Licenţiată în Jurnalism, Julia Navarro a lucrat pentru mai multe publicaţii, printre care revistele „Guadiana”, „Interviú” şi „Panorama”. A făcut parte din primul grup de jurnalişti de radio la „Cadena SER”, a fost coeditoare şi prezentatoare a programului „Centros de poder”, de la „TVE”, şi colaboratoare la emisiunile postului „Telecinco”. În prezent este analist politic la „Agencia OTR/Europa Press”, pentru care scrie o rubrică de opinie, cronici parlamentare şi analize care se publică în peste cincizeci de ziare din întreaga Spanie. Colaborează la programul „La Tarde” de la „Cadena COPE ” şi „La Mirilla”, de pe canalul „Sur Radio”. Săptămânal publică o analiză politică în revista „Tiempo”.
Prima sa carte, „Partidul Socialist-Laburist Spaniol. Provocarea socialistă”, apare în 1977, după care urmează alte volume de jurnalism politic, până la prima sa operă de ficţiune, din 2004.
Autoare a unor cărţi de actualitate politică, Julia Navarro a avut un succes deosebit cu primul său roman, „Confreria Sfântului Giulgiu”, obţinând primele locuri la vânzări atât în Spania, cât şi în străinătate. Tradusă în peste 15 limbi, „Confreria Sfântului Giulgiu”a devenit best-seller, cumpărându-i- se drepturile pentru a fi ecranizată.
Următorul său roman, „Biblia de lut”, i-a adus confirmarea succesului ca scriitoare. Cele două titluri s-au vândut până la această dată în peste două milioane de exemplare în toată lumea şi au fost publicate în peste 25 de ţări.
În 2007, Julia Navarro şi-a lansat cel mai recent roman, „Răzbunarea sângelui nevinovat”, care va fi prezentat şi la Târgul „Bookfest” de la Bucureşti, târg ce-şi va deschide porţile la începutul lunii iunie a.c. Toate cele trei romane al Juliei Navarro au apărut în traducere la Editura RAO şi au au obţinut diferite distincţii: Premiul „Ce să citim” pentru cel mai bun roman spaniol (2004), Premiul Oraşului Cartagena (2004), Premiul „Condeiul de argint” al Târgului de Carte de la Bilbao (2005), Premiul „Protagoniştii literaturii” şi Premiul „ Mai mult decât Muzica Romanelor”
(2006).
În lista scriitorilor spanioli cu best-seller-uri în toată lumea, numele Juliei Navarro se regăseşte în top 5.
Volume publicate: „Partidul Socialist-Laburist Spaniol. Provocarea socialistă” („PSOE. El desafío socialista”), eseu, Madrid, Maisal, 1977.
„Noi, tranziţia” („Nosotros, la transición”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 1995.
„1982–1996, între Felipe şi Aznar” („1982-1996, entre Felipe y Aznar”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 1996.
„Castro, Raimundo. Stânga ce va veni.”(„Castro, Raimundo. La izquierda que viene”), eseu, Madrid, Esapa Calpé, 1998.
„Doamna preşedintă” („Señora presidenta”), biografie, Barcelona, Plaza y Janés, 1999.
„Noul socialism” („El nuevo socialismo”), eseu, Madrid, Temas de Hoy, 2001.
„Confreria Sfântului Giulgiu” („La Hermandad de la Sábana Santa”), roman, Barcelona, Plaza y Janés, 2004.
„Biblia de lut” („La Biblia de Barro”), roman, Barcelona, Plaza y Janés, 2005.
„Răzbunarea sângelui nevinovat” („La Sangre de los inocentes”), roman, Barcelona, Plaza & Janés, 2007.
Reporter – Deşi declaraţi că, înainte de toate, sunteţi jurnalistă, succesul cărţilor dvs. demonstrează contrariul. Există critici care susţin că un jurnalist nu poate, în general, să fie şi un mare scriitor. Dvs. doamnă Julia Navarro, sunteţi una dintre excepţiile care confirmă regula. În acest context, aş dori să vă întreb cât de mult a ,,susţinut-o” jurnalista Julia Navarro pe scriitoarea Julia Navarro?
Julia Navarro – Succesul cărţilor mele depinde într-o foarte mare măsură de meseria mea de jurnalistă. Cărţile mele ajung la atâţia oameni, tocmai pentru că scriu ca o jurnalistă, ca o persoană obişnuită să relateze întâmplări oricărui tip de cititori. Astfel încât, Julia Navarro, scriitoarea nu poate fi înţeleasă fără Julia Navarro, jurnalista.
Reporter – Înainte de a aborda marile şi tulburătoarele teme ale umanităţii cum ar fi Geneza, Apocalipsa, sacralitatea Sfântului Giulgiu, Inchiziţia, apoi nazismul, fenomenul islamic, războiul etc. aţi scris eseuri politice aducând în discuţie teme actuale pentru întreaga Europă: „Provocarea socialistă”, „Noul socialism”, „Noi, tranziţia”. De la prezentul politic aţi trecut la imprevizibilul istoric, alăturându-l prezentului continuu. Este ceea ce am putea numi „Odiseea prezentului”?
Julia Navarro – Îmi place foarte mult definiţia „Odiseea prezentului”. Adevărul este că nu putem înţelege ce se întâmplă astăzi, fără să ştim ce s-a întâmplat ieri. Explicarea prezentului este imposibilă fără cunoaşterea trecutului. Privirea înapoi este un procedeu de care profit, pentru a povesti lucruri care au de-a face cu ceea ce mă preocupă. În „Confreria Sfântului Giulgiu” mi-am propus, pe lângă faptul de a oferi o lectură captivantă, să reflectez asupra acestor organizaţii care funcţionează într-o manieră opacă, în afara controlului instituţiilor democratice. În al doilea roman al meu, „Biblia de lut”, am dorit să-l invit pe cititor să reflecteze asupra războiului, să-i spun că războiul este o mare afacere, că războiul îi face mereu mai bogaţi pe câţiva aleşi. Războiul din Irak a îmbogăţit câteva persoane fără scrupule, pe lângă faptul că a favorizat jefuirea acelei ţări de comorile sale artistice. Toate ziarele au publicat lista marilor companii care au beneficiat de pe urma războiului din Irak şi, ce ciudat, unele dintre ele au legătură cu figuri importante ale administraţiei Bush. „Sângele inocenţilor” este un roman împotriva fanatismului de orice fel, fie acesta religios, politic etc.
Reporter – „Prin intermediul unei tehnici a dialogului practicată de diferite personaje pe parcursul cărţii, într-o manieră ingenioasă, Julia Navarro discerne informaţia culturală şi istorică, oferind cititorului informaţii suficiente pentru a descifra cheile temporale, geografice şi caracteriale, istorice şi romaneşti”. Am citat dintr-o cronică la volumul dvs. „Sângele inocenţilor”. Dialogul poate multiplica informaţia, poate crea noi căi de cunoaştere pentru cititor?
Julia Navarro – Dialogurile dau vioiciune romanului, astfel încât cele care povestesc acţiunea, ceea ce se întâmplă în jurul lor, sunt personajele. Este un procedeu literar pe care îmi place să-l folosesc în romanele mele.
Reporter – Vorbiţi despre intoleranţă, obscurantism, într-o epocă a globalizării, într-un ev tulburat de războaiele duse în numele „cine ştie cărui adevăr”, în epoci şi spaţii diferite, folosind scenarii multiple dar şi genuri narative combinate. Să fie oare trecutul, poarta viitorului?
Julia Navarro – Fiinţa umană se repetă, noi ne repetăm în cele bune şi cele rele. De când e lumea, au existat întotdeauna oameni care au vrut să impună altor oameni modul lor de a gândi, de a se ruga, de a trăi... iar unii nu au şovăit să ucidă, să tortureze, să se poarte ca nişte barbari pentru a-şi impune ideile. Din nefericire, astăzi se întâmplă acelaşi lucru.
Reporter – Revenind la globalizare, ce părere aveţi despre gustul publicului? Suferă şi el mutaţiile globalizării?
Julia Navarro – Globalizarea are aspecte pozitive şi negative. Aspectul pozitiv este faptul că putem afla, despre orice catastrofă sau nedreptate din orice colţ al lumii, chiar în clipa în care are loc, că putem reacţiona sau cel puţin putem încerca. Aspectul negativ este că un grup restrâns de numai câteva persoane ne impune cum să trăim, cum să gândim, dorind să ne transforme în simpli consumatori. Pericolul stă în faptul că anumite persoane, puţine la număr, vor ajunge să hotărască pentru noi toţi. De exemplu, pe mine mă îngrijorează modificările genetice, faptul că unele companii puternice sunt hotărâte să preia controlul alimentar al lumii, impunându-ne seminţele modificate genetic. Ni se spune că, în aparenţă, alimentele modificate genetic vor ajuta să combată foametea în lume, dar realitatea este că vom ajunge să depindem de trei sau patru multinaţionale care vor avea puterea nelimitată de a deţine controlul asupra produselor alimentare.
Reporter – Tulburătoare asociere, în titlu, dintre „Biblie”, cartea sfântă a omenirii creştine şi „lutul” din care am fost creaţi şi în care ne vom întoarce. „Biblia de lut” este considerat un roman istoric a cărui acţiune porneşte din Mesopotamia, apoi continuă prin Europa strivită de nazism, până în zilele noastre. Dincolo de metaforă, cum să desluşim realitatea?
Julia Navarro – „Biblia de lut” este un roman împotriva războiului, împotriva tuturor războaielor, dar şi un roman care atrage atenţia asupra totalitarismului, mai ales asupra ororilor nazismului care, în ceea ce mă priveşte, este pagina cea mai întunecată din Istoria Umanităţii. De asemenea, este un roman care şi-a propus să invite cititorul la o reflecţie asupra fragilităţii vieţii, a existenţei.
Reporter – Prin îmbinarea trecutului cu prezentul, dincolo de cutume şi ideologii, se poate demonstra oare că civilizaţiile pot face un fel de alianţă în această lume plină de neprevăzut?
Julia Navarro – Prefer să fiu adepta utopiilor, deoarece cred că este cu putinţă să întâlnim un teren comun unde toţi oamenii, indiferent de locul în care s-au născut, de religia în care cred sau de divinitatea căreia i se roagă, sunt capabili să se înţeleagă între ei.
Reporter – Nesiguranţa proliferează obscurantismul, intoleranţa împiedică libertatea de a gândi. Acesta ar fi, poate, punctul zero al fanatismului, deşi fiecare epocă a avut susţinătorii ei, fanii ei şi, în egală măsură, fanaticii ei. Credeţi ca va dispărea fanatismul, acum, în epoca informaţiei, când aproape totul este „la vedere”?
Julia Navarro – Nu ştiu în ce măsură cunoaşterea trecutului poate sluji ca antidot al intoleranţei şi fanatismului, deşi mi-aş dori acest lucru. Dar mă tem că urmările vor fi mult mai grave decât fanatismul. Fanatismul, intoleranţa, răul, binele, generozitatea, bunătatea, solidaritatea... toate acestea fac parte din esenţa firii umane. Provocarea este să lupţi împotriva întunericului şi să învingi... Din nefericire răul este aici, fanaticii sunt aici, trebuie doar să citim ziarele ca să vedem acest lucru.
Reporter – Cum aţi ajuns să scrieţi cartea „Confreria Sfântului Giulgiu”? Ce resort intim v-a îndemnat să abordaţi acest subiect, dezbătut de 750 de ani?
Julia Navarro – Am scris „Confreria Sfântului Giulgiu” din întâmplare. Ideea mi-a venit într-o zi la plajă, citind ziarele. Am dat peste o ştire care vorbea despre moartea unui om de ştiinţă, Mc Crone, care examinase Giulgiul din Torino la microscop, ajungând la concluzia că era fals... Am avut o scânteiere în imaginaţie şi aşa a luat naştere ideea romanului. E adevărat, „Confreria Sfântului Giulgiu” nu este un roman care pune sub semnul întrebării autenticitatea Giulgiului, ci abordează ceea ce este bun şi rău în fiinţa umană, în organizaţiile oculte... În orice caz, vă voi spune că mie mi se pare că în Giulgiul din Torino există ceva magic, extraordinar, care emoţionează.
Reporter – În lucrările dvs. aţi creat senzaţia de vizual, folosind tehnici diferite. Este o modalitate de a atrage cititorul?
Julia Navarro – Unii cititori îmi spun că, atunci când îmi citesc cărţile, au impresia că se uită la un film. Da, presupun că este o metodă de a atrage cititorii, ţinând cont de faptul că trăim într-o societate în care atâta lume este „lipită” de televizor.
Reporter – Aţi afirmat că ştirea vă inspiră. Merg cu supoziţia mai departe şi mă gândesc dacă ştirea nu vă propune subiectul unei cărţi, cunoscând importanţa acestui gen publicistic în lumea jurnalistică?
Julia Navarro – În momentul în care scriu, mă inspir din ceea ce se întâmplă în jurul meu, desigur, datorită meseriei de jurnalist, dar şi condiţiei mele de cetăţean care se preocupă de ceea ce se întâmplă în societate şi în lumea în care mi-a fost dat să trăiesc.
Reporter – Am înţeles, doamnă Julia Navarro, că dragostea dintâi, jurnalismul, vă călăuzeşte şi acum. Faceţi călătorii pentru documentare, luaţi interviuri. Ficţiunea are nevoie de realitate?
Julia Navarro – Uneori ficţiunea pare realitate, şi realitatea ficţiune, ele derivă una din cealaltă. Vechea zicală potrivit căreia realitatea depăşeşte ficţiunea este adevărată, iar ca jurnalistă am trăit acest lucru în multe împrejurări.
Reporter – Prin intermediul Editurii RAO, cititorii din România au devenit şi cititorii dvs. Anul acesta veţi fi prezentă în România, la invitaţia Editurii RAO, cu ocazia Târgului „Bookfest”. Este prima dvs. vizită în România?
Julia Navarro – Da, este prima mea vizită în România şi mă bucur foarte mult. În primul rând pentru că voi avea o legătură nemijlocită cu cititorii români şi în al doilea rând pentru că voi cunoaşte o altă ţară, o altă realitate, şi acest lucru mă pasionează. Călătoriile şi lectura sunt cele două mari pasiuni ale mele, alături de jurnalism, iar invitaţia editurii RAO, care mi-a publicat cărţile, este un bun prilej pentru care sunt recunoscătoare.
Reporter – Sunteţi pe locul 5 în topul celor mai citiţi scriitori spanioli. Cât de mult vă obligă această clasificare?
Julia Navarro – Faptul că exercit profesia de jurnalist, mă face să mă simt liberă. Vreau să spun că nu resimt nici o presiune în momentul în care scriu romane, pentru că am convingerea că nu risc nimic, având în vedere că nu mi-am abandonat profesia.
Scrisul este o aventură de care mă bucur, în care dau tot ce este mai bun din mine. Dar nu mă simt obligată să scriu, vreau să spun că nu scriu pentru a trăi, fiindcă, înainte de toate, sunt jurnalistă. Astfel încât mă simt liberă.
Reporter – Se spune, şi trebuie să credem, că în acest secol grăbit, publicul are nevoie de un alt fel de literatură. Care credeţi că ar fi secretul succesului dvs.?
Julia Navarro – Nu am nici cea mai vagă idee de ce cărţile mele plac unor cititori din ţări atât de diferite. Cărţile mele au fost publicate în Coreea, China, Japonia, Olanda, Polonia, Grecia, Statele Unite, Franţa, Germania, Italia etc. Vă pot spune că sunt foarte recunoscătoare tuturor celor care îmi citesc cărţile şi pe care sper că-i voi delecta şi în viitor. Sunt recunoscătoare şi pentru faptul că vom reflecta împreună asupra unor probleme ale lumii contemporane, mai ales asupra condiţiei umane.
Reporter – Se afirmă, pe bună dreptate, că un scriitor, un creator, este un om neliniştit. Pe dvs. ce vă nelinişteşte?
Julia Navarro – Mă îngrijorează lipsa de control a societăţii asupra organizaţiilor care deţin puterea, iar atunci când vorbesc despre putere mă refer la puterea economică. Mă îngrijorează faptul că există atâtea milioane de fiinţe umane care trăiesc în sărăcia cea mai lucie, în timp ce îl alte părţi ale lumii se face risipă. Mă îngrijorează faptul că nu suntem capabili să trăim într-o lume în care Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este norma după care ne-am călăuzit cu toţii. Nu suport nedreptatea.
Reporter – Cum ar descrie lumea, într-o ştire, analistul politic Julia Navarro? Dar scriitoarea Julia Navarro?
Julia Navarro – E foarte greu să descrii lumea! Jurnalista ar spune că lumea poate deveni clar mai bună şi că trebuie să ajungem la asta, scriitoarea ar visa pur şi simplu că i s-a îndeplinit acest vis.
Interviu realizat de Ştefania Stan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu