Prima parte a Simpozionului „Tiberiu Olah şi multiplele aspecte ale postmodernismului” va deschide a cincea zi a festivalului „Săptămâna Muzicii Contemporane” (Bucureşti, 23–30 mai).
La ora 17,00, la Ateneul Român, sub genericul „27 mai în glumă, 27 mai în serios”, va concerta Trio Contraste (Ion Bogdan Ştefanescu, flaut, Sorin Petrescu, pian, Doru Roman, percuţie). În program: „Gassenhauer” de Werner Heider, „Rush” (primă audiţie absolută) de Miklos Maros, „AllerleiRauh” de Horst Lohse, „Un alt Till” ( p.a.a.) de Iulia Cibişescu-Duran, „MAMBOlero” de Ion Bogdan Ştefănescu, „The Epic Pyramid” de Liviu Dănceanu, „Cartoon-Variations on a theme by Mozart” de Dan Dediu.
Al doilea concert al zilei va avea loc în continuare, în aceeaşi sală, la ora 19,00, când Ansamblul Profil, dirijat de Tiberiu Soare, va prezenta un program intitulat „Miscelanea”: Trio de suflători de Marina Vlad, „Peripeţii cu trisonuri majore” de Tiberiu Olah, „Whisper of the Semitones” de Tadeusz Wielecki, Cvintet de suflători de Radu Paladi, „Oratio 2” de Călin Ioachimescu, „Interrupted images” de Liana Alexandra, „Ielele” de Doina Rotaru.
„2 ianuarie 1928 – 2 octombrie 2002 sunt datele care încadrează 74 de ani ai unei existenţe dăruite artei, muzicii, un drum de neobosite căutări dar şi de foarte multe reuşite, acele numeroase creaţii ale lui Tiberiu Olah ce compun astăzi o moştenire din cele mai preţioase pentru patrimoniul cultural românesc în secolul al XX-lea. Urmărind acest drum, observi cu uimire cât de ordonat şi precis s-au înşiruit capodoperele semnate de Tiberiu Olah, acest artist gânditor, prea modest, înzestrat cu atâta putere de pătrundere în misterul creaţiei, investigând, experimentând parcă mereu, în liniştea camerei sale de lucru sau oriunde s-ar fi aflat, cu creionul în mână, în faţa studenţilor săi, sau doar cu gândul, în plin zgomot al vieţii cotidiene, şi găsind în cele din urmă forma optimă a operei plănuite, cu fiecare aspect şi mişcare conduse cu adevărată măiestrie spre sensul expresiv cel mai direct şi convingător. De aici, stilul său original, dar unitar, care pornea de la descoperirea esenţelor, sugerate fie de milenarul folclor, fie de capodopere din alte domenii artistice – ciclul de lucrări «Brâncuşi»: Coloana Infinitului, Sonata pentru clarinet solo, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Spaţiu şi Ritm – fie de studiul operelor maeştrilor din generaţiile trecute (Enescu, Bartók, Webern, Stravinski), ce îl făcea să meargă însă mai departe în experimentarea unor tehnici compoziţionale, găsind idei şi trasee noi – ciclurile «Armonii», «Translaţii», «Invocaţii», Simfonia corală "Timpul cerbilor», Simfoniile a II-a şi a III-a, Simfonia Giocosa».” (Olga Grigorescu).
(Tudor Cristian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu