Cum suntem păcăliţi cu aerul condiţionat
Americanii o numesc de decenii bune „AC rush” (goana după aerul condiţionat). De când am intrat în rândul lumii, se declanşează şi la noi în fiecare an, odată cu primele zile mai călduroase de la sfârşitul primăverii sau de la începutul verii, şi, de fiecare dată, clienţii sunt păcăliţi de comercianţii care caută doar maximizarea profitului şi neprofesionalizarea firmelor de instalare. Fiecare dintre marii retaileri au încheiat contracte cu doar câteva firme de instalare şi vând acum aparatele la preţuri mici, care mai includ şi montaj gratuit. O ofertă de nerefuzat, la prima vedere.
Surpriza apare când iei lista firmelor recomandate şi începi să pui întrebări „neplăcute” despre instalare cu „pompa de vid” şi alte cerinţe teoretic obligatorii la acordarea garanţiei din partea producătorilor, necunoscute cumpărătorului de rând.
Pompa de vacuum care nu există
Cea mai mare parte a aparatelor de aer condiţionat vândute la noi sunt de tip split, alcătuite dintr-un compresor montat în afara clădirii (de cele mai multe ori pe faţadă, în cea mai inestetică poziţie cu putinţă) şi un difuzor de aer montat la interior, pe perete sau pe tavan. Cele două elemente sunt unite la instalare printr-un circuit frigorific care trebuie umplut cu agentul frigorific utilizat de aparat (un amestec de freoni). Aici apare şi cea mai mare ţeapă dată de practic toate firmele de instalare. Montarea ar trebui să se facă, după specificaţiile producătorilor, asamblând circuitul de răcire şi golindu-l până la o presiune de -1bar cu pompa de vacuum, pentru ca freonul din rezervorul aparatului să nu se amestece cu aerul rămas pe conducte.
Cum însă o pompă de vacuum costă de la 500 de euro în sus, iar majoritatea firmelor de profil lucrează, în perioada de vârf, cu zeci de echipe, evident că nimeni nu a investit mii de euro în asemenea echipamente. Aşa că, în locul vidării, mai toţi cumpărătorii români de instalaţii de aer condiţionat au parte de o instalare românească, prin procedeul mioritic al purjării: instalatorii asamblează circuitul de răcire, deschid un ventil, dau drumul freonului din rezervor şi închid ventilul când... simt rece la deget.
Procedeul este similar celui folosit la „aerisirea” circuitului de răcire al motorului unei maşini, numai că, în cazul respectiv, aerul nu se poate amesteca cu antigelul. Evident însă, „purjarea” circuitului de răcire al aparatului de aer condiţionat duce la amestecul freonului cu aerul de pe conducte, diminuând considerabil performanţele aparatului. Efectele sunt cu atât mai dezastruoase cu cât circuitul de răcire este mai lung, iar cantitatea de aer de pe conducte este mai mare.
Prelungirea circuitului, gaură sigură în buzunar
Majoritatea firmelor nu îşi permit să aibă prea multe echipe angajate permanent. Aşa se face că, pe durata verii, chiar şi companiile care în extrasezon realizează instalări decente ajung să aibă pe teren echipe formate aproape numai din tineri fără calificare în domeniu.
Situaţia devine dramatică în momentul în care kitul de instalare furnizat cu aparatele (de cele mai multe ori de 3 sau 4 metri lungime) nu se potriveşte la fix cu situaţia din casa clientului. Dacă kitul trebuie scurtat, instalatorii de ocazie habar n-au să realizeze corect aşa numita „bercuire” a ţevilor retezate, şi, de cele mai multe ori, circuitul de răcire va avea pierderi masive de freon. Un client norocos va observa acest lucru pe durata garanţiei, va face scandal la firmă, va fi vizitat de o echipă calificată şi va pierde doar timpul necesar refacerii instalării. Dacă nu, va mai plăti o instalare. Angajaţii ceva mai ingenioşi, care nu vor să-şi complice existenţa, recurg la altă soluţie românească: în loc să taie ţevile şi să le bercuiască, le înfăşoară în jurul unităţii exterioare.
Şansele să apară scurgeri de agent frigorific scad semnificativ, dar la fel face şi eficienţa aparatului, care va avea o bună parte a traseului frigorific expusă la soare. Dacă kitul trebuie lungit, şansele ca aparatul să aibă o viaţă prea lungă scad direct proporţional cu numărul metrilor de circuit frigorific adăugaţi. Rezervorul incorporat cuprinde doar cantitatea de freon necesară instalării cu kitul furnizat din fabrică, deci instalatorii care lungesc circuitul ar trebui să aibă cu ei o butelie cu un amestec identic de freoni, pentru completare. Cum acest lucru nu se întâmplă niciodată, şi, în plus, nici nu se foloseşte pompa de vacuum, aparatul va funcţiona mai mult cu aer decât cu freon încă din prima zi.
Info plus:
Instalarea corectă a aerului condiţionat tip split
1. Instalatorii şi utilizatorul trebuie să aleagă un traseu care permite realizarea unui circuit de răcire cât mai scurt şi cu o diferenţă de nivel cât mai mică între compresor şi unitatea interioară (ideal doar cât să permită realizarea pantei de scurgere a condensului). Eficienţa aparatului depinde foarte mult de acest lucru.
2. Fittingurile se strâng cu chei dinamometrice, nu cu cât simte mâna lui Dorel. Şansele ca un fitting strâns prea tare sau prea slab să genereze pierderi de freon şi să se umple de „zăpadă” în timpul funcţionării aparatului sunt destul de mari.
3. După asamblare, circuitul de răcire se videază la o presiune de -1 bar, folosind o pompă de vacuum. Operaţiunea durează 15- 20 de minute la un circuit de 3 metri.
4. După vidare se umple circuitul cu freon şi se verifică dacă presiunea rămâne constantă, folosind un manometru performant. Orice scădere de presiune indică pierderi de agent frigorific în circuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu