(Loredana Baltazar, 21 mai 2008)
Urcând încă o treaptă pe drumul pregătirii spirituale a îngropării şi Învierii Domnului, eveniment crucial unic al istoriei creştinismului, penultima duminică a postului mare a fost investită cu conotaţii deosebite în ambianţa cotidiană bucureşteană. Anticipând darul jertfei Divine, celor prezenţi la ceas de amiază în catedrala Sf. Mucenic Elefterie li s-a făcut bucuria aparte de a primi şi un dar sonor: concertul Coralei Bărbăteşti Ortodoxe TE DEUM LAUDAMUS sub conducerea dirijorului-compozitor Dan Mihai Goia, cu prilejul lansării celui de-al 5-lea CD propriu. Parcurgând etape stilistice diferite, marcate fie de ethosul muzicii psaltice, fie de influenţa peisajului ortodox slav, fie de tenta neoromantică imprimată prin intermediul suportului armonic de provenienţă european-occidentală, CD-ul înglobează pagini muzicale de rafinată simţire românească.
Gândit ca un superb florilegiu sonor, întrerupt doar de prezentarea succintă şi adecvată a muzicologului Grigore Constantinescu alăturată comentarilor avizate ale preşedintelui UCMR - Octavian Lazăr Cosma, compozitoarei Irina Odăgescu, arhimandritului Zareh Baronian - parohul Bisericii Armene din Bucureşti şi părintelui profesor Constantin Drăguşin - compozitor şi fost dirijor al acestei corale, concertul găzduit de grandioasa biserică Sf. Elefterie a focalizat atenţia - nu doar a specialiştilor ci şi a publicului invitat să ia parte la acest periplu sonor „de suflet” - asupra personalităţii actualului dirijor - din 1997 - al coralei TE DEUM LAUDAMUS, dar şi - din 2000 - al Corului Academic al Societăţii Române de Radiodifuziune. Inspirat comparat cu un „Stradivarius”, mânuit cu talent, seriozitate şi abilitate profesională de către Dan Mihai Goia, instrumentul coral a funcţionat şi de această dată fără cusur, impresionând prin expresivitatea rostirii textului, prin frazarea judicioasă, ce valorifică structura arhitectonică, prin calitatea vocilor modelate competent, cu stăruinţă, pentru rezolvarea tuturor detaliilor tehnice.
Din vastul repertoriu al coralei, 27 lucrări au fost gravate pe CD-ul intitulat „Creatori români de muzică religioasă” (structurat în 4 secţiuni: I. Compozitori clasici şi moderni; II. Momente liturgice; III. Compozitori contemporani, IV. Colinde de Crăciun) iar, dintre acestea, 11 au fost selectate pentru a fi prezentate, cu ocazia lansării documentului audio, în biserica Sf. Elefterie, adăugând trimiterilor la uzuala dramaturgie liturgică (exprimate prin demersuri originale, având ca sursă melodică de inspiraţie tiparul tradiţional de sorginte bizantină) şi alte înveşmântări sonore ale unor texte preluate exclusiv din sfera de cult.
Rugăciunea, în ipostaza „convorbirii minţii şi inimii”, simbolic unite, cu Dumnezeu, ia forma unei adresări personalizate ce caută exprimări cât mai directe cu putinţă, în conformitate cu mesajul care trebuie transmis. În contraponderea celor ce susţin exclusiv cântarea psaltică de strană (singura capabilă - în opinia lor - de a însoţi textul canonic în scopul creării şi întreţinerii atmosferei specifice de rit ortodox), mostrele din literatura corală (ascultate şi live dar şi pe CD-ul imprimat de TE DEUM LAUDAMUS) şi-au afirmat, la rândul lor - o dată în plus - forţa emoţională de sugestie, rezonând în memoria auditoriului nu doar prin artisticitatea „clasicelor” formulări tono-modale; piese ca Tatăl nostru de Ioan D. Chirescu, Axion de Gheorghe Danga, Psalmul 23 de Gavriil Musicescu, Sfânt este Domnul de Sabin Drăgoi şi sensibilele lor „replici” contemporane precum delicata Rugăciune a copiilor-Doamne, ceresc Tată de Felicia Donceanu, Pre Tine Te lăudăm de Constantin Arvinte ori Toată suflarea să laude pre Domnul a tânărului şi talentatului preot Constantin Răzvan Ştefan (cărora li s-au alăturat cele semnate de Augustin Bena - Ochiul inimii mele, Constantin Şandru - Heruvic, Gelu Stratulat - Doamne al puterilor, Ştefan Andronic - Cred, Doamne şi - doar pentru concert - de Gheorghe Danga - Chinonicul Lăudaţi pre Domnul) au excelat în comunicabilitate datorită fuzionării extrem de expresive a muzicii cu textul, într-o simbioză guvernată permanent de sentimentul religios.
Într-un asemenea context, experienţa profesională - atât a reputatului dirijor Dan Mihai Goia cât şi a ansamblului (condus, de-a lungul celor 17 ani de existenţă, de către alte trei figuri reprezentative ale artei dirijorale precum Petru Simionescu, Valentin Gruescu ori preotul Constantin Drăguşin) şi-a spus din nou cuvântul, reflectând disponibilitatea apartenenţei lăuntrice a fiecăruia din cei peste 40 de protagonişti ai actului artistic la spaţiul sacru ortodox de referinţă. Participărilor la cele peste 400 de concerte dar şi la festivaluri de marcă din ţară şi de peste hotare li s-a adăugat, în această seară de primăvară, încă una. Formaţia TE DEUM LAUDAMUS - care a pătruns şi în memoria peliculei prin intermediul filmărilor pentru televiziunile din România, Franţa şi Elveţia, înregistrările sale audio (LP-uri, casete, CD-uri) bucurându-se şi ele de o popularitate crescândă - a reuşit să ne în-cânte din nou, evidenţiindu-şi virtuţile interpretative în tentativa de a grefa spiritul textului pe suportul articulaţiilor sonore. Îi mulţumim pentru această seară minunată şi îi dorim ca arhiva sa documentară să se îmbogăţească, cât de curând, cu noi materiale, pe care să le ofere tuturor celor pentru care Rugăciunea s-a transformat într-o stare de spirit, iar cântarea acesteia într-un vehicul către Divinitate.
P.S. Rămânând în acelaşi perimetru spiritual, săptămânile premergătoare sărbătorii Paştilor au prilejuit organizarea unor manifestări similare recitalului coral susţinut de TE DEUM LAUDAMUS, manifestări găzduite, de această dată, în „dulcele târg al Ieşilor”.
Corul „Lyrodia”, cizelat cu migală, pasiune şi remarcabil har artistic de către dirijorul său – George Dumitriu (dublu absolvent al Facultăţii de Teologie şi al Universităţii de Arte „G. Enescu”) precum şi Corul Academic „Gavriil Musicescu” aflat sub conducerea experimentatului Doru Morariu s-au întrecut în a oferi extrem de numeroasei asistenţe sosite în biserica „Mitocul Maicilor”, respectiv în grandioasa catedrală purtând hramul Sf. Nectarie, alte minunate daruri sonore reprezentate de cele mai grăitoare transpuneri muzicale ale mărturisirilor de credinţă aparţinând lui C. Porumbescu, Gh. Cucu, G. Musicescu, E. şi Gh. Mandicevschi, L. Dimitriu, I. Runcu, G. Dumitriu, N. Lungu, S. Drăgoi, D. G. Kiriac, Gh. Firca, P. Bentoiu şi, din repertoriul universal, lui Ch. W. Gluck, D. Bortnianschi, L. van Beethoven, G. Fr. Haendel, A. Sequens, F. Silcher etc. Impresionantă expresivitatea vocilor (în special a celor de tenor şi de alto – omogenizate exemplar) în cazul corului condus de George Dumitriu, urmărind minuţios corelarea textului cu volutele sonore; grăitoare deschiderea stilistică, generos reflectată în reperele punctuale ale greutăţii urcuşului, prin intermediul Crucii Tale, către popasul final, Tatăl Nostru. Şi, mai presus de toate acestea, inconfundabilul parfum arhaic al unei veritabile cetăţi spirituale înălţându-se, in corpore et anima, spre Înviere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu