţionează de la 1 ianuarie 2009.
Emil Boc: Funcţionează de la 1 ianuarie 2009 şi cred că este o măsură absolut corectă, este sănătoasă pentru ceea ce înseamnă modul de gestionare a banilor şi a resurselor financiare pe care le avem şi să le drămuim cu echilibru şi a fost prima decizie pe care am luat-o.
Realizator: Întrebare: aveţi idee cam câţi or fi în ţară? 5.000 asemenea oameni, 10.000 pe care vi i-aţi făcut duşmani acum?
Emil Boc: E de ordinul zecilor de mii de oameni în toată ţara.
Realizator: Care a fost resortul? De ce aţi luat decizia asta? Vi s-a părut că e o şmecherie, prin care unii ies mai repede la pensie, îşi trag pensia, după care rămân pe aceleaşi poziţii şi fac bani mai mulţi?
Emil Boc: Domnul Moraru, sunt foarte multe nedreptăţi în sistemul public şi de salarizare şi de pensionare. Trebuie să le spunem românilor pe nume. În aceşti 19 ani, după Revoluţie, cei care au avut cel mai mare sprijin sau, cum se spune pe româneşte, pile în sistem, au reuşit să-şi pună fie salarii, fie pensii pe măsură. Adică cu mult peste ceea ce reprezintă un nivel acceptabil de salarizare sau de pensionare într-o societate democratică. Şi ceea ce sfidează, după părerea mea, este discrepanţa majoră între contribuţia pe care o persoană o are la sistemul public de pensii şi pensia efectivă pe care o primeşte. De aceea am spus de bugetarii de lux şi, în cazul de faţă, de pensionarii de lux.
Realizator: Întrebare: aceştia de lux, ce au făcut? Au cotizat toată viaţa puţintel, la final, şi-au făcut rost de nişte bani mulţi.
Emil Boc: O să vă dau câteva exemple, ca să nu vorbesc doar în termeni din aceştia, fără acoperire. Deci, o persoană, de exemplu care, potrivit contribuţiei la sistemul de pensii, dar şi dacă era un muritor obişnuit, pe baza contribuţiei pe care a avut-o pe parcursul vieţii, trebuia să primească o pensie de 563 de lei, adică cinci milioane şase sute treizeci de lei vechi.
Realizator: Cât rezulta din calculul...
Emil Boc: Datorită faptului că beneficiază de o lege specială, adoptată de Parlamentul României, deci absolut legal. Şi vreau să fiu bine înţeles, oamenii aceştia beneficiază de aceste drepturi în mod legal, pe baza unor legi în vigoare în România.
Realizator: Da, dar legile speciale, votate de Parlament, sunt doar pentru unii, foarte puţini.
Emil Boc: Asta este o altă realitate. Deci, trebuia să primească - atât aş primi eu, dumneavoastră, dacă am lucra.
Realizator: /.../ Pensionar de lux, da?.
Emil Boc: Deci, dacă ar fi fost pe baza sistemului Legii 19, ar fi avut o pensie de 563 de lei.
Realizator: 563 lei.
Emil Boc: Exact. Datorită faptului că este în categoria aceasta specială, beneficiază de o pensie de serviciu de 14.961.
Realizator: Deci, lege specială, da? 14.000?
Emil Boc: 14.961, adică 149 de milioane de lei vechi. Deci, în fiecare lună, cetăţenii României sponsorizează cu 144 de milioane de lei această persoană, pentru că diferenţa de la 563 la 149 este plătită din bugetul de stat. De unde se pune diferenţa asta?
Realizator: Bun, dar întrebarea e de ce e atât de special acest om, să aibă o pensie, în loc de 5 milioane, de 150 de milioane, adică de 30 de ori mai mare.
Emil Boc: Legile speciale au menirea că nu calculează pensia pe baza contribuţiei pe care omul a avut-o în decursul vieţii, ci, în unele cazuri, se iau veniturile din ultimele 12 luni şi se spune 85% din veniturile din ultimele 12 luni reprezintă pensia, punct.
Realizator: Dar întrebare - de unde a ştiut acel om să-şi facă, pe ultimele 12 luni? Deci, omul acela ştia că se va scoate o lege, nu?
Emil Boc: Vă daţi seama că în sistem se cunoaşte acest mecanism şi se fac aceste demersuri. Bun. Nu numai că ia această pensie de 149 de milioane de lei vechi, s-a reangajat pe un post exact de unde a plecat şi mai primeşte 165 de milioane de lei vechi, adică 16.590 lei noi.
Realizator: Deci, aici s-a pensionat...
Emil Boc: Da, da, atât ar fi meritat să primească pensie, 563.
Realizator: Deci, s-a pensionat, dar omul vine înapoi, se reangajează...
Emil Boc: ...şi primeşte o pensie de 16.590.
Realizator: Pe acelaşi post cumva?
Emil Boc: Pe acelaşi post, încadrat fără niciun fel de problemă. Acesta este de fapt obiectivul legii noastre, pe care am emis-o la guvern. Trebuie să fiu corect cu dumneavoastră şi cu toţi românii. Fondul problemei îl reprezintă rezolvarea legilor speciale, care trebuie readuse la normalitate şi în limite decente.
Realizator: Corect. Dar aici sunt 314 milioane de lei pe lună. Puteţi să ne spuneţi funcţia acelui om?
Emil Boc: Nu, am spus că nu spun funcţii, pentru că nu vreau să aduc o învrăjbire în sistem. Toată lumea cunoaşte cazul legilor speciale, pentru că le am cu nume, şi cu date şi cu persoane şi vă mai pot da 'n' exemple de acest fel. Ce vreau să vă spun însă e că, încă o dată, eu nu am nimic cu persoana în cauză şi vreau să fiu bine înţeles - el beneficiază de avantajul sistemului, care este nedrept.
Realizator: Am o întrebare acum: cam câţi oameni în România beneficiază de aceste legi speciale?
Emil Boc: Este vorba de mii de oameni, care intră sub asemenea incidenţă şi c are intră sub această incidenţă a legilor speciale.
Realizator: Vreau să vă întreb şi de actori. Este actor, cumva, acest om?
Emil Boc: Nu, nu. Acum, eu vreau să fiu sincer cu dumneavoastră, din nou, poate folosesc prea mult acest cuvânt. Măsura aceasta nu a fost primită cu aplauze de cei care sunt într-o asemenea situaţie. Ei au beneficiat de roadele acestui sistem care îi avantajează şi evident că a existat o manipulare a opiniei publice, prezentându-se drept victime ale unei asemenea legi persoane care niciodată nu au stat în atenţia noastră pentru a fi vitregite: pensionarii din domeniul artistic - mă refer la actori -, medicii, profesorii, persoanele care asistă oamenii cu dizabilităţi, asistenţii maternali. Nici gând de aşa ceva. Noi aici am găsit foarte clar soluţia, ca aceşti oameni să poată încasa în continuare bani.
Realizator: Deci, această ordonanţă nu era pentru medici, profesori...
Emil Boc: ...şi nu va fi pentru asemenea persoane, care oricum au venituri mici şi îşi cumulează aceste resurse ca să facă faţă traiului de zi cu zi. Ţinta noastră a reprezentat-o şi o reprezintă, repet, pensia de lux, care este cumulată cu salariul de lux şi, evident, de aici să putem realiza şi economii la bugetul de stat.
Realizator: Aţi spus că sunt mii. Colegii, notaţi-i şi pe aceşti mii care se bucură de legi speciale tot la barosani şi creşte numărul barosanilor şi constatăm pe urmă că sunt mulţi.
Emil Boc: Iar aici fondul problemei îl reprezintă sistemul nedrept în România, care este conceput în materie de pensionare. Eu cred că în România, dacă este să fim corecţi unii cu alţii, să ne putem uita unii în ochii altora, să nu ne credem că unii suntem mai avantajaţi sau alţii mai dezavantajaţi, ci corecţi în ceea ce priveşte utilizarea banului public, fiecare să primească un salariu pe măsura muncii pe care o are. Deci o persoană care lucrează în sistemul de apărare - sunt nişte constrângeri, nu mai poţi să ai alte activităţi paralele, aşa cum de exemplu altcineva poate să lucreze, să aibă două sau trei slujbe - atunci trebuie să-l plăteşti şi sunt plătiţi mai bine. Dar la pensionare nu mai intri într-o altă categorie specială.
Realizator: ...pentru că deja ai primit în timpul funcţiei un bonus.
Emil Boc: Exact. Aici cred că trebuie realizat echilibrul şi corectitudinea sistemului.
Realizator: Da, dar miniştrii dumneavoastră deja lucrează pe fiecare minister la asemenea legi?
Emil Boc: Vreau să vă spun că există o determinare a acestui guvern de a merge mai departe, dincolo de această lege, care rezolvă o problemă mică doar în sistem - de a realiza o unitate şi un act de dreptate în întregul sistem de pensii. Adică fiecare, pe măsura contribuţiei pe care a avut-o la bugetul de asigurări sociale, să aibă o pensie mai mare sau mai mică, iar recunoaşterea valorii sociale a muncii să se facă în salariul pe care îl are şi, având un salariu mai mare, evident, va primi o pensie mai mare, dar nu o asemenea discrepanţă.
Realizator: Întrebare: nu credeţi că aţi avut şi dumneavoastră scăpări aici, în redactarea şi formularea ordonanţei, pentru că practic actorii au fost cei mai... şi aici a fost o manipulare a unora, i-au împins pe actori în această capcană, crezând că ordonanţa s-a dat pentru ei.
Emil Boc: Doamne fereşte! Iar am văzut, din nefericire, o manipulare care m-a durut oarecum sufleteşte, pentru că vin de la Cluj şi avem acolo un actor extraordinar, drag tuturor clujenilor, ardelenilor, românilor, pe Florin Piersic. Şi am văzut o manipulare într-o anumită publicaţie din România, spunând că acea înscenare care a fost publicată, că ar fi colaborat cu Securitatea, a fost de fapt un act premeditat al meu ca să-i pun în dificultate pe actori. Vă spun sincer, m-a deranjat sufleteşte, încât nu am putut dormi vreo două nopţi după o asemenea încercare mizerabilă.
Realizator: Obişnuiţi-vă! L-aţi sunat pe Florin Piersic?
Emil Boc: L-am sunat de două ori, era într-o emisiune, paradoxal, la televizor, dar o să-l sun de ziua lui, chiar în aceste zile, va fi ziua lui şi o să-i spun, încă o dată, 'la mulţi ani!', aşa cum l-am aniversat la Cluj, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani. Deci, să fim bine înţeleşi: nu actorii, nu medicii, nu profesorii sunt ţinta proiectului nostru.
Realizator: Bun, dar e clar că ordonanţa n-a fost făcută foarte clară.
Emil Boc: Ca să nu se interpreteze abuziv, s-a emis un ordin comun, semnat de ministrul Finanţelor şi de ministrul Muncii, care au venit şi au spus foarte clar, ce se înţelege prin acest cumul. Ministrul muncii a asigurat că nicio persoană nu va primi mai puţin decât primeşte acum. Forma va fi diferită, prin baza convenţiei civile, dar lucurile au mers, în continuare, mai departe, din nefericire. Eu cred că, de exemplu, în privinţa actorilor- şi am mai spus acest lucru- de când a apărut acest subiect, ca de altfel şi în ştiinţă, sau în orice domeniu, ar trebui să avem nu modalităţi din acestea, pentru a-i sprijini pe marii actori sau pe marile genii, care sunt în cultură şi în ştiinţă. Să fie sistemul de excelenţă, sistemul pensiilor de excelenţă, prin care, societatea românească recunoaşte că are anumite valori, în domeniul culturii, în domeniul artei, în domeniul ştiinţei, în tehnologie, în - ştiu eu - oameni la care, întradevăr, te poţi uita. Acolo, cred că facem un act de dreptate şi, întradevăr, acel om nu trebuie să fie obligat să facă reclame publicitare, la vârsta de peste 65 de ani, ca să-şi poată câştiga un nivel decent de existenţă. Acei oameni trebuie să rămână de referinţă şi să fie trataţi cu respect de către societatea românească.
Realizator: Dar, cine credeţi că a orchestrat această manipulare - a fost clar - se vedea din avion, manipularea.
Emil Boc: Bun. Eu cred că este un act de dreptate, ceea ce încercăm să facem, şi propunerea, pe care o vom înainta spre Parlament, va fi în acelaşi spirit, al dreptăţii, echităţii, pentru a pune, atât cât putem în acest moment, ordine, în acest sistem.
Realizator: Da, dar e clar că unii au replicat, că aţi deranjat.
Emil Boc: Eu n-aş vrea să intru în alte supoziţii, evident că cei care sunt privilegiaţi nu cedează.
Realizator: Nu. Ştiţi de ce vă întreb? De când sunteţi premier, şi nu aveţi... sunteţi de puţin timp, aţi primit deja semnale, tălpi?
Emil Boc: S-au făcut presiuni şi la nivelul primului ministru şi la nivelul altor colegi din Cabinet, să nu se promoveze un asemenea proiect de lege.
Realizator: Ştiţi cine e? Chiar Ion Iliescu, mi s-a părut, astăzi - am văzut o declaraţie în care a spus: "voi incita toţi parlamentarii PSD, pentru că este o lege samavolnică" ş.a.m.d. Poate că n-aţi explicat suficient de clar, şi lui Ion Iliescu.
Emil Boc: Vom mai explica, avem toată disponibilitatea de a merge în faţa Parlamentului, de a merge în faţa comisiilor de specialitate, de a veni cu acest principiu, de a-l explica şi de a stabili dreptatea. Pentru că acest lucru ne interesează: dreptatea şi echitatea. Şi vă spun sincer: cât timp voi fi prim-ministru, voi fi unul dintre aceia care vor susţine toate măsurile pentru a readuce dreptatea în sistemul public şi de salarizare, şi de pensionare, încât, fiecare să poată spune: 'da, mă - e corect aşa, e cinstit aşa!'. Adică, nimeni să nu se mai uite într-o parte sau în alta. Şi să ne mirăm că au apărut asemenea discrepanţe, pentru că tot noi le-am făcut, politicienii, şi trebuie să ni le asumăm. Tot politicienii au fost aceia care pe parcursul timpului au votat.
Realizator: Corect, trebuie reparate.
Emil Boc: Dar, cred că acum trebuie să avem această tărie, să recunoaştem, ca politicieni: există excese în ambele domenii şi trebuie să repunem fiecare profesie la locul meritat şi fiecare pensie, pe măsura contribuţiei.
Realizator: Plus că, în afara domeniilor de excelenţă - cum sunt actorii şi aşa - domnule, nu e normal ca, la stat, să câştige unii, cât nu câştigi la IBM, la marile firme ale lumii acesteia.
Emil Boc: Şi vreau să vă spun că legea noastră, pe care am promovat-o, nu interzice cumulul între pensie şi munca în domeniu privat. Ea este permisă şi, din acest punct de vedere, am considerat că nu este neconstituţională ordonanţa pe care am promovat-o. Vreau să vă spun că nici Curtea n-a declarat-o, cu unanimitate de voturi, neconstituţionale. Şi acolo, au fost, cu majoritate de voturi, luate deciziile. Curtea ce ne-a spus?... ne-a spus: 'ştiţi, nu aveaţi dreptul să emiteţi ordonanţe de urgenţă, în domeniul reglementării drepturilor şi libertăţilor fundamentale'. Păi, vreau să vă spun că, în sens larg, toate ordonanţele din România, care au fost emsie de urgenţă, au afectat, într-o formă sau alta, în sensul larg al cuvântului, un drept sau o libertate. Păi, hai să luăm exemplul Ordonanţei cu privire la taxa de mediu. N-a afectat dreptul la un mediu sănătos? Taxa auto? N-a afectat un drept constituţional? Dreptul la un mediu sănătos. Deci, în acest sens, dacă vrei să cauţi argumente, pentru orice ordonanţă, poţi să găseşti argument, că este neconstituţională.
Realizator: Deci, dumneavoastră, ca şi specialist, nu recunoaşteţi argumentele acestea.
Emil Boc: Nu, eu vreau să fiu corect, eu, ca şi prim-ministru, recunosc autoritatea deciziei Curţii Constituţionale, şi o voi respecta.
Realizator: Nu, dar, ca specialist, aţi...
Emil Boc: Din domeniul dreptului constituţional, pot să am un punct de vedere personal, al meu. Spuneam că a fost o interpretare excesivă a deciziei Curţii Constituţionale, pentru că noi n-am interzis dreptul la muncă, doar am pus o opţiune, în spaţiul public, între a avea un salariu sau a avea o pensie de la stat, persoana respectivă, să poată activa, în continuare, în sfera privată. Deci, din acest punct de vedere, am considerat, şi în analiza pe care am luat-o la nivelul Guvernului, că nu afectăm un drept sau o libertate, ci exercităm un drept la opţiune.
Realizator: /.../ dreptul la muncă.
Emil Boc: Şi CC, repet, n-a avut niciodată, până acum, o abordare atât de punctuală, aşa cum a avut-o în momentul de faţă, pentru că pot să vin cu zeci de ordonanţe, repet, pe care nici Avocatul Poporului nu le-a sesizat. Îmi vine acum în minte Ordonanţa de Urgenţă cu privire la taxa auto. Se poate spune că ne uităm în Constituţie, şi se afectează dreptul la un mediu sănătos şi aşa mai departe. Orice. Păi, sunt în Constituţia României, de la 15, la 50, numai drepturi consacrate şi libertăţi fundamentale.
Realizator: Vreau să vă mai întreb ceva. CC, din ce mi-au spus colegii mei, a fost sesizată de Avocatul Poporului.
Emil Boc: Absolut corect, pe bază de procedură constituţională.
Realizator: Întrebarea: Avocatul Poporului, instituţia asta, cum se face că se sesizează? Noi, anul trecut, am prezentat, împreună cu milioanele de români, multe probleme care ţineau de Avocatul Poporului. De la scumpirile aberante, până la tot felul de nebunii, care ţineau de Avocatul Poporului.
Emil Boc: Eu cred că, plasând o invitaţie publică, Avocatului Poporului, să vină în faţa naţiunii, pentru că rolul Avocatului Poporului, ştiţi, este tocmai să vină şi să prezinte opiniile publice.
Realizator: De vreun an, îl invităm.
Emil Boc: Nu. Cred că e rolul acestei instituţii, să vină în faţa opiniei publice şi să explice nedreptăţile, injustiţiile, abuzurile, care există în raport cu sistemul. Dar, vreau să spun, e un drept constituţional, al Avocatului Poporului, să sesizeze CC.
Realizator: Nu. Cine numeşte Avocatul Poporului?
Emil Boc: Parlamentul.
Realizator: Parlamentul.
Emil Boc: Dreptul Avocatului Poporului, de a sesiza, nu poate fi contestat. A fost o măsură, pe care eu am susţinut-o în 2003, la revizuirea Constituţiei, când eram în Parlament, că Avocatul Poporului să aibă dreptul să sesizeze CC, pe cale de excepţie, cu privire la neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe.
Realizator: Dar, atenţie! Avocatul Poporului fiind în aceeaşi situaţie, având şi pensie, şi...
Emil Boc: Bun! Eu nu...
Realizator: Păi, nu! E normal? Domnule Boc, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Nu e normal, când tu eşti în cauză, când judecători la CC, nici nu mă interesează că au votat bine sau rău. Când eşti în incompatibilitate morală...
Emil Boc: Bun, din punct de vedere legal, nu erau, pentru că, la CC, nu există, reglementat, conflictul de interese, că atunci nu s-ar putea judeca acele cauze, la CC.
Realizator: Cum să stai abţinut...
Emil Boc: Nu se poate judeca. Deci, trebuie să fiu corect şi să vă spun că nu există, în Legea Curţii Constituţionale, instituţia conflictului de interese. La nivel moral, putem să discutăm, evident, ori de câte ori, dar nu există un punct de vedere legal.
Realizator: Bun. Haideţi să trecem la criza economică. Preşedintele României, la întâlnirea cu patronatele din România, a fost această alianţă /.../ a confederaţiilor patronatelor din România, care, în sfârşit, a unificat patronatul şi a avut această întâlnire, unde a fost şi Videanu, din partea Guvernului, Geoană, din partea Parlamentului şi preşedintele României.
Emil Boc: Din partea puterii executive, pentru că preşedintele, împreună cu Guvernul, compun puterea executivă.
Realizator: E adevărat, dar...
Emil Boc: Aşa scrie în Constituţie.
Realizator: Noi am presupus că preşedintele e ca un garant în societatea românească. Şi acolo a făcut nişte afirmaţii preşedintele: că atunci când aţi ajuns la guvernare aţi găsit alte cifre, da, alţi bani, da, şi dumneavoastră aţi spus-o la fel. Daţi-mi un exemplu, între ce ştiaţi că o să găsiţi în vistierie ca şi moştenire şi ce aţi găsit! Deci ce ştiaţi, ce vi s-a spus şi ce aţi găsit.
Emil Boc: În primul rând, aş vrea să vă spun că noi am retras, de la Parlament, proiectul de buget pe care l-a depus Călin-Popescu Tăriceanu, proiect care nu mai are niciun contact cu realitatea de astăzi. Deci, este în afara tuturor prevederilor care se leagă de creşterea economică, de deficitul bugetar, de veniturile la bugetul de stat. Am fost nevoiţi să retragem acel proiect de buget. Vreau să ştiţi că un proiect de buget...
Realizator: Dar, de ce, e atât de lipsit de realitate? Care e...
Emil Boc: Pentru că, pe de o parte, nu se corela cu ceea ce a analizat vechiul Guvern, în anul 2008 şi, pe de altă parte, nu se corela cu prognozele pentru anul 2009, aşa cum sunt ele, oficiale, în momentul de faţă, date de Comisia Naţională de Prognoză. Vreau să ştiţi, pentru că zilele acestea ne-au întrebat mulţi care este situaţia bugetului, când îl depunem la Parlament, când se adoptă bugetul? E o întrebare pe care foarte mulţi şi-o pun şi, la care, aşteaptă răspuns. Vreau să ştiţi că elaborarea unui buget, în condiţii normale, începe în luna iulie şi se termină în octombrie, când se depune la Parlament, pe procedura legală. Deci, e vorba de iulie, august, septembrie - trei luni, când se lucrează la proiectul de buget. Noi, după ce am ajuns la Palatul Victoria, am fost nevoiţi să retragem proiectul de buget, pe care l-am găsit şi care, repet, nu are niciun fel de corelare cu situaţia de astăzi şi o să vă spun de ce...
Realizator: Cine a constatat chestia asta, că e un buget aiurea /.../?
Emil Boc: Ministerul Finanţelor. Şi e suficient doar să te uiţi afară şi să te uiţi în cifrele pe care le arăta Guvernul Tăriceanu şi să-ţi dai seama că nu este niciun fel de legătură.
Realizator: Cum poţi să depui ca guvern, că l-am văzut pe Tăriceanu ce sigur era pe el, acum o zi.
Emil Boc: O să vă spun date, cifre, nu o să intru în critici de genul „moştenirea dezastruoasă”, pentru că menirea mea, ca prim-ministru, este să încerc, împreună cu Guvernul, să găsesc soluţii pentru români, pentru că românii asta aşteaptă, în primul rând, soluţii. Deci, în mod normal un buget se face în trei luni de zile.
Realizator: Când aţi retras bugetul lui Tăriceanu?
Emil Boc: Noi l-am retras la începutul - am făcut hârtie la sfârşitul lunii decembrie, l-am retras la începutul lunii ianuarie - şi până la sfârşitul acestei luni, repet, îl vom depune la Parlament. Deci, se lucrează, practic, zi şi noapte la elaborarea bugetului şi se ţine cont, pe de o parte, de ceea ce am avut în anul 2008, total diferit de ceea ce ne-a spus domnul Tăriceanu, şi de prognozele pentru anul 2009, ţinând cont de contextul crizei economice. Am avut în anul 2008 o creştere economică de 7,8%. În aceste condiţii, de plus 7,8%, avem un deficit bugetar de 5,2%. Ce înseamnă asta pentru cei care nu se pricep în cifre? Înseamnă că Guvernul trecut, Guvernul Tăriceanu a cheltuit cu 6,7 miliarde de euro mai mult decât a încasat. Deci, practic, acei bani, 6,7 miliarde de euro, Guvernul trecut i-a cheltuit în plus faţă de ceea ce a adunat din resurse. Necazul nu ar fi fost dacă cele 6,7 miliarde de euro mergeau în infrastructură care să producă valoare şi plusvaloare,...
Realizator: Adică, în investiţii.
Emil Boc: ... în investiţii. Banii aceia, din nefericire, s-au dus în cheltuieli cu personalul, în cheltuieli cu bunuri şi servicii - cu mese, scaune, canapele, maşini, birouri, calculatoare ş.a.m.d.
Realizator: Staţi un pic, deci doar în 2008?
Emil Boc: Este cel mai mare deficit bugetar pe care îl are România după 1989.
Realizator: O precizare: doar în 2008 a cheltuit cu 6,7 miliarde euro mai mult?
Emil Boc: Deci, repet, vorbim numai de anul 2008, deci 6,7 miliarde de euro, miliarde de euro. Ce vă spun? Cheltuielile de personal - ca să vedeţi cum au fost, şi le raportăm la un an anterior, la 2007 - în 2008 au fost cu 35% mai mari cheltuielile de personal în raport cu anul 2007; cheltuielile cu bunuri şi servicii - cu 36% mai mari în 2008 decât în 2007. Pe lângă asta, ne-au mai lăsat facturi neachitate, numai la nivel guvernamental, de 1,1 miliarde de euro şi în miliard de euro la nivel local. Deci, lucrări care s-au efectuat, s-au emis facturile, dar nu sunt plătite şi evident că actualul guvern trebuie să le plătească.
Realizator: Staţi un pic, puteţi spune, ca să fim corecţi, că, de fapt, a cheltuit cu 6,7 miliarde de euro mai mult decât a încasat, dar şi cu miliardul ăsta l-aş pune în plus, că şi ăsta nu e încasat, dar e facturat.
Emil Boc: Acest miliard trebuie să-l plătim noi, este angajat, executat şi facturat, dar neplătit. În această situaţie ne aflăm. Mai mult decât atât, pe partea de fonduri europene - aici situaţia este, iarăşi, dramatică. Acest guvern şi-a propus pe fonduri europene să atragă în 2008 - 2,87 miliarde de euro, două miliarde opt sute de milioane de euro.
Realizator: Să atragă. Cât a atras?
Emil Boc: A atras 764 de milioane, deci, 764 de milioane de euro, deci mai puţin cu 2,1 miliarde de euro, mai puţin decât s-a programat. Asta demonstrează incapacitatea unui guvern de a ţine cont de interesul României, de interesul naţional, pentru că banii aceştia europeni sunt acolo, dar nu sunt cheltuiţi. Nu au fost atraşi, deşi existau în Uniunea Europeană, cu posibilitatea de a atrage. Deci, din acest punct de vedere este un dezastru. La capitolul 'venituri' - veniturile, vreau să le ştiţi în termeni reali, şi-a programat Guvernul Tăriceanu să adune 50,2 miliarde de euro. A adunat la venituri 43,1 miliarde de euro. De aici, deficitul bugetar care s-a constituit, de 5,2% şi care, repet, este cel mai mare şi să nu ne mirăm că astăzi Uniunea Europeană dă nişte previziuni sumbre pentru România, uitându-se la ce a fost anul 2008. Ei nu se uită că s-au schimbat guvernele, ei privesc România ca /..././
Realizator: Nu, domnule, dar ştiţi ce-i grav? Staţi un pic! Acum, dumneavoastră poate nu vreţi să intraţi în polemică, dar eu vreau. Păi, se ştia, în 2008, că vine valul de criză. Deci, la sfârşitul lui 2007, orice cetăţean din zona executivă, a unei afaceri, a unui guvern, ştia că vine 2008, cu criză, că venea valul, din toată Europa - da?
Emil Boc: Deci, în loc să strângă robinetul la cheltuieli... Amintiţi-vă, cu câtă nonşalanţă, dădea vechiul guvern, în septembrie, în octombrie, în noiembrie, hotărâri, prin care se alocau 600 de milioane de euro, 300 de milioane de euro, pe cheltuieli cu bunuri şi servicii pentru administraţiile locale, în campania electorală.
Realizator: Două miliarde am identificat în doar două emisiuni.
Emil Boc: Iar acum, mie mi se pare incorect, să vii şi să spui: acest guvern nu face nimic, noi am lăsat o situaţie roz, trebuie să se descurce. Eu cred că românii trebuie doar să cunoască realitatea, iar eu îi asigur că, la Guvern, ştim ce trebuie să facem, ştim că vremurile nu sunt uşoare, dar avem soluţii pregătite, pentru ca România să treacă, cu cât mai puţine consecinţe negative, această perioadă grea, pe care o au şi românii, şi alţi europeni, şi americanii, şi alţii din întreaga lume.
Realizator: Bun, dar ne descurcăm? Întrebarea este: la ce ne-aţi prezentat aici, cifrele astea, miliardele de euro sunt sume enorme pentru o ţară care şi-a propus venituri de 50 de miliarde, şi a făcut doar de 43. Ne descurcăm, şi în condiţiile de criză, cu banii pe care-i avem?
Emil Boc: Aici - şi noi am dat primul semnal - demnitarii, în primul rând, trebuie să strângă cureaua, şi am dat acele decizii, măsuri prin care, în primul rând, demnitarii trebuie să strângă cureaua. Pe de altă parte, avem un program de guvernare, care conţine măsurile anticriză. Avem, în acest moment, repet, în fază avansată de lucru, proiectul de buget pe 2009, care porneşte de la două premise majore. Comisia Naţională de Prognoză ne spune că există şansa să avem în România, în 2009, o creştere economică de 2,5%. Aceasta este prognoza pe care ne-o oferă Comisia Naţională de Prognoză: 2, 5%. Gândiţi-vă, de unde venim. Venim de la 7,8 creştere economică, în 2008, la 2,5%. Unii analişti au păreri că s-ar putea să fie chiar şi mai mică de 2,5. Dar, noi am mers pe datele oficiale, luate, nu am mers pe /.../.
Realizator: De ce este decalajul, de ce, în 2008, aveam o creştere economică de 7,8%, şi acum este atât de mică?
Emil Boc: Pentru că economia mondială, în primul rând, nu era în criză, iar criza economică a sistat dramatic, în primul rând, finanţările şi creditarea. În primul rând, într-o economie de piaţă, când este afectată creditarea, totul se îngheaţă, şi deblocarea creditului nu va fi uşoară, va fi de fapt cheia renaşterii economice, combinată, această măsură, cu investiţia publică masivă, pe care noi trebuie s-o facem în infrastructură, în investiţii în ansamblu, adică să dăm drumul la investiţii, sprijinind mediul de afaceri, mediul economic, care să producă, prin acele motoare ale economiei, resursele financiare prin care să ne putem îndeplini obiectivele şi componenta socială, foarte importantă, pentru că sunt două părţi ale unei guvernări: componenta economică, producerea de prosperitate, mecanismul economic, care să aducă bani, şi componenta socială: plata salariilor, plata pensiilor, plata ajutoarelor, a indemnizaţiilor, plata bugetarilor, şi atunci, trebuie să existe un echilibru. Degeaba..., poţi să treci în bugetul de stat că dai salarii de lux. Dacă economia te susţine, unde le vei da, când va merge omul la ghişeu, să ia bani sau pe card?
Realizator: Prioritar, ce să înţelegem, că trebuie să faceţi economia să meargă, ca să aveţi de unde să daţi...
Emil Boc: Orice om, nu trebuie să fii expert sau laureat al Premiului Nobel în economie, ca să-şi dea seama că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să generăm acele mecanisme prin care economia să-şi repornească motoarele şi să producă bogăţie sau să producă prosperitate. Am cerut, la elaborarea bugetului, ca aproximativ 20% din banii bugetului, din bugetul pe 2009, să fie alocaţi spre investiţii. Ştiu că numai o orientare spre investiţii poate reprezenta prima cheie, şi a ieşirii din criză, şi a generării de noi locuri de muncă, a menţinerii celor existente, combinată, această măsură, cu plata acelor facturi restante, pe care le avem, de la Guvern. Nu e vina întreprinzătorului, mare sau mic, că el a luat comanda, pe licitaţie sau pe alte proceduri legale, şi a efectuat lucrarea, iar Guvernul trecut nu l-a plătit.
Realizator: 1,1 miliarde - datorii!
Emil Boc: Numai pe care le are Guvernul, de la nivel central. Deci, dacă noi, banii aceştia nu-i plătim, noi generăm falimentul IMM-urilor, întreprinderilor, cu bună ştiinţă, fără să aibă, acele IMM-uri, niciun fel de vină. Deci, un blocaj în economie.
Realizator: Dar, dând banii, /.../ sunteţi obligaţi, acum, să daţi banii, că sunt facturile făcute - le daţi. Banii ăia se vor întoarce în economie?
Emil Boc: Banii aceia evident că se întorc în economie, pentru că acel întreprinzător poate să-şi plătească salariaţii, poate să antreneze alte comenzi, poate să-şi plătească obligaţiile către bugetul de asigurări sociale, pentru că, dacă nu, totul se blochează, şi salariile, şi contribuţiile la asigurările sociale. Nu mai pot plăti pensiile, pentru că bugetul de asigurări sociale nu mai are resurse. Deci, asta este prima condiţie obligatorie.
Realizator: Am o întrebare. Ştiu că guvernul trecut a dat nişte ordonanţe, doar în toamnă, de sute de milioane de euro, care, încă nu şi-au produs toate efectele. Acolo, puteţi opri acele ordonanţe?
Emil Boc: Noi am oprit... De exemplu, spunem foarte clar că acele sume, care nu au fost cheltuite până la sfârşitul anului bugetar, se întorc la bugetul public naţional. Facem o evaluare, acum, câţi bani din aceştia am mai putut salva, din risipa pe care a făcut-o vechiul guvern.
Realizator: Îi mai puteţi salva?
Emil Boc: Se mai poate salva ceva, dar vom vedea exact cât, din acele sume aruncate. Motivul clar a fost cel electoral, care a fost în spatele acelor alocări, dacă ne uităm pe conţinutul lor. Deci, facem economie şi aici. De aceea, am spus că în aceste ...
Realizator: Aţi spus aşa, de măsuri anticriză, da? ...să zicem, că românii sunt foarte interesaţi.
Emil Boc: Prima măsură pe care o văd este investiţia publică masivă în infrastructură.
Realizator: Deci, investiţii? 20%, da?
Emil Boc: În jur de - vreau să fiu corect. Vom vedea exact cum va fi proiecţia bugetară, este un lucru pe care eu îl doresc şi sper că vom găsi resursele să putem face acest lucru în proiect, pentru că asta înseamnă investiţia publică masivă. Unde se duc aceşti bani?... ca să fim bine înţeleşi.
Realizator: Ce înseamnă investiţii?
Emil Boc: Se duc în investiţia din transport. Adică, autostrăzi.
Realizator: Deci, să zicem, autostrăzi, da?
Emil Boc: Centuri ocolitoare, pentru că ştim bine cum stau oraşele României, sugrumate de trafic. Se duc, aceşti bani în infrastructura din educaţie, în infrastructura din sănătate, se duc în reabilitarea termică a blocurilor - un proiect la care acest guvern ţine foarte mult - reabilitarea termică a blocurilor de locuit. Sunt 89.000 de blocuri în România unde, datorită faptului că nu sunt izolate termic cum trebuie, cetăţeanul plăteşte cu 30-35% mai mult în fiecare lună la factură.
Realizator: Doar la blocuri sau şi la case?
Emil Boc: Blocurile de locuit.
Realizator: La bloc.
Emil Boc: Acesta este obiectivul nostru, în primul rând, blocurile de locuit. Asta ce înseamnă? Ce avantaj are? În primul rând, după ce se termină de anvelopat blocul, factura fiecărui cetăţean va fi cu 30-35% mai mică. În al doilea rând...
Realizator: Sunteţi sigur de asta sau ne trezim că e numai 20%.
Emil Boc: Nu. Sunt expertize făcute. Am fost şi primar şi am lucrat. Am generat şi în Cluj deja câteva soluţii de acest fel. În al doilea rând, Guvernul finanţează în fiecare an 45% din valoarea combustibilului care se utilizează pentru încălzirea apartamentelor. Banii aceştia se duc în fiecare an, fără să rămână nimic în urmă /.../. Ei, de aici, din acest moment, aceşti bani nu se vor mai da, pentru că am realizat această anvelopare termică. Şi, în al treilea rând, avantajul major - gândiţi-vă ce înseamnă să ai un lucru la 89.000 de blocuri din România, câte firme vor fi antrenate, câţi oameni vor fi angajaţi, câte comenzi în industria autohtonă vor fi date pentru tot ce înseamnă polistiren /.../
Realizator: Aparent cel puţin un milion de oameni forţă de muncă.
Emil Boc: Este o soluţie, pentru că fără generarea acestor locuri de muncă, nu vom reuşi să mergem mai departe.
Realizator: Bun. Întrebare - cetăţeanul pensionar va plăti vreun leu? Cine va suporta toată lucrarea?
Emil Boc: Legea este în felul următor acum: se suportă în mod egal câte o treime de către proprietarul apartamentului, o treime de către administraţia locală, o treime de către stat. Dorinţa noastră este să preluăm noi, statul, peste 50%, vom vedea cât putem să mergem, din valoarea costului reabilitării termice a blocului respectiv.
Realizator: Deci cetăţeanul să nu mai dea...
Emil Boc: Deci, cetăţeanul să plătească mai puţin, cu alte cuvinte, statul să intervină pentru că, de fapt, noi ne salvăm banii pe care îi dăm, în fiecare an, şi nu se alege nimic de ei, acel /.../.
Realizator: Deci, practic, cetăţeanul va da mai puţin cu mai mult de 30%.
Emil Boc: Cetăţeanul va contribui cu mai puţin decât contribuie acum. Va fi redusă cota respectivă până la un cuantum pe care îl vom stabili prin bugetul de stat.
Realizator: Dacă nu are pensionarul, care nu are deloc bani...
Emil Boc: Aici este treaba cu administraţiile locale, şi eu, cât am fost primar, am făcut pentru pensionarii cu venituri foarte mici şi mici, am stabilit posibilitatea plăţii în rate, urmând consiliul local să avanseze acele rate, iar pensionarul, în trei ani, în patru ani, în doi ani, să plătească o sumă mică de bani.
Realizator: Ne-aţi spus, la infrastructură, agricultură, deloc.
Emil Boc: Uitaţi ce scrie aici - agricultură, vedeţi?
Realizator: Am înţeles. Deci vine şi agricultură.
Emil Boc: Agricultura, pentru că miza noastră este, a acestui Guvern, să închidem această perioadă, pe care eu o consider una total ineficientă şi care, iarăşi, nu răspunde bunului simţ. Că eu, în politică, mă ghidez după bunul simţ, atât cât pot, adică o ţară care a fost 'grânarul Europei' să fie astăzi pusă în situaţia încât să importe majoritatea produselor agroalimentare din străinătate. Acest lucru...
Realizator: La cotaţii care sunt, când aşa, când în euro, dolar.
Emil Boc: Părinţii mei au 84 de ani, 75 de ani şi ştiu cum îmi povesteau cum era cu agricultura în perioada interbelică, cum aveau de toate, cum de fapt eram 'grânarul Europei', şi acum, când mă duc acasă din când în când, sunt nevoit să le iau roşii din Olanda. Nu găsesc pe piaţă produse româneşti, pentru că, din nefericire, nu a fost o politică deliberată pentru a susţine agricultura românească. Miza noastră este să facem din România o ţară exportatoare de produse agroalimentare. Toate analizele ne arată că România poate hrăni 80 de milioane de oameni. Iar noi importăm.
Realizator: Dar noi de ce nu am avut politica asta până acum, că nu cred că doar din prostie?
Emil Boc: Eu cred că, pe lângă greşeli, au fost şi acţiuni deliberate de slăbire a eficienţei agriculturii româneşti. Ştiu de la maică-mea, de acasă, care îmi spunea: 'păi, dragul mamei, eu nu are rost să mai ţin vaca şi să duc laptele la lăptărie, că iau mai puţin decât dau pe o apă minerală sau pe o Coca-Cola de la cooperativă.
Realizator: Aşa e, 3.000-5.000 de lei.
Emil Boc: Nu merită, că trebuie să mă duc să, la noi aşa se spune, să pun cosaşul, să angajez cosaş, să-mi cosească iarba vara, să mă duc eu să muncesc, să-l usuc, să aduc cu carul cu fân toamna acasă, toată iarna să am grijă de vacă, după aceea, eu ce primesc, pentru că nu primesc nici cât pe o apă plată sau pe o Coca-Cola. Nu merită şi mai bine...'. Oricum, /.../ noştri tot aşa lucrează, chiar dacă...
Realizator: Iar în România, am auzit că se fac produse lactate din lapte praf, dacă vă puteţi imagina.
Emil Boc: Asta e tragedia. Deci, rolul este să redăm acea subvenţie necesară, încât ţăranul, fermierul, agricultorul să aibă eficienţă, să facem acolo, la sate, în comune, acele mici fabrici de brânzeturi, de acolo, produsele naturale şi nu o să mai fim nevoiţi să luăm tot felul de produse cu E-uri, pe care le găsim în tot felul de formule actuale şi, prin asta, locurile de muncă, dezvoltarea mediului rural, a infrastructurii şi, în sfârşit, ţăranul să primească ceea ce trebuie.
Realizator: Dar mai avem ţăranul ăla sau astăzi, practic, agricultura României e făcută, totuşi, de mari întreprinzători, de mari ferme.
Emil Boc: Eu cred că fermierul, când va avea aceste condiţii - eu am încredere în ministrul Sârbu, vă spun sincer, chiar dacă este de la PSD, să ştiţi că în Guvern politicile se discută, nu neapărat că sunt de la PD-L sau PSD. Chiar e un guvern care e omogen....
Realizator: Aţi făcut echipa să funcţioneze ca o echipă?
Emil Boc:... şi se gândeşte la problemele pe care România le are. Am încredere în ministrul Sârbu. Chiar săptămâna trecută am adoptat o hotărâre de guvern cu privire la nişte subvenţii care nu au fost plătite de către Guvernul Tăriceanu pentru fermieri şi sunt peste 180.000 de fermieri, care trebuie să ştie că, datorită iniţiativei domnului Sârbu, vor avea acces la banii pe care trebuiau să-i primească anul trecut pe subvenţiile din agricultură şi vom merge în continuare cu această politică, bani pe care îi vom plăti din bugetul agriculturii pe anul 2009. Deci, cred că agricultura reprezintă o şansă a României şi, paradoxal, ştiţi ce este? Criza aceasta ne poate da şansa unei modernizări a ţării şi de a pune lucrurile în ordine. Chiar această şansă poate fi pretextul sau ocazia unei noi dezvoltări a acestei ţări. De la eliminarea inechităţilor din sistemul de salarizare, din sistemul de pensii, de la stabilirea adevăratelor priorităţi ale României, avem nevoie de autostrăzi. Evident că avem nevoie de autostrăzi. Dacă guvernul trecut, deficitul ăla bugetar mergea în infrastructură, să ştiţi că nimeni nu ar fi comentat nimic, nici europenii, pentru că, atât timp cât un deficit merge în infrastructură, el îţi creează plusvaloare şi-ţi aduce în economie, după aceea, venituri.
Realizator: Vreau o paranteză aici. Ştiţi de ce? Dacă, de exemplu, în România multe lucrări de construcţii sunt câştigate de firme mari, care, apoi, ele ţin cei mai mulţi bani şi, sub antreprenoriat, dau la alte firme mult mai mici foarte puţini bani şi ăia abia îşi realizează lucrările, iar firmele respective exportă banii. Să nu avem asemenea capcane.
Emil Boc: Aveţi perfectă dreptate şi aici. Vreau să ştiţi că politica pe care o are actualul Guvern este de a modifica legislaţia achiziţiilor publice, pentru a evita aceste concerne care să ia, practic, spuma şi, după aceea, ceilalţi să fie doar salahori şi să muncească pentru ei....
Realizator: Sclavi aproape...
Emil Boc: ... dând posibilitatea unei egalităţi de tratament, unei egalităţi de tratament între investitorul român sau întreprinzătorul român şi cel străin, coborând plafoanele prin care să poţi participa la o lucrare. De exemplu, eu cred că o autostradă Bucureşti-Braşov poate fi realizată mult mai repede şi mai eficient împărţind în două-trei tronsoane, având posibilitatea mai multe firme să lucreze şi care, la un moment dat, să se întâlnească şi să finalizeze lucrarea, în schimbul unui singur antreprenor, care s-o lungească şi, dacă cumva, Doamne fereşte, ăla nu-şi face treaba, ai oprit toată lucrarea şi s-a blocat. Este şi o măsură pe care o avem în planul anticriză de a putea modifica legislaţia achiziţiilor publice. A fost iniţiativa preşedintelui de a discuta, la Bruxelles, cu preşedintele Comisiei Europene flexibilizarea şi a legislaţiei naţionale, nu numai a legislaţiei europene în materia fondurilor nerambursabile, pentru că acolo Comisia Europeană a acceptat reducer ea termenului de la 87 la 30 de zile. În legislaţia naţională, pentru alte lucrări care nu ţin de fonduri europene, nu e modificată legislaţia şi aici este foarte multă birocraţie, termene foarte lungi. Am trimis deja, ieri, la Bruxelles, propunerea noastră, care trebuie să fie agreată de Comisie, să nu exceadă normele europene, după care vom veni în Parlamentul României şi vom propune o relaxare, dar relaxare în sensul bun al cuvântului, a legislaţiei privind achiziţiile publice, prin care şi autorităţile să aibă posibilitatea ca în termen mult mai rapid să-şi poată achiziţiona lucrarea, iar, pe de altă parte, să întărim controlul şi corectitudinea demersului printr-un proces transparent. Asta înseamnă că vom debirocratiza aceste mecanisme şi care nu vor bloca foarte multe lucrări. Combinat cu asta, am modificat şi legislaţia exproprierii, pentru că ce se întâmplă în momentul de faţă? Stabilim că avem de făcut autostrada X, dar stai cinci ani de zile în instanţă să te judeci cu 200, 300, 500, 1000 de proprietari, care fiecare are o parcelă, fiecare emite o pretenţie pentru suprafaţa respectivă şi până nu te judeci în instanţă cu fiecare, nu poţi să bagi buldozerul. Nicăieri în lume nu se întâmplă acest lucru.
Realizator: Mai ales că mulţi dintre ei sunt nişte şmecheri, de fapt, care au luat terenuri.
Emil Boc: Când Guvernul a stabilit un lucru şi s-a aprobat, că este de interes naţional, se faca autostrada, Autostrada Transilvania - acum să vorbim şi de această parte - atunci ai băgat buldozerul, ai consemnat suma de bani în contul proprietarului, sumă rezultată dintr-o expertiză făcută de către un organ independent, i-ai consemnat banii. Dacă nu este mulţumit, are dreptul să meargă în instanţă, dar buldozerul merge mai departe, te judeci. Dacă trebuie să-i dai mai mulţi bani...
Realizator: Deci la sumă te mai ..., dar nu se mai blochează lucrarea.
Emil Boc: Nu se mai blochează lucrarea cum sunt blocate în momentul de faţă. De aceea, această legislaţie, pe care deja am propus-o, va permite să flexibilizeze în sensul de eficienţă, pentru că românii nu au nevoie de scuze, românii au nevoie să vadă kilometrii de autostradă realizaţi. Nu vreau să închei acest mandat şi să vin şi eu cu 5 kilometri de autostradă, aşa cum a lăsat vechiul Guvern. Proiectul nostru este ca aceste lucrări majore de infrastructură să se facă.
Realizator: Vreau să vă opriţi un pic. Mă aşteptam să veniţi mai apăsat de guvernare, dar sunteţi foarte în formă, aveţi elan. Nu eraţi pregătit să fiţi prim-ministru sau poate eraţi, vom afla din istorie.
Emil Boc: Vă spun sigur că nu a fost ceea ce am crezut că voi deveni vreodată. Nu mi-am dorit să fiu prim-ministru.
Realizator: Şi eu cred că acum două luni, când am vorbit cu dumneavoastră, mie mi s-a părut că, sincer, nu vă gândeaţi să fiţi premier. Bun, aţi ajuns premier. Este o meserie nouă, diferă totuşi de cea de primar. Vă simţiţi stăpân pe această meserie la o lună distanţă, de când...?
Emil Boc: Domnule Moraru, oricând ai de învăţat în viaţă şi viaţa este o învăţare permanentă. Cred însă că, cu echipa pe care o avem – şi, niciodată, nici la primărie nu am făcut singur lucrurile pe care le-am făcut - întotdeauna am fost într-o echipă, într-un parteneriat, am fost, sunt şi voi fi un om de parteneriat şi voi crede în valoarea parteneriatului, indiferent cu cine, dacă este de bună credinţă. Acum am intrat, constrânşi de viaţă, de situaţie, în Parteneriatul pentru România cu PSD. Nu este ceea ce mi-am dorit, nici eu, nici partidul pe care-l reprezint. Am fost nevoiţi, în conjunctura pe care România a avut-o în urma alegerilor, să ajungem în această situaţie. Vreau însă să-i asigur pe toţi că voi fi un partener corect în relaţia cu PSD, în actul de guvernare şi în tot ceea ce înseamnă activitatea politică. Asta înseamnă că ne vom respecta, ne vom concentra pe priorităţile pe care România le are, pentru că oamenii ne vor respecta şi ei, dacă în primul rând ne vom respecta noi să facem ceea ce trebuie pentru România. Cred că, după 19 ani, şi sensul şi modul de a face politică în România trebuie schimbat. Adică vremea certurilor, a scandalurilor, a conflictelor de zi cu zi...
Realizator: Ştiu, dar de unde optimismul ăsta? Aveţi un optimism în discurs - nu spun că...
Emil Boc: Nu, nu e optimism. Vreau să vă spun că am văzut în bună parte şi din partea majorităţii colegilor de la PSD o dorinţă de a face treabă şi cât timp lucrezi corect, cred că lucrurile pot merge mai departe.
Realizator: Credeţi în toate proiectele pe care le-aţi spus? Pentru că ce aţi spus acum, ştiţi cum e, caseta rămâne, bugetul se face... Aceste lucruri vor fi regăsite în buget?
Emil Boc: E adevărat că nu va fi uşor. Vreau să vă asigur că toate aceste lucruri le-am discutat, le discutăm şi le vom discuta cu partenerii de la PSD. Forma finală a bugetului va fi forma pe care o vom avea negociată politic cu partenerii de la PSD, unde vom încerca să păstrăm acest echilibru, pe care vi l-am spus la început - între componenta economică şi componenta socială, pentru că vreau să fiu corect: nimeni în această ţară nu trebuie să se simtă abandonat, iar primii care sunt cei mai vulnerabili în această vreme de criză sunt pensionarii cu pensii mici şi salariaţii cu salarii foarte mici. Aceştia trebuie să fie protejaţi în primul rând de către noi. Ei nu trebuie să fie persoane pe care, gata, societatea îi abandonează, nu mai au nicio speranţă. Asta nu înseamnă că facem o politică de stânga sau de dreapta, aşa cum s-a încercat să se spună. Acest guvern nu este în primul rând un guvern ideologic, este un guvern bazat pe priorităţile României şi încearcă să rezolve punctual problemele pe care România, indiferent că măsurile sunt de stânga sau de dreapta, sau de dreapta, sau de stânga, iar eu nu voi fi acel încăpăţânat care să spună "numai măsurile mele sunt bune, că sunt de dreapta" sau sper că nici de cealaltă parte nu voi găsi susţinerea "numai măsurile mele sunt bune, că sunt de stânga". Măsurile necesare României sunt acelea care trebuie luate, iar cea mai bună politică este politica rezolvării problemelor oamenilor.
Realizator: Bun, dar aveţi nişte probleme. Domnule Boc, să presupunem că - eu le tot spun românilor că dumneavoastră trebuie să fiţi managerul nostru, dumneavoastră cu Guvernul. Sunteţi ca la un examen - şi poate să fie examenul vieţii şi să aveţi curajul vieţii dumneavoastră şi Guvernul, să faceţi ceea ce poate nu au făcut alţii şi cu siguranţă veţi rămâne în istorie, dar să zicem că sunteţi ca la angajarea în poziţia de manageri ai României iar eu vă spun nişte lucruri de observator, dar şi de investitor, pentru că pe taxele mele şi impozitele mele şi ale noastre lucraţi. Aveţi nişte probleme. Unu: prea mulţi drăcuşori care îşi bagă coada, drăcuşori mai bătrâni, unii chiar superveterani, alţii mai mititei, îşi bagă coada în fiecare zi. Doi...
Emil Boc: Sunt conştient că această alianţă, acest parteneriat nu a fost dorit de toată lumea. În PSD, decizia s-a luat cu 40 la 17, în forul lor de conducere, să se meargă pe Parteneriatul pentru România. Evident, ştiu că sunt asemenea opinii, care sunt fireşti într-o societate democratică. Ceea ce îmi doresc eu este ca, odată decizia luată şi de noi cu greu, şi de parteneri cu greu, este să dăm oamenilor speranţa că totuşi aceşti oameni care pentru prima dată după 18 ani stau la aceeaşi masă, obligaţi de situaţia dată, de votul din noiembrie, să lase ceva bun în urma lor, fiindcă dacă aceste partide...
Realizator: Adică aveţi încredere în tot Guvernul? Asta vă întreb, în toţi membrii Guvernului? Dacă sunt unii care poate joacă la strâmb, la două capete?
Emil Boc: Pornesc de la prezumţia de bună credinţă şi nu am motive, în interiorul Guvernului, să mă îndoiesc. Repet, v-o spun cu toată sinceritatea, în interiorul Guvernului nu am avut nici cea mai mică tensiune până în momentul de faţă.
Realizator: Nici cazul Oprea ...

Emil Boc: Evident că am avut dezbateri, evident că am avut puncte de vedere contradictorii, ne-am spus argumentele de-o parte, de alta. După ce am luat decizia, însă, am mers mai departe. Cazul Oprea nu intră în actul guvernamental. El s-a răsfrânt în actul guvernamental, un gest politic s-a răsfrânt în actul guvernamental. Cazul Oprea a fost şi a rămas o problemă internă a PSD. A fost generat de către ei, a fost rezolvat de către ei. Din nefericire, a fost afectat şi pe componenta /.../.
Realizator: Dar ca premier vă e indiferent cu ce ministru lucraţi la Interne sau consideraţi că amândoi, oricare ar fi rămas ministru, e bun?
Emil Boc: Eu consider că atât domnul Oprea, iar acum domnul Dragnea sunt oameni care ar fi făcut faţă fără probleme la funcţia de ministru de Interne, pentru că ambele partide au resurse umane, prin care să poată face o selecţie bună şi să promoveze oameni capabili pentru asemenea poziţie. Domnul Oprea a mai fost ministru, domnul Dragnea este un om recunoscut în administraţia locală, este preşedintele Uniunii Preşedinţilor de Consilii Judeţene, este la al treilea mandat de consilier judeţean, de preşedinte de consiliu judeţean, e un om cu experienţă. Nu poţi să spui că nu stăpâneşte aceste mecanisme. Pornesc de la prezumţia de bună credinţă şi de colaborare.
Realizator: Tot ca la angajarea noului Guvern ca manager pentru români şi nu trebuie să o luaţi niciodată în..., cum să spun? Nu e nicio umilinţă. Este, din contră, o onoare pentru orice guvern să servească patria, doar că noi suntem plătitorii, contribuabilii. Şi, atunci vă întreb şi vă spun tot ca o observaţie: nu aveţi suficienţi bani, domnule prim-ministru. De unde veţi face rost de bani mai mulţi? Colectarea nu o să fie de 100%, pe cât prevedeţi. De unde? Daţi-ne nişte surse.
Emil Boc: Aţi atins, poate, cel mai sensibil subiect pe care îl avem. Noi ne-am propus să mergem cu un deficit în jur de 2%, bazat pe o creştere economică de 2,5%. Deficitul bugetar trebuie să fie finanţat. Deci, când tu, de exemplu, ai nevoie de 12 milioane de lei pe lună şi ai numai 10 milioane de lei, ca să-ţi plăteşti /.../, ăia 2 milioane de lei trebuie de undeva să-i împrumuţi, aduci banii ăia de undeva. Asta trebuie să facem şi noi: să aducem banii aceştia de undeva. Soluţia nu va fi simplă, în condiţiile în care toate pieţele externe sunt foarte scumpe. Toată lumea acum stă - Berceanu are o formulă celebră în partid: "ca pisica pe burlan" - adică toată lumea stă, nu mişcă nici în dreapta, nici în stânga, până vede ce se întâmplă, finanţiştii stau pe bani, băncile nu dau credite, toată lumea aşteaptă să vadă în ce direcţie merge lumea aceasta.
Realizator: Doar FMI-ul văd că se agită.
Emil Boc: Evident, că în aceste condiţii, ca să mergi să te împrumuţi e foarte scump. În momentul de faţă îţi pun nişte dobânzi, nişte soluţii financiare care sunt foarte constrângătoare şi îţi creează probleme. Avem soluţii pentru finanţarea acestui deficit. Important este ca acest deficit, pe de-o parte, să nu fie mare, iar deficitul pe care îl avem să-l orientăm spre infrastructură, că numai aşa economia nu se va duce în jos şi deficitul pe care îl avem, mic, sper să fie de 2%, acolo lucrăm, la el, să fie orientat spre lucrări în investiţii, că atunci el nu generează pierderi. El se întoarce înapoi în economie, prin creştere economică...
Realizator: Un ciclu.
Emil Boc: ... se întoarce, pentru că se face autostradă, autostrada generează locuri de muncă, întreprinderi care aduc cu sine alţi bani în România.
Realizator: Dar vă mai trebuie ceva... Bun, e pe de-o parte. Dar vă mai trebuie bani. Cum veţi reuşi ca România să atragă bani, că asta este foarte important?
Emil Boc: Soluţia este foarte simplă...
Realizator: Dincolo de finanţare, că să mă împrumut, până la urmă poate că voi găsi, dar mai trebuie să generez, că un manager bun asta face: generează bani.
Emil Boc: Generează bani numai dacă suntem credibili. Aţi văzut ce ne spune astăzi Uniunea Europeană: suntem imprevizibili, deficitul ei prognozează să meargă la minus 7%, noi de propunem 2%, nu suntem credibili, cu alte cuvinte, datorită imaginii pe care ne-a lăsat-o vechiul guvern. Atunci, noi ce dorim să demonstrăm? Că aceşti guvernanţi sunt rezonabili, serioşi şi puşi să facă ordine în economia românească...
Realizator: Asta de ce? Ca să atrageţi investiţii străine.
Emil Boc: ... ca să ce? Să ridicăm rating-ul de ţară. În momentul în care s-a ridicat rating-ul de ţară, investitorul zice "hop, acolo este un climat investiţional, putem să venim". Dacă nu ridicăm rating-ul de ţară, evident că nici investitorii nu vin şi, dacă nu ridicăm rating-ul de ţară, nici dobânzile cu care vom putea lua împrumuturile nu vor fi mai mici, pentru că, dacă nu ai un rating bun, evident că toţi îţi vor cere nişte dobânzi foarte mari. Deci, aici stă cheia problemei economice.
Realizator: Cu o precizare totuşi....
Emil Boc: Reuşim să fim credibili, oare, în plan extern şi în plan intern prin măsuri raţionale, cu cele două componente - economică şi socială - sau dăm drumul şi noi la un dezmăţ pe ban public şi atunci Dumnezeu cu mila, nu se ştie unde se va duce această ţară.
Realizator: Trebuie să luăm o scurtă pauză. Mai am întrebări în zona cum poate România să producă mai mulţi bani, dar şi să păstreze locuri de muncă...
Emil Boc: Avem.
Realizator: Luăm o scurtă pauză de câteva minute. Ne întoarcem imediat.
/Publicitate/
Realizator: Am revenit. Suntem în direct. Voi citi şi multe chestiuni semnalate de dumneavoastră, foarte multe e-mailuri. Am făcut o selecţie. Multe e-mailuri şi la prima parte. Oamenii se întreabă cum a putut un funcţionar, un director la o firmă de stat, care e pe datorii, la CFR Călători, repet, o companie care transportă cei mai săraci oameni din România, cei care nu au maşini şi nu-şi permit să-şi cumpere maşini, cum poate să cheltuie la shopping, într-un weekend la New York, 72 de mii de euro. Acel om, aţi auzit, de la 1 /ianuarie/ nu mai este director, deşi au apărut şi aici zvonuri că s-ar părea că nu a putut să-l dea afară domnul Berceanu. Mâine o să verificăm, să vedem dacă...
Emil Boc: Domnul Berceanu mi-a confirmat că domnul Noapteş nu mai este director...
Realizator: Asta e o veste bună.
Emil Boc: ... şi face parte din politica pe care şi Radu Berceanu a avut-o, după ce a ajuns la minister şi a pus ordine în acest sistem al bugetarilor de lux, iar Guvernul, v-am spus, a plafonat la 48 de milioane de lei vechi, adică la nivelul salariului unui secretar de stat toţi aceşti nababi bugetari.
Realizator: Tinerii vă sprijină - spun mulţi - cu promovarea legii „pensie sau salariu”, pentru că, e adevărat, aici tinerii au un interes, se creează locuri de muncă pentru tineri, pentru că multe pensii sunt mai mari, prin legi speciale, mai mari decât salariul pe care îl încasează câte un personaj. Multe probleme punctuale. Toate e-mailurile vă promit că i le înmânez primului ministru, pentru că sunt cele mai bune materiale de legătură cu ţara. Degeaba se taie salariile la vârf - spune cineva - pentru că subalternii au acum mai mult decât directorii.
Emil Boc: Este o problemă corectă. Acum studiem cadrul legislativ prin care să nu încălcăm Constituţia şi legile, pentru că sunt contracte colective de muncă în derulare şi care nu pot fi oprite, le câştigă în instanţă, dar găsim o formulă şi o avem în lucru - vă spun în premieră, oarecum - gândim o formulă prin care toate sporurile, stimulentele pe care să le primească o persoană să nu poată depăşi un anumit cuantum din salariul pe care îl vom stabili şi cu asta am pus punct....
Realizator: Ceea ce e perfect legal şi constituţional.
Emil Boc: ... practic şi acestei modalităţi. O studiem acum din punct de vedere legal /.../
Realizator: Asta spunea şi doamna Mateescu...
Emil Boc: ... aşa o facem mai departe, o studiem însă să nu avem probleme de legalitate.
Realizator: Totul e ascuns în sporuri.
Emil Boc: Aşa este, are dreptate.
Realizator: ...că prima oară când am făcut noi emisiunile, şmecherii ...
Emil Boc: Are dreptate.
Realizator: ...ne-au /.../: care, dom'le, am numai 5.000 de euro salariu, dar aveam sporuri încă vreo 10.000.
Emil Boc: Asta e valabil peste tot, din nefericire. Şi, poate, şi anul acesta, prima măsură, pe care va trebui să o luăm, ca să împiedicăm ca oamenii să fie daţi afară, în primul rând, să menţinem locurile de muncă, dar, probabil, mai lucrăm la aceste stimulente şi sporuri, care, uneori, în unele domenii, căpătaseră nişte conotaţii, din nou, abuzive.
Realizator: Bun! Întrebări! Cum facem, cum o să păstreze - pentru că există o panică, domnule prim-ministru - o psihoză, uneori, creată artificial, de nişte nababi din România, care, prin diferite canale, pe care, unele dintre ele, le controlează, au încercat să imprime nebunie, criză. Şi atunci, în România, multe firme nu mai fac angajări - asta e clar - 'domne' e criză; nu mai angajăm oameni. Şi, tinerii care termină şcolile n-au unde să se angajeze. Alte firme chiar spun, preventiv, 'hai să dăm unu-doi oameni, afară', că ştiţi cum e: un SRL mic, cu zece oameni, funcţionează şi aşa. Mai sunt şi alţi patroni, care se gândesc: 'bă, ia să reduc eu salariile, la toată lumea'; şi au fost cazuri. Nu dau afară, da' reduc salariile. Cum... românii, sigur că sunt afectaţi; un milion - două, sunt afectaţi. Cum facem, totuşi, ca, nivelul lor de trai să rămână... măcar să nu scadă?
Emil Boc: Aici, e vorba de ceea ce noi putem face, de la nivel guvernamental. În primul rând, dorim să menţinem, prin Legea bugetului de stat, ceea ce am promis - şi noi şi cei de la PSD - neimpozitarea profitului reinvestit. Este o modalitate de a genera, în continuare, locuri de muncă sau să menţină locurile de muncă pe care le are.
Realizator: Deci, spuneţi aşa: că, o firmă, ca să nu mai plătească impozit pe profitul reinvestit... Dar, credeţi că va păstra numărul de locuri de muncă?
Emil Boc: Dacă păstrează locurile de muncă sau dacă investeşte banii în tehnologie şi în plusvaloare, acela nu se va impozita.
Realizator: Deci, puneţi şi condiţia asta: dacă păstrează locurile de muncă?
Emil Boc: Bineînţeles /.../. Va fi condiţionat de un anumit factor, pe care îl vom stabili prin lege. De asemenea, şansa României o reprezintă aceste fonduri europene, pe care le putem atrage în anul 2009. E vorba de miliarde de euro!
Realizator: Cam câţi bani avem, teoretic sau...
Emil Boc: În jur de cinci miliarde de euro, pe care le-am putea atrage în România. De aceea, în mod special, am înfiinţat un Comitet interministerial, sub coordonarea primului-ministru şi a vicepremierului Dan Nica, şi care, săptămânal, ia fiecare minister, fiecare unitate de management, şi o monitorizează, cu privire la ceea ce a făcut pe capitolul atragerii de fonduri europene; spunând: 'ai posibilitatea să atragi bani - câte proiecte ai făcut?'
Realizator: Fonduri nerambursabile?
Emil Boc: Fonduri nerambursabile, care vin în România. Bineînţeles că şi noi trebuie să punem o cotă de cofinanţare, pe care o prevedem în bugetul de stat - cota de cofinanţare, din partea României.
Realizator: Vă pot spune nişte capcane, pe care nu le ştiţi, ca premier, sau poate le ştiţi, fiindcă aţi fost primar. Acei bani, vom putea să îi atragem pe toţi, cred eu, pentru că proiecte există, domnule prim-ministru! Da', ştiţi ce se întâmplă? Primarii care au proiecte, de multe ori, sunt blocaţi la vreun minister, în Bucureşti...
Emil Boc: Ştiu, sunt şi cazuri din acestea...
Realizator: Patru-cinci luni, şase luni, pentru un biet aviz, la nu ştiu ce minister.
Emil Boc: Păi, de ce credeţi că am înfiinţat acel Comitet interministerial? În fiecare săptămână, îi chem, şi am situaţia. Săptămâna asta, eşti aici. Săptămâna viitoare... ce progrese ai făcut într-o săptămână? Câte proiecte ai mai depus? Câţi bani ai mai adus? Câte autorităţi locale ai satisfăcut? Adică, până acum, a fost vraişte, în acest domeniu. Deci, v-am spus că şi-au propus să adune aproape trei miliarde de euro şi au adunat 700 de milioane - nici avansul, cât au dat la Uniunea Europeană, nu i-au cheltuit, banii aceştia...
Realizator: Adică, am dat mai mulţi bani, Uniunii Europene, decât...
Emil Boc: Am cheltuit mai mulţi bani, decât am primit. Deci, această politică, pentru că n-a fost coordonată deliberat, va fi una dintre priorităţile majore pe care acest Guvern le are şi care, la rândul ei...
Realizator: Ce înseamnă 'proiecte'? Că românii, iarăşi nu ştiu. Ce proiecte? Pentru ce proiecte se dau bani?
Emil Boc: Deci, de la transport, la agricultură; de la mediu, infrastructură rurală, canalizări ş.a.m.d., toate aceste proiecte...
Realizator: Deci, şi pentru primării? /.../
Emil Boc: Şi pentru partea de coeziune şi partea de resurse umane. Sunt şapte proiecte majore, europene, fonduri structurale prin care pot fi, în componenţa lor, atraşi bani şi care, practic, pot schimba România, din temelii; pentru că, pe ciclul financiar pe care îl avem până în 2013, avem 30 de miliarde de euro. Aceşti bani, cu adevărat, pot schimba România din temelii, aşa cum Spania, aşa cum Portugalia, aşa cum alte ţări care au intrat recent - adică, 'recent'! – cu 20-30 de ani în urmă, dar care au schimbat din temelii, faţa ţărilor respective...
Realizator: Ştiu, da', avem o problemă, aici!
Emil Boc: Managementul /.../ eu zic că managementul este singura...
Realizator: Şi mai este ceva. Primăriile au bani. Ca să ştiţi că, la fonduri nerambursabile - ştiu telespectatorii - trebuie să vii şi cu banii tăi.
Emil Boc: Exact. Cu cofinanţare, cu partea ta de cofinanţare.
Realizator: Bun. Eu cred că sunt multe idei în România şi mulţi oameni isteţi, care astăzi merg la bancă, şi banca le spune „pas”, nu-ţi dau bani; să vii şi tu cu bani'. N-ar trebui sprijiniţi?
Emil Boc: Vreau să vă spun că azi am avut o discuţie /.../, în interiorul coaliţiei şi am pus foarte serios problema - şi cei de la PD-L şi de la PSD - să găsim soluţii naţionale pentru co-finanţarea proiectelor ale acelor primării care nu pot avea resursele financiare /.../ necesare.
Realizator: Nu doar primării. Şi persoane sau firme.
Emil Boc: Avem şi fond de garantare. Pentru că este o altă măsură anticriză pe care o avem, constituirea unui fond pentru garantarea sau pentru creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Există o posibilitate de a avea un asemenea fond, vom vedea care este valoarea lui, este în intenţia noastră de a-l pune în practică, pentru a da posibilitatea să garantăm sau să credităm, tocmai, din nou ca să generăm acest mecanism al economiei de piaţă, mecanism economic care să producă locuri de muncă, să producă ceva în ţara aceasta, că, după aceea, prin acele lucruri putem să ne punem în practică politica socială pe care o avem; şi avem, har Domnului, foarte multe obiective şi pe componenta socială. Sunt aproape un milion de oameni care astăzi trăiesc cu o pensie sub 300 de lei, sub trei milioane de lei vechi. Aici este vorba de a lucra la categorii-ţintă, care sunt cele mai dezavantajate în momentul de faţă, din tot ce se întâmplă în România.
Realizator: Bun. Cum daţi bani, aici? Deci, toţi cei care au trei milioane sau sub trei milioane, cum vor fi...
Emil Boc: Aici sunt mai multe alternative. Astăzi, ca să se susţină plata pensiilor, aşa cum sunt ele în vigoare astăzi, ne trebuie în jur de un miliard, un miliard o sută de milioane de euro, luaţi de la bugetul de stat şi se dă la bugetul asigurărilor sociale.
Realizator: Pe an?
Emil Boc: Pe an. Ca să plătim pensiile. Trebuie să ne gândim la o modalitate. Dacă tot dăm bani...
Realizator: Deci, doar un miliard, ca să plătiţi pensiile?
Emil Boc: Numai ca să le... Deci, atenţie! Pe lângă banii din bugetul asigurărilor sociale, pe măsura contribuţiei...
Realizator: Atâta trebuie să luaţi din bugetul de stat.
Emil Boc: ... ca să putem plăti la nivelul de astăzi, nemajorat, aşa cum sunt ele, ne mai trebuie 1,1 miliarde de euro, luaţi bani de la bugetul public naţional.
Realizator: Atenţie, însă! În condiţiile în care încă se dau legile alea, speciale, pensiile speciale...
Emil Boc: Le avem cu tot ce înseamnă... Eu vă spun aşa, cu tot ce înseamnă.
Realizator: Deci, dacă se vor tăia pensiile speciale...
Emil Boc: Eu sunt unul dintre susţinătorii care, repet, sunt dispus şi să plec din această funcţie, doar dacă realizez acest lucru, adică un sistem echitabil în domeniul pensionării, ca fiecare să se simtă recompensat pe măsura muncii pe care a făcut-o pe parcursul vieţii şi să nu fie unul considerat privilegiat, iar altul să se considere marginalizat în societate. Aici, fie că va trebui să găsim un mecanism, şi o să discutăm şi cu partenerii de la PSD, dacă tot este vorba de un sprijin pe care îl dăm de la bugetul de stat, adică din impozitele şi taxele pe care le plătim, acel ajutor ar trebui să meargă oarecum direcţionat, într-un an în care avem nevoie de solidaritate, de a-i sprijini pe cei care sunt în nevoie, pe cei care sunt cu veniturile, cu pensiile cele mai mici. Să-i ajutăm să facă faţă acestor provocări ale crizei. Pentru că este corect să-i dai omului ce i se cuvine, pe măsura contribuţiei din bugetul asigurărilor.
Realizator: Vă dau eu o taxă de solidaritate, care se poate duce direct.
Emil Boc: Bun.
Realizator: Ştiţi care?
Realizator: Hai să impozităm ca lumea toate Maybach-urile...
Emil Boc: Avem, avem şi pentru...
Realizator: Toate limuzinele, toate iahturile...
Emil Boc: În planul nostru bugetar, avem şi soluţii, în sensul bun al cuvântului, pentru tot ce înseamnă produse de lux.
Realizator: Eu nu cred că bogătaşii României - Copos, ceilalţi - vor fi umiliţi că vor trebui, pentru iahtul lor, să plătească taxe şi impozite.
Emil Boc: Nici n-aş vrea să se considere că pe oamenii care şi-au câştigat corect în această ţară averile trebuie să-i prigonim. Nici acest lucru nu vreau să-l trasmit. Oamenii trebuie să se simtă apăraţi de un stat corect...
Realizator: /.../ mândrie. Domnu... e o mândrie.
Emil Boc: ... dar, într-un moment de solidaritate, poate avem nevoie de unele gesturi, poate pe perioadă scurtă, poate este nevoie. Le vom analiza. Vreau să vă spun că toate aceste lucruri sunt şi vor fi discutate împreună cu partenerii noştri, pentru a găsi acest echilibru de care este nevoie în societate în momentul de faţă, îmbinând principiul solidarităţii, că avem nevoie ca nimeni să nu fie abandonat în momente grele, iar pe de altă parte să ne asigurăm, totuşi, că această economie merge mai departe şi că nu ne scufundăm cu toţii. Pentru că, dacă nu se iau aceste măsuri, cu reducerea cheltuielilor, păi, acele cheltuieli pe materiale - pe computere, pe birouri, pe limuzine, pe maşini - n-au ce căuta. Eu am fost aproape cinci ani primar la Cluj.
Realizator: Da, dar...
Emil Boc: Vreau să vă dau un exemplu, da?
Realizator: Vă rog.
Emil Boc: Am fost cinci ani, aproape, la Cluj. Vreau să ştiţi că eu, în biroul în care am intrat, al lui Funar, timp de aproape cinci ani de zile, n-am cumpărat nici măcar un scaun în plus, niciun birou, nicio... Nimic! Am putut trăi cinci ani de zile, cu aceeaşi maşină pe care mi-a lăsat-o, cu acelaşi birou care l-am avut. N-am simţit nevoia că trebuie să-mi cumpăr un birou.
Realizator: Vreau să vă întreb ceva. La Răchiţele, aţi mai fost, chiar de curând sărbători. Acolo bănuiesc că, nu ştiu geografie, are toată lumea curent? Că ştiu că mai sunt...
Emil Boc: La mine, în sat, da. Dar mai sunt, în sat, mai sunt şi acum, din nefericire, câteva gospodării care, în secolul acesta, nu au curent electric. Aşa este!
Realizator: Domnul Tăriceanu, anul trecut, a dat, a vrut să dea tuturor copiilor din România, să ducă un calculator acasă. Păi aia este risipă care putea fi oprită. Ce să facă bietul copil, când n-are curent electric.
Emil Boc: În primul rând, o să electrificăm toate gospodăriile din România, că, într-adevăr, sunt zone superbe, dar din nefericire stau în întuneric. /.../
Realizator: Ăsta-i calculatorul care va deveni celebru, va intra în istorie. A văzut la miliarde, calculatorul ăsta, de euro... Şi vă fac o socoteală simplă: în România, cifră publică şi oficială, există aproximativ 100 de mii de aleşi. Bogdan Olteanu a spus-o public. 100 de mii de aleşi. La toată ţara. Şi probabil că ştia, că omul a fost şeful Camerei Deputaţilor, da? 100 de mii de aleşi, dacă tăiem... Aceşti oameni generează cheltuieli lunare, odată au salariu, au sporuri, de la parlamentari, până la la nu ştiu cine, nu vorbesc de cuantum. Unii câştigă foarte mult, unii mai puţin. 100 de mii de aleşi. Cu toţi consilierii locali de prin comune.
Emil Boc: Ştiu că e mult, dar e mult.
Realizator: Păi, numai noi avem 3.600 de unităţi administrative.
Emil Boc: Dacă punem o medie de 10-12...
Realizator: La oraşe sunt mai de 30...
Realizator: /.../ eu cred că cifra o ştia: 100 de mii de aleşi. La 100 de mii de aleşi, dacă punem o mie de euro pe lună, asta înseamnă secretare mai puţine, benzină mai puţină, maşini mai puţine, deci doar dacă facem economie, sunt o sută de milioane pe lună, înseamnă un miliard două sute, exact banii pe care nu mai trebuie să-i luaţi de la bugetul de stat, să-i puneţi în... Vă dau un exemplu simplu...
Emil Boc: Este corect...
Realizator:... barosanii. Sunt două sute de mii. Ajung la concluzia de barosani. Pentru că numai Ministerul Transporturilor, la ce lefuri avem şi ce organigrame...
Emil Boc: Nu mai sunt. Gata!
Realizator: Nu mai sunt. Dar erau vreo 50. Atenţie, însă! Secretarele, toţi ăia, cât consumă! Deci, doar un minister, nu o agenţie, şi aşa mai departe. Deci, dacă reducem la 200 de mii, măcar cu 30%, mai faceţi economie de cinci miliarde. Şi vă întreb acum, ca să închid logica: dacă vine peştişorul de aur şi spune 'domnule Emil Boc, de câte miliarde aveţi nevoie, ca România să treacă anul ăsta cu bine şi anul viitor să spunem că vom lucra pe un buget făcut ca lumea - nu unul din ăsta, trântit'?
Emil Boc: Între cinci şi nouă miliarde de euro.
Realizator: Cinci şi nouă miliarde de euro.
Emil Boc: Cinci-nouă miliarde de euro.
Realizator: Ăsta trebuie să fie un rechin de aur.
Emil Boc: Rechin de aur ca să ne aducă banii ăştia ca să... Adică să n-avem nicio problemă.
Realizator: Totuşi, nu este mult, dacă stau şi mă gândesc. Nouă miliarde de euro...
Emil Boc: Până acolo. Cam acolo am putea discuta. Şi cu o condiţie: deficitul să fie orientat spre investiţii - nu spre birouri, maşini, limuzine, secretare, şi aşa mai departe.
Realizator: Vreţi să dau un model, acum, în seara asta? Această masă are patru ani de zile, stimaţi telespectatori. Chiar cinci, spun colegii.
Emil Boc: Sunteţi în sferă privată, asta-i treaba dumneavoastră, ce faceţi...
Realizator: Nu, n-aţi înţeles. Domnule, dacă noi, la privat, putem să lucrăm şi să fim cel mai urmărit talk show din România, cu două-trei scaune şi o masă, da? Am dovedit că putem face performanţă în condiţii austere, da?
Emil Boc: Va fi austeritate, pe bani publici. Asta v-o pot asigura. Va fi o austeritate în instituţiile publice, adică va fi decenţă. Asta vă spun. Va fi decenţă, şi nu cheltuială abuzivă. Păi, vă daţi seama, dacă într-un an, vechiul guvern a mărit cu 35%, faţă de anul anterior, cheltuielile şi cu personal şi cu bunuri şi servicii. Păi, fratele meu, unde, în ce ţară putem să ne permitem aceste lucruri, în bani şi pe bani publici. De aceea, aceste lucruri trebuie coborâte la o limită decentă, în care fiecare să înţeleagă că banul pe care îl administrează nu-i banul lui, este banul public, plătit de cetăţean, şi el trebuie să dea socoteală pentru fiecare leuţ. Dacă va fi conştiinţa asta, în România, la omul public, care lucrează în sfera publică, că, fiecare ban cu care scrie ceva, un cec, că acolo este produsul muncii unor oameni, din impozite şi taxe, atunci cred că şi el va lua decizii mai bune şi va opri această cheltuială abuzivă a banului public.
Realizator: Am găsit o dezvăluire într-o ieşire a unui ministru, ministrul sănătăţii, care spunea că, cel puţin a vrut să o spună în zona medicamentelor, dar dezvăluirea mi s-a părut imporantă: "Bugetul l-aţi calculat, pe anul ăsta, la 40 mii de lei pentru un euro".
Emil Boc: Da, atâta este cursul evaluat. Media pe an. Deci, noi avem în vedere ianuarie - decembrie, media să fie 40. Cam acolo credem că...
Realizator: Puteţi, împreună cu Banca Naţională, să o păstraţi în zona asta?
Emil Boc: Vreau să vă spun că există oameni responsabili, la Banca Naţională, şi care ştiu ce trebuie făcut în această ţară. Am convingerea că media pe acest an va fi în jurul cifrei de patru lei pentru un euro, iar, vorbind de ministrul Bazac, vreau să vă spun că este un om extrem de pragmatic; a venit deja, în Guvern, cu o strategie, hai să nu spunem 'strategie', o politică pentru a scădea preţul medicamentelor compensate, iarăşi o politică ţinând cont de interesul public, şi nu de interesul privat sau de grup. L-am felicitat şi sper s-o poată duce la îndeplinire, este pe site-ul ministerului şi cred că, indiferent, repet, că sunt de la PD-L sau PSD, sau PSD-PD-L, toate măsurile bune sunt promovate.
Realizator: Domnule prim-ministru, vreau să vă mai spulber o... Mi se pare, aici, o naivitate. Pericolul nu o să vină de la PD-L sau PSD. În momentul în care un guvern vrea să facă măcar ce aţi spus până acum, acel guvern va zgândări toate mafiile din România.
Emil Boc: A zgândărit, deja.
Realizator: Păi, să vă aşteptaţi că domnul Bazac sigur va fi găsit, dacă zgândăre mafia din sănătate şi medicamente, îl vom găsi cine ştie în ce... Se pregătesc lucruri la care trebuie să vă gândiţi.
Emil Boc: Ceea ce e important că, dacă nici acest guvern, care are, teoretic, o susţinere parlamentară, cum nu a mai avut în ultima vreme, România, dacă nici acest guvern nu-şi permite să ia taurul de coarne, atunci cine să-l ia? Iar noi nu suntem legaţi de scaunele puterii. N-am fost nici până acum, nu voi fi nici după ce voi pleca de pe acest scaun. Mă voi duce înapoi, la facultate, de unde am /..../
Realizator: Nu, dar nu-mi convine mie, ca cetăţean, că nu mai pot să fierb încă patru ani.
Emil Boc: Dar cred în şansa acestui guvern, să facă această treabă şi, dacă nu o face, atunci va fi blamat de către cetăţenii României. Dacă o face şi pleacă, măcar are conştiinţa că a făcut ceea ce trebuie.
Realizator: Deci, să vă aşteptaţi la atacuri sub centură, îngrozitoare, pentru că tot ce spuneţi la masa asta va lovi în multe mafii: mafia din agricultura de import, mafia din medicamente, mafia din... Eu nu le mai spun grupuri de interese.
Emil Boc: Spuneam de o altă sursă de a aduce bani la buget, este ceea ce înseamnă economia subterană. Sunt două componente, aici: evaziunea fiscală şi munca la negru.
Realizator: E mare, evaziunea fiscală sau munca la negru, ambele?
Emil Boc: Din nefericire, are procente aproape îngrijorătoare, pentru ceea ce înseamnă funcţionarea unei economii, dar stă în puterea noastră, am încrederea în conducerea de la ANAF, numită.
Realizator: Cine e acolo, la ANAF, acum?
Emil Boc: Domnul Sorin Blejnaru, un om care este din sistem, care ştie ce trebuie să facă, un om tănâr, bătăios. Am încredere că împreună cu ministrul Pogea, ministrul finanţelor, vor şti să meargă să ia acele măsuri, pe care ... Trebuie să aibă doar susţinere, să le poată duce mai departe.
Realizator: Ştiţi de ce vă întreb? Că până acum trei zile, ANAF se ocupa să ne închidă nouă televiziunile.
Emil Boc: Nu, nu... ANAF trebuie să aibă aceste /..../ evaziunea fiscală şi are şapte componente pe evaziunea fiscală, unde, mâine, dacă intervine, aduce bani importanţi la bugetul de stat.
Realizator: Păi, să-i dăm lista. Eu i-am spus domnului Ruşanu, în loc să ne închidă pe noi, care nu aveam nicio vină şi eram cu dările la zi....
Emil Boc: Cât timp asemenea instituţii se folosesc pentru a-ţi prigoni un adversar sau altul sau pentru a-i pune la respect pe cei care nu-ţi convin ţie, asemenea instituţii nu-şi justifică existenţa pe bani publici.
Realizator: Există datornici, cu milioane de dolari, la buget.
Emil Boc: De aici vă asigur că va fi una dintre politicile pe care acest guvern le va avea pe componenta evaziunii fiscale, să aducă banii la bugetul de stat, bani pe care trebuie să fie plătiţi/.../ şmecheri.
Realizator: Vă mai semnalez ceva. Sunt industrii în România, cum este industria auto, care spunea că lasă pe drumuri mii, zeci de mii de oameni. Am citit de altă firmă, care zice că va investi anul ăsta 55 de milioane de euro, dar dă afară o mie de oameni, adică încă sunt companii, nu ştiu dacă-s foarte responsabile cu vieţile oamenilor şi îi dau afară pe oameni. Puteţi găsi o măsură prin care să..., nu să obligaţi, dar ca firmele acestea să nu dea oameni afară, să păstreze numărul locurilor de muncă, în afară de ăia cu profitul reinvestit, că multe nu fac profit.
Emil Boc: Noi nu putem da dispoziţii, evident, firmelor private, doar putem concepe mecanisme stimulative prin care ele să păstreze locurile de muncă şi, dacă se poate, să creeze noi locuri de muncă. Aici putem să intervenim şi aici este pârghia şi abilitatea statului. Pe de altă parte, statul trebuie să fie acela care să ofere alternative oamenilor care ies în şomaj, iar investiţia masivă în infrastructură publică va fi o alternativă la cei care /..../
Realizator: Ştiu, dar problema este că, dacă generaţi un milion, nu dumneavoastră, ăştia generează un milion de şomeri, pe spaime....
Emil Boc: Nu, nu cred că putem să vorbim de asemenea...
Realizator: Fie şi o cifră, 500.000, da, care circulă destul de oficial.
Emil Boc: Da, sunt cifre care variază între 300-500 de mii.
Realizator: Cheltuielile statului vor fi foarte mari cu şomajul, şi mulţi şomeri vor lua bani de aici, dar vor lucra în străinătate.
Emil Boc: Aici se poate lucra, să stimulezi firma, să menţină locuri de muncă. Putem găsi mecanisme financiare, discutând cu IMM-urile, prin care, prin faptul că nu dau afară nişte oameni, statul poate să vină cu anumite facilităţi de acest fel.
Realizator: Adică, să cheltuiţi mai puţini bani, decât aţi da pe şomaj şi pe tot felul de...
Emil Boc: Sunt foarte multe soluţii. Chiar ministrul Niţă vorbea astăzi de o soluţie /.../ pe care a văzut-o, de a plăti pentru firmele care menţin persoane care ar fi concediate sau angajează şomeri, statul să plătească contribuţii de asigurări sociale, o perioadă de timp, pentru a putea..., pentru că plăteşti mai puţin, decât dacă omul ăla ar fi în somaj.
Realizator: /.../ un moratoriu 'Dom'ne, păstrezi numărul de locuri de muncă, dar nu mai plăteşti nu ştiu ce taxe la salarii'.
Emil Boc: Se pot găsi asemenea mecanisme, toate însă/.../
Realizator: Ştiţi de ce? Albeşti, scoţi şi de dedesubt forţa de muncă la negru, că atunci firmelor le va conveni să angajeze oameni pe cărţi de muncă, pe tot.
Emil Boc: Numai aşa pot veni banii la bugetele pe care le avem, şi bugetul public, şi bugetul asigurărilor sociale.
Realizator: Mai era o propunere a CPR, şi anume TVA, şi aici sunt sute de mii de IMM-uri, care spun: 'noi facem factura - nu? -şi încasăm TVA peste cinci luni, dar noi trebuie să plătim acum şi, dacă nu, plătim penalităţi'.
Emil Boc: Vreau să vă spun că am luat toate propunerile pe care forumul, pe care l-aţi coordonat, le-a avut, le-am dat în studiu la Ministerul Finanţelor, să facă abordarea financiară corectă şi să ne spună impactul măsurilor respective, şi pe care dintre ele le putem promova, inclusiv prin proiectul de buget sau prin modificarea Codului fiscal, care va avea loc în perioada următoare.
Realizator: E adevărat, ar fi o premieră în România ca, în sfârşit, IMM-urile, care aduc 73% din PIB,...
Emil Boc: Aşa este.
Realizator: ...să se regăsească în buget, ca să nu mai facem corecţii de buget, câte şapte-zece pe an, de exemplu. Asta mi s-a părut iniţiativa lor - 73% din PIB.
Emil Boc: Aşa este. Trebuie să recunoaştem că, fără acest motor economic, economia românească nu ar exista, nu ar putea să funcţioneze, iar noi nu am avea resurse pentru celelalte politici publice sociale, pe care trebuie să le susţină un stat, fără ca IMM-urile să producă şi să meargă mai departe. E o legătură absolută, care presupune funcţionarea reciprocă, a lor.
Realizator: Am o întrebare. Când aţi avut timp să le faceţi pe toate, că v-aţi instalat premier, când, cronologic?
Emil Boc: 22 decembrie.
Realizator: 22 decembrie, aşa e. Din 22 decembrie, aţi aflat toate adevărurile. Până când? Până la 1 ianuarie?
Emil Boc: Pe 15 ianuarie.
Realizator: Până pe 15 ianuarie, aţi aflat tot tabloul.
Emil Boc: Pentru că aşa este /.../ şi acum nu este complet, dar pe 15 ianuarie, totuşi, s-a putut face o evaluare, o primă evaluare a execuţiei bugetare pe anul 2008, ca să ştim unde suntem, şi am constatat ceea ce v-am spus la începutul emisiunii, această stare de fapt dificilă, a economiei, cu acest deficit de 5,2, cu 6,7 miliarde de euro/.../
Realizator: Guvernul Tăriceanu, prin premier şi ministrul de finanţe, cum îl chema, Varujan Vosganian, când au spus alt deficit decât cel real...
Emil Boc: Deci, eu vă spun cifrele care sunt validate de Ministerul Finanţelor, de instituţiile autorizate ale statului.
Realizator: Ştiu, dar ei au dat jumătate din cifrele...
Emil Boc: Iar românii să-i judece şi să le spună, când apar la televizor şi fac unele afirmaţii, să le judece din perspectiva celor 6,7 miliarde de euro, în condiţiile unei creşteri economice de 7.8%, bani pe care i-au cheltuit şi nu se văd nicăieri. Asta trebuie întrebaţi /.../
Realizator: De ce credeţi că v-a numit 'un guvern incompetent', domnul Tăriceanu?
Emil Boc: Ca să-şi acopere propria incompetenţă. Păi, nu-i mai simplu să spui că-s incompetenţi ăştia care au venit, ca să-ţi acoperi propria-ţi incompetenţă?
Realizator: Dar v-a atacat, v-a durut asta.
Emil Boc: Credeţi că sunt prima dată atacat în politică? Ştiu să rezist, cât timp cred în ceea ce fac/.../.
Realizator: Domnul Tăriceanu, aici, eu vreau să-i spun că, amical, dacă se poate: 'Domnule Tăriceanu, aţi fost premier patru ani. Nu puteţi să vorbiţi astăzi, ca o floricică, între două blănuri şi două conferinţe de presă'. Mă uitam ce miniştri a avut domnul Tăriceanu, cu care se laudă, spune că a fost cel mai bun guvern. De exemplu, Chiuariu a fost ministru de justiţie, astăzi este Cătălin Marian Predoiu, care a mai spălat premierul Tăriceanu, când l-a numit în locul sau după Chiuariu. Am avut, de exemplu, pe Adomniţei, la Educaţie, astăzi este Ecaterina Andronescu; am avut Cristian David, acum este Liviu Dragnea; am avut - ce, mă mai uit aici - Eugen Nicolăescu, astăzi e Ion Bazac. Nu i-aş numi pe niciunii, chiar în halul ăsta de incompetenţi. Da, doi, însă... Domnul Boc, astăzi aţi spus nişte lucruri incredibil de directe. Dacă veţi face anul ăsta lucrurile astea, pentru că această casetă este ca un fel de promisiune, v-aţi asumat o răspundere.
Emil Boc: /.../ şi am spus că, dacă acest guvern, cu consistenţa politică pe care o are în spate, nu le face, nu are niciun fel de scuze.
Realizator: Luăm o scurtă pauză. Ne întoarcem pentru ultima parte a discuţiei cu domnul prim-ministru; mai avem nişte întrebări interesante.
Realizator: Am revenit, două subiecte care ard în acest început de an. De exemplu, spune cineva taxa auto, bineînţeles. Hai să începem cu taxa auto, pentru că văd că sunt multe mesaje cu taxa auto. Aţi promis în campania electorală eliminarea taxei auto. În primul rând, brambureala asta îi încurcă pe toţi: şi pe cei care vând şi pe cei care cumpără. Doi: cum va arăta până la urmă?
Emil Boc: Va trebui găsit un echilibru între nevoia de a proteja industria autohtonă, a preveni ca România să devină un cimitir al maşinilor vechi, dar, pe de altă parte, de a nu împiedica românul totuşi să aibă acces la o maşină decentă. Ăsta este principiul de la care pornim. În februarie vom lua o decizie, pentru că dacă e să modificăm ceva, se poate face numai prin ordonanţe de urgenţe, pentru că prin ordonanţe de urgenţe este reglementată actuala formulă, iar în perioada vacanţei parlamentare nu poţi emite ordonanţe de urgenţă şi ministrul a fost foarte corect. Domnul Nemirschi a discutat, a venit şi a prezentat şi în Guvern alternative, soluţii. Cred că, în primul rând, ar trebui să reglementăm acea situaţie tranzitorie la oamenii care şi-au luat maşini până în data de 15 decembrie, când a intervenit noua taxă şi i-a prins pe foarte mulţi pe picior total nepregătiţi, pentru că nu aveau de unde să ştie că se modifică legislaţia şi nu este vina lor că RAR sau celelalte societăţi care au atribuţii în domeniu nu le-au făcut programarea ca să-şi poată înmatricula maşina. Aici au fost deja câteva sentinţe câştigate de unele persoane şi va trebui să reglementăm legal. Sunt jurist şi ştiu că trebuie rezolvată această problemă. În ceea ce priveşte, după aceea, cuantumul, va trebui să avem o discuţie foarte serioasă la nivelul Guvernului, ţinând cont de toate aceste decizii şi va fi luată la începutul lunii februarie.
Realizator: Spune cineva: "Nu mi se pare corect în ceea ce priveşte problema pensiilor şi salariilor. Am 23 de ani. Ce avânt mai avem noi, tinerii din România cu studii, de a munci şi a accede cât mai sus pe scara ierarhică, dacă ştim că la sfârşitul acestei trude vom avea o pensie egală cu un muncitor fără studii. Mi se pare normală o reducere a veniturilor oamenilor care şi-au câştigat banii pe căi ilegale şi amorale, însă pentru oamenii care au muncit toată viaţa şi au ajutat ţara, nu".
Emil Boc: Exact.
Realizator: Da, dar aici nu, aici a înţeles greşit.
Emil Boc: Sunt absolut de acord ca fiecare să aibă la sfârşitul activităţii productive în viaţă o pensie decentă pe măsura muncii şi a contribuţiei pe care a avut-o, dar să nu fie un privilegiat peste noapte, unul din acela de lux /.../
Realizator: Aici cred că s-a înţeles.
Emil Boc: Să fie sponsorizat din banii noştri fără să merite.
Realizator: Dacă se poate demonstra că salariile au fost luate fraudulos, acelea uriaşe, sau pensiile, chiar...
Emil Boc: Nu, nu au fost frauduloase, s-au luat în baza legilor nedrepte, dar în baza legilor existente în România.
Realizator: Am înţeles. Deci, sunt legale.
Emil Boc: Asta e tragedia. Şi pensiile care se plătesc, şi salariile care s-au dat, sunt pe baza legilor în vigoare în România. De-asta este o luptă cu sistemul şi aş vrea să înţeleg... O luptă..., este o chestiune de a discuta despre sistem, şi nu despre persoane. Nu discut aici de persoane individuale, ele sunt beneficiare sau nebeneficiare ale unui sistem. Acest sistem este însă incorect, aşa cum există el în momentul de faţă, şi trebuie schimbat.
Realizator: Cu gazele cum mai stăm, până la urmă, ce ştim? S-au înţeles ruşii cu ucrainenii?
Emil Boc: Vestea bună e că în această seară, spunea ministrul Economiei, Videanu, că deja se simt semne ale îmbunătăţirii faptului că deja s-a deblocat criza între Ucraina şi Rusia şi că sunt semne bune şi pentru noi că lucrurile intră în normalitate. Avantajul este că ministrul Videanu a reuşit competent să gestioneze o situaţie dificilă, reuşind, prin comandamentul special pe care l-a avut, de criză, în condiţiile în care ne-a fost tăiat gazul de la ambele conducte care veneau dinspre Rusia prin Ucraina, să gestionăm resursele interne şi rezervele pe care le-am avut în depozite, astfel încât niciun cetăţean al României să nu fie afectat şi să satisfacă şi consumatorul industrial pe măsura celor pe care le-am avut. A fost meritul Ministerului Economiei şi, când spun Ministerul Economiei, cu toţi factorii autorizaţi şi implicaţi în domeniu, oameni responsabili. I-am văzut şi eu, de două ori am participat la reuniunea de urgenţă a acestui comitet şi am văzut oameni extrem de bine pregătiţi, care ştiu ce trebuie făcut, şi aveam scenarii pentru fiecare ipoteză: se întrerupe de la Isaccea, ce se întâmplă? Se întrerupe de la Medieşu Aurit, ce se întâmplă? Am avut toate soluţiile alternative, astfel încât cetăţeanul să fie protejat.
Realizator: Şi am avut baftă cu combinatele de îngrăşăminte, că nu au funcţionat în perioada asta.
Emil Boc: Bun, a fost avantajul că în perioada de iarnă şi producţia industrială a fost mai scăzută în comparaţie cu perioada de vară. Soluţia pe termen mediu trebuie să fie una coerentă la nivelul Uniunii Europene. Eu voi participa la sfârşitul lunii la un summit pe tema Nabucco, adică soluţii energetice de durată pentru Europa şi pentru România, care să nu ne pună în fiecare iarnă...
Realizator: Unde va fi summitul ăsta?
Emil Boc: La Budapesta. Va fi în 27 ianuarie pentru ceea ce înseamnă independenţa energetică a Europei, a României, pentru că nu în fiecare iarnă să tremurăm dacă un politician, oricare ar fi el, decide să oprească un robinet şi toată economia europeană să stea pe butuci trei-patru săptămâni. Cred că aici trebuie să fie o voce unică europeană.
Realizator: Profesorii, greu subiect.
Emil Boc: Da, vom avea la bugetul de stat această abordare. În limita resurselor, vom încerca să acoperim cât mai mult din promisiunile pe care le avem. Nu vă pot spune încă, în acest moment, pe de o parte, că nu am discutat toată componenta politică cu partenerii de la PSD şi avem forma finală a prognozei bugetare, cu încadrarea ei pe 2009, dar vom da un răspuns în perioada următoare.
Realizator: Ce să aşteptăm de la dumneavoastră? Oamenii...
Emil Boc: Soluţii echilibrate.
Realizator: Oamenii cer de la premier: domnule, el răspunde, el hotărăşte, el bate cu pumnul în masă, el îşi asumă răspunderea.
Emil Boc: Eu îmi asum în final răspunderea, dar vreau să ştiţi că deciziile mele se bazează pe o echipă pe care o am alături de mine şi pe un parteneriat, asta din punct de vedere politic.
Realizator: Întrebarea este directă: înainte de o hotărâre pe care o veţi lua, trebuie să vorbiţi cu PSD, cu Geoană, cu preşedintele României, cu dumneavoastră înşivă, pentru că sunteţi şeful PD-L.
Emil Boc: /.../ parteneriat. Pe de o parte, suntem în parteneriat cu PSD şi evident că deciziile le luăm împreună, pentru că nici unii, nici alţii nu putem conduce singuri România.
Realizator: Deci, asta să se ştie, că practic totul se face...
Emil Boc: Deciziile trebuie să fie produsul unui parteneriat şi asta este realitatea şi corect /.../, este un produs al unui parteneriat, iar deciziile, şi trebuie să ajungem la decizii, chiar dacă stăm zile şi discutăm, trebuie să ajungem la decizii care ne reprezintă ca oameni care compunem actuala guvernare, iar pe de altă parte este parteneriatul în cadrul puterii executive cu preşedintele României, care este parte, este componentă a puterii executive, potrivit Constituţiei, şi ceea ce este important în acest moment, că aceste parteneriate funcţionează.
Realizator: Dar ce înseamnă parte componentă, că asta este nouă? Formula asta nu a mai spus-o niciun prim-ministru până acum?
Emil Boc: Trebuie să deschizi Constituţia sau să te uiţi în orice manual de drept constituţional.
Realizator: Păi nu, Tăriceanu nu a spus-o până acum.
Emil Boc: Puterea executivă în România este bicefală: guvern, condus de prim-ministru, şi preşedintele României. La fel este şi în Franţa, puterea executivă bicefală: preşedinte şi premier. În America puterea executivă monocefală.
Realizator: Asta spune în Constituţia noastră, dar care ce înseamnă? Înseamnă că într-o şedinţă de guvern, unde ştim că preşedintele poate participa, atât ştiam până acum....
Emil Boc: Sunt prerogativele prevăzute în Constituţie pentru fiecare dintre actorii puterii executive. Important este ca aceşti doi actori ai puterii executive să lucreze în parteneriat, şi nu să caute să-l împiedice pe preşedinte să nu-şi exercite atribuţiile prevăzute de Constituţie, aşa cum a fost în trecut. Eu cred în valoarea parteneriatului, atât cu preşedintele României, cât şi în parteneriatul politic cu PSD, pentru că numai dintr-un asemenea parteneriat putem găsi soluţii care să ducă România mai departe.
Realizator: Întrebare: anul ăsta, de exemplu, v-aţi angajat, în afară de buget, economie, criză economică, să schimbaţi Constituţia şi să reglementaţi statutul parlamentarului şi alte chestiuni politice. Mulţi spun de ce aşa grabă, de ce nu lăsaţi pe anul viitor? Ocupaţi-vă întâi de...
Emil Boc: Nu am spus când facem aceste lucruri în privinţa reformei constituţionale. Un lucru este cert: România are nevoie de o reformă constituţională pentru a rezolva câteva probleme scadente, care sunt, cu ochiul liber vizibile.
Realizator: Nişte aberaţii, de fapt.
Emil Boc: Adică nişte blocaje instituţionale, care s-a demonstrat, au funcţionat pe parcursul timpului, necesitatea modernizării României sub aspectul regionalizării, dar în sensul regionalizării în sens administrativ, adică a posibilităţii ca în România să existe structuri regionale - cum le vom numi, cum le vom face, vom vedea - care să apropie decizia de cetăţean şi să ne permită să ne racordăm la politicile regionale europene. De exemplu, principiul subsidiarităţii, din Uniunea Europeană, ar fi un exemplu. Pe de altă parte, blocajele care au apărut în funcţionarea instituţiilor statului în perioada anterioară. Reforma Parlamentului - că mergem pe bicameralism sau monocameralism, trebuie să decidem. Punctul de vedere al PD-L...
Realizator: Aici, de multe ori sunteţi atacat, că v-aţi schimbat opţiunile prin politică.
Emil Boc: Ştiţi ce îmi pare rău că n-am venit cu teza mea de doctorat; şi mi-a stat... Am uitat să o iau de acasă.
Realizator: De asta aţi făcut gestul ăsta?
Emil Boc: Da, că am uitat. Am teza de doctorat publicată, se numeşte "Separaţia puterilor în stat", unde am în finalul tezei de doctorat...
Realizator: Puteţi mâine să ne-o daţi să o filmăm?
Emil Boc: V-o dau să o filmaţi să vedeţi capitolul unde, în teza de doctorat pe care am publicat-o şi se numeşte "Separaţia puterilor în stat", la Presa universitară clujană, în anul 2000, înainte de a intra în politică, unde, la "Propunere de reformă a sistemului politic românesc", am sistemul unicameral, şi argumentat, de ce. Deci, tendenţios, unii au încercat să găsească tot felul de fraze izolate, din teza de doctorat, unde discutam de avantajele....
Realizator: /.../ o altă manipulare.
Emil Boc: ...discutam de avantajele fiecărui sistem, dar, în final, opţiunea mea era foarte clară, pentru sistemul unicameral şi argumentată, de ce. Am avut în minte să mi-o iau de acasă, m-am grăbit, am ajuns la Guvern şi n-am luat-o.
Realizator: Înseamnă că domnul Ciuvică n-a înţeles nimic. El a lansat....
Emil Boc: O să-i mai dau încă o dată, un exemplar din lucrarea publicată, "Separaţia puterilor în stat", să o aibă pentru alte emisiuni şi să vadă exact ceea ce am spus acolo.
Realizator: Da. Interesant. Chiar vă rog. Mâine, filmăm, că sunt... Ştiu că au...
Emil Boc: O să vă trimit un exemplar, ca să vedeţi exact acea componentă.
Realizator: De ce credeţi că sunteţi... Aţi avut o relaţie bună cu presa, chiar foarte bună, aş spune, chiar excelentă, adică aţi fost un primar neatacat, timp de patru ani, un deputat...
Emil Boc: Ei, asta credeţi dumneavoastră. De la Bucureşti, nu se vedea... Dar întotdeauna am apreciat criticile presei, în sensul constructiv al cuvântului.
Realizator: Nu, nu, nu. Vă spun sincer. Nu eraţi. Acum, de când sunteţi premier, aţi simţit diferenţa.
Emil Boc: Acum, nu aştept să fiu considerat înger, de către presă. Rolul unei prese, în societatea democratică, atâta vreme cu cât este cu bună credinţă, este binevenită. Este adevărat, că niciodată n-am avut parte de atâtea atacuri încrucişate şi incorecte, ca şi în momentul de faţă. Şi nu-i uşor. Dar ştiu că, dacă fac ceea ce fac, cu bună credinţă şi cred în ceea ce fac, fac - repet - fără să depăşesc cadrul legal, merg mai departe, pentru că m-am orientat în primul rând pe bunul simţ, de fiecare dată, când am mers în politică. Şi cred în această valoare a bunului simţ.
Realizator: Cineva care vă felicită, din Spania, dar, spune Irina Staicu, zice: "Naşule, sper ca, şi în acest an, să fiţi la fel de corect, ca şi până acum, să nu-i slabiţi din ochi, sunt disperaţi după caşcaval. Toţi cei disperaţi după caşcaval, vor fi monitorizaţi". Şi adevărul este că, eu vă spun ceva: pot să am şi eu simpatii, pot să am şi eu o analiză, pentru că, daţi-mi voie să vă spun că, de 16 ani, de când fac presă, îi ştiu pe toţi, toţi cei care sunt în politică, cei care au fost premieri, preşedinţi, sunt oameni pe care i-am cunoscut în diferite împrejurări, şi pot să am şi eu o expertiză a mea, umilă, în care să ştiu care este mai bun decât celălalt. Dar, n-am nicio obligaţie faţă de aceşti oameni, care or fi - guvern, premier, parlamentari - niciuna, vă spun eu. Şi atunci, vă daţi seama că nu vor fi iertaţi. Ca dovadă, Noapteş acesta, care, noi aveam informaţii, până la ora emisiunii, că încă-i în Ministerul Transporturilor.
Emil Boc: V-am confirmat/.../ nu mai este director.
Realizator: Unde este Berceanu, colegul dumneavoastră, da?
Emil Boc: Nu mai este director.
Realizator: N-o să avem, şi repet, este timpul ca toţi aceşti oameni, care au aceste 'boli', să cheltuie 70 de mii de dolari, el fiind funcţionar, undeva un directoraş... Plecaţi, fraţilor, că nu veţi scăpa! Ăsta-i mesajul simplu, că este presă în ţara asta, şi n-o să moară presa, că... Bun, unii au probleme mari financiare, reduc salarii, nebunii, dar n-o să moară, până la urmă. În plan personal, la un moment dat, eraţi în prim-plan, pe micile ecrane, însoţit de soţia dumneavoastră. Era ca un sprijin, era... Se schimbă viaţa. Vă mutaţi în Bucureşti? Fetele vin în Bucureşti?
Emil Boc: Firesc, n-am avut timp să ne gândim în profunzime, la subiectul acesta. N-am...
Realizator: Unde au început şcoala?
Emil Boc: La Cluj. Şi sunt la Cluj şi vor încheia acest an şcolar, la Cluj. Vom vedea, după aceea, în toamnă, ce decizie vom lua, dacă ne vom muta la Bucureşti. Deocamdată, fetiţele mele şi soţia rămân la Cluj, să-şi încheie anul şcolar şi universitar. M-au avertizat; nici soţia, nici fetiţele nu mi-au recomandat să iau această poziţie...
Realizator: Adică, chiar au fost împotrivă.
Emil Boc: Când au văzut pe ecran că apăruse atunci, în ziua aceea, că există posibilitatea să fiu desemnat premier, am fost bombardat de mesaje şi de la soţie şi de la fetiţe să nu accept această poziţie. Mai mult, cea mare mi-a scris un mesaj: "Am înţeles că vrei să te faci prim-ministru sau cum s-o scrie funcţia asta. Să nu accepţi, că dacă accepţi, nu te mai primim acasă". Deci ştiu că oricum eram puţin acasă şi când eram primar, darămite în condiţiile în care trebuie să stai mult mai mult timp la Bucureşti...
Realizator: Dar ce v-a determinat să acceptaţi? Faptul că în politică e una din cele mai înalte poziţii, faptul că v-a solicitat, rugat preşedintele României?
Emil Boc: Nu, n-a fost o chestiune de rugăminte. Era o chestie de asumare politică în acel moment. Sunt preşedintele partidului şi nu puteam să spun că în acele momente trebuie să fac pasul înapoi. E vorba de o echipă, de un parteneriat. Am fost tot timpul într-o echipă şi într-un parteneriat şi cu preşedintele României, şi cu colegii mei din partid, mi-am asumat această decizie. La nivel persoanl, fiecare ştie că sunt constrângerile pe care le ai în planul familiei, dar nu suntem pe viaţă pe scaunele astea de /.../
Realizator: Părinţii dumneavoastră ce v-au spus? Am văzut, aveţi o familie frumoasă, părinţii, imaginea locului e pe faţa lor acolo, sunt oameni ai locului. Ce v-au spus ei? Ştiau exact ce înseamnă funcţia asta de prim ministru?
Emil Boc: Ei ştiau că acolo e multă bătaie de cap, cum îmi spun şi mama şi tatăl meu, că e multă bătaie de cap şi că ar fi bine să stau liniştit la Cluj, că e foarte bine şi cea de primar şi să nu mă duc la o nebunie, cum spun ei, de aceasta, unde sunt atâtea probleme, dar toţi mi-au respectat decizia după ce am luat-o şi sunt alături de mine şi asta e important şi îi simt alături pe fiecare dintre ei.
Realizator: V-aţi acomodat... Ardelenii au o problemă, mult mai mare decât oltenii şi moldovenii, care ajung în Bucureşti, reuşesc foarte repede să se integreze. Ardelenii se integrează mai greu, unii - foarte mulţi procentual - niciodată. Credeţi că v-aţi integrat - de multe ori staţi la Bucureşti - sunteţi integrat în...
Emil Boc: Eu cred că prin faptul că am fost patru ani parlamentar, între 2000 şi 2004 am fost parlamentar, unde din nou veneam lunea, plecam joi seara sau vineri la Cluj, deci am stat în Bucureşti. De asemenea, în perioada 2004-2008, în calitate de preşedinte PD-L, am fost aproape la Bucureşti, o zi, o zi şi jumătate, pentru problemele politice, de coaliţie, cu toate greutăţile. Am fost patru ani şi ceva primar la Cluj şi evident că sunt legat sufleteşte pe viaţă de acest oraş, care îmi este atât de drag şi ăla nu-ţi iese din suflet. Dar cred că românii, indiferent că sunt la Cluj sau la Bucureşti, pot face ceva pentru ţara aceasta şi cred că asta se poate face numai adunând tot ceea ce e bun împreună şi mergând mai departe şi cred că în acest moment, prin forţa împrejurărilor, suntem obligaţi să adunăm tot ce este bun şi să mergem mai departe, să ne dăm mâna, repet, într-un parteneriat corect, care trebuie să funcţioneze corect şi pe nişte priorităţi pe care le-am stabilit.
Realizator: Veţi avea timp să fiţi şi preşedintele partidului?
Emil Boc: Cred că acum poţi să ai cu adevărat timp să fii şi preşedinte de partid mult mai bine decât în poziţia pe care o aveai ca primar, când trebuia să stai la Cluj. Adică, din acest punct de vedere e mai uşoară oarecum poziţia de preşedinte, pentru că eşti tot timpul în Bucureşti.
Realizator: Ultima întrebare legată de bănci: credeţi că aveţi soluţii cu BNR-ul, evident, să determinaţi băncile să aibă încredere din nou, să dea credite, să se mişte, să nu mai stea ca cloşca pe bani, mă rog, cei care au bani, că poate unii nu au bani.
Emil Boc: Vreau să vă spun că lucrăm la asemenea soluţii şi ele vor fi cunoscute şi în perioada următoare şi este una dintre priorităţile fundamentale şi ale Guvernuluii ale BNR şi sunt în lucru în acest moment. O parte dintre ele deja au început să fie anunţate, o parte vor fi anunţate în perioada următoare.
Realizator: Vă mulţumesc mult de tot. Doamnelor şi domnilor, a fost Emil Boc, foarte convingător, vorbeşte deja altfel faţă de cum vorbea în calitate de primar, preşedinte de partid. Vă dorim succes tuturor şi important este să trecem prin criză, important este să ne recâştigăm noi, cetăţenii , încrederea într-un guvern. Vă previn că veţi face multe gafe care vor fi taxate, gafe nu mari, mici, dar vor fi taxate de către presă, vor face deliciul presei, din ţânţari se vor face armăsari ş.a.m.d. şi important e - mi-a plăcut ce aţi spus - că aveţi un crez împreună cu membrii Cabinetului să mergeţi înainte să vă faceţi datoria şi să fiţi mai puţin vedete, atente la ce spun unul şi altul.
Emil Boc: Şi că în aceste vremuri, repet, care sunt dificile, şi ştiu că va fi greu, ştiu că chiar nu putem să ne imaginăm chiar toate situaţiile care vor apărea în România. Suntem, însă, o echipă, eu repet, capabilă să trecem aceste difcultăţi, chiar dacă va fi nevoie să luăm măsuri nu populare, nu uşor de asimilat de către oameni, dar necesare României şi pentru asta vom merge mai departe.
Realizator: Numai cine nu munceşte, nu greşeşte. În februarie, pentru cei cu taxa auto, aţi văzut, atunci vor umbla la taxa auto, atunci se poate din punct de vedere...
Emil Boc: /.../ forma finală, să ştie exact lumea cum va arăta pe termen...
Realizator: Asta e foarte bine şi doi: eu cred că aveţi toate premisele, pentru prima oară, să vă apucaţi de lucru serios. De ce vă spun? Că vorbeam de nişte drăcuşori, care îşi bagă coada, dar unii dintre ei sunt uzaţi moral, profesional şi chiar de vârstă faţă de alţi ani, când erau mult mai activi şi mai puternici, şi aveţi 70% susţinere în Parlamentul României şi opoziţia, dacă va fi reprezentată de Călin Popescu Tăriceanu cu blănurile lui, nu aveţi opoziţie. Din nou presa va trebui să fie opoziţia dumneavoastră . Şi încă un mesaj tot de la patronate şi societate civilă: consultaţi-vă înainte de hotărâri grele şi istorice cu cei care asigură funcţionarea unui stat, cei care plătesc taxe şi impozite. Nu e ruşine să vă spună poporul, telespectatorii sau patronii despre ce se poate face. Vă dau toate e-mailurile să vedeţi la ce se gândesc românii.
Vă mulţumesc mult. Succes.
(sursa: http://www.guv.ro)