De aici şi dificultatea de a imagina mai multe tipuri de discurs şi de campanii, adecvate noii situaţii. Partidele au luat cunoştinţă de situaţie şi au făcut nişte alegeri, în funcţie de mijloacele de care dispuneau, atât la nivel uman, cât şi la nivel financiar. Şi tot de aici şi senzaţia că mulţi candidaţi s-au manifestat mai degrabă ca independenţi, decât ca reprezentanţi ai unor partide. Asta ne dă o imagine despre ce va fi campania electorală pentru parlamentare. În această campanie s-a remarcat şi lipsa de personalitate şi de identitate a programelor electorale.
Nimic puternic, ca mesaj politic, ca miză ideologică, nimic care să-i mobilizeze pe oameni. Lipsa de culoare a campaniei a lăsat impresia votanţilor că partidele şi candidaţii au uitat de ei şi de agenda lor, că dezbaterile au fost „de salon”, formale, lipsite de sevă, că asistă la un imens blat, pentru că toţi sunt tot o apă şi-un pământ. Impresie întărită de intervenţiile şefului statului, care denunţa blaturile dintre candidaţi.
(adică puterea gândului)
Cu toate că cetăţenii au un acut sentiment de abandon din partea clasei politice, în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Nu putem generaliza. Mulţi dintre candidaţi chiar cunosc agenda cetăţeanului şi lucrează în serviciul binelui public. Dar dialogul cetăţean-ales este unul mediat de mijloacele de informare în masă, şi de aceea deformat. Mijloacele de informare au amplificat confuzia, încercând să facă din dezbaterea politică un soi de divertisment de tipul reality- show. Mulţi candidaţi au refuzat să intre în acest joc, fie pentru că nu se simţeau pregătiţi, fie pentru că nu erau convinşi de capacitatea lor de a transmite mesajele dorite cu aceste mijloace. Confuzia aceasta accentuează neîncrederea în capacitatea clasei politice de a gestiona problemele ţării şi pe acelea ale colectivităţilor locale. Şi de la neîncredere în politician până la refuzul de a participa la vot nu e o distanţă prea mare.
Ce putem face pentru a mai limpezi lucrurile? Greu de spus acum. Dar un lucru este clar: indiferent de cât de mică va fi prezenţa la vot, cei aleşi au obligaţia de a găsi mijloacele necesare restabilirii încrederii în capacitatea lor de a da ţării şi colectivităţilor locale acea bună guvernare, atât de necesară pentru servirea binelui comun. Regret încă o dată absenţa Europei din această campanie electorală. Este păcat, pentru că am ratat folosirea unui instrument care ar fi risipit mult din confuzie: politicile europene în domeniul administraţiei publice locale.
2 comentarii:
Eu i-as spune copilasului sa nu-si mai framante capsorul bucalat cu astfel de intrebari, ca nu merita, sa-si traiasca frumos copilaria, caci acesta este singurul "timp" al vietii cu adevarat fericit si lipsit de griji.
Cineva l-ar putea dezinforma cu buna stiinta si n-ar trebui sa-si cladeasca echilibrul fragil pe amagiri...
Politica produce indiscutabil lupte nedrepte si mai ales compromisuri.
Curat compromisuri murdare.
Trimiteți un comentariu