Blogul ratiunii, un site de (dez)informare politica si culturala: Incidente ce tensionează climatul interetnic

Domnul Marko Bela, preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România simte că lipsa partidului pe care îl conduce de la Guvernarea României începe să aibă urmări în zonele în care maghiarii şi românii convieţuiesc. Desigur, tensiunea înseamnă două puncte de potenţial diferit.

Înainte de a prezenta punctul de vedere al domnului Marko Bela, ar fi interesant de citit discurusul domniei sale adresat colegilor de partid.

Cuvântarea preşedintelui UDMR, Béla Markó la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali
2008. 12. 21.

PARTID SAU UNIUNE?

Onorat Consiliu al Reprezentanţilor Unionali,

Ne aflăm după alegeri şi, în acelaşi timp, din nou, în faţa unei alegeri. De bună seamă trebuie să analizăm drumul parcurs până acum, să cântărim alternativele posibile şi să decidem în ce direcţie vom merge mai departe. Acum e timpul să facem această treabă, fiecare dintre noi trebuie să facă o analiză a propriei activităţi. Acum trebuie să-i întrebăm pe cei care ne-au stat alături în alegeri, cum văd ei viitorul. Fiindcă majoritatea covârşitoare a comunităţii maghiare din România a fost alături de noi, ne-au sprijinit bisericile, societatea civilă, marea majoritate a intelectualităţii. Cu ei trebuie să discutăm sarcinile noastre comune, iar ceea ce vom face de acum înainte trebuie să se bazeze nu pe voinţa câtorva lideri ai UDMR, ci pe voinţa întregii noastre societăţi maghiare, aşa cum s-a întâmplat şi până acum. Trebuie să solicităm intelectualităţii maghiare din România să participe la această analiză, să-şi spună opinia, cum a făcut-o în 1989-90, când încă nu ne-am separat cu adevărat în sfera politică, bisericescă şi civilă; să-şi spună cuvântul, aşa cum mulţi au şi făcut-o pe parcurs, de multe ori.

De ce acest apel patetic, s-ar putea întreba cineva, unul din afară. Că doar nu s-a întâmplat altceva decât că un partid politic relativ mic a obţinut la alegerile parlamentare rezultate la fel de bune ca acum patru ani, şi va avea grupuri parlamentare la fel de puternice în ambele Camere ale parlamentului, dar conform regulii alternanţei politice, de data aceasta nu se va afla la guvernare, ci în opoziţie. Există viaţă şi în opoziţie, ne putem face auzită vocea şi în opoziţie, ne vom putea exprima propria opinie, vom putea critica şi protesta, şi ne putem pregăti ca la proxima ocazie să fim din nou de partea guvernului. Aşa gândesc, aşa lucrează toate partidele politice. Ba mai mult, este incontestabil că şi în interiorul comunităţii maghiare din România au apărut în mod marcant adevăraţi „politicieni de partid”, politicieni „înnăscuţi”, care sunt, în mare, de aceeaşi părere. Surprinzător, în această privinţă în frunte se află unul din episcopii noştri, care ba lepădându-se de mantie, ba reîmbrăcând-o, ba predicând, ba aducând injurii, a făcut tot timpul campanie împotriva UDMR, şi nici acum nu-şi dă seama că este capabil să verse, odată cu apa de baie, şi pruncul, atunci când califică şi Partidul Social Democrat ca „înţelept” în raport cu noi, şi mai degrabă îi laudă până la cer pe politicienii români, pe toţi, până la unul, conferindu-le luciditate, responsabilitate, numai ca nimeni să nu creadă cumva că fără UDMR, guvernarea ar putea-o lua, eventual, în direcţie proastă, devenind antimaghiară. („...este improbabil ca, după tot ce s-a întâmplat, politica românească să cadă în greşeala antimaghiarismului înverşunat. Politica românească este mai înţeleaptă şi mai inteligentă de atât”, afirmă László Tőkés în declaraţia sa din 15 decembrie 2008.) Măcar de-ar fi aşa, măcar democraţia să fie atât de solidă în România, măcar de-ar fi atât de puternică, de consolidată pacea interetnică la noi încât să ne putem încredinţa soarta altora. Domnul episcop, europarlamentar în civil, ştie la fel de bine ca noi, că lucrurile nu stau aşa, dar după cum am spus, el este de-acum singurul nostru „politician de partid” pentru care este totuna dacă este sau nu adevărat ceea ce afirmă, nu contează că se încurcă în fraze, când spune că, vezi, doamne, „am câştigat peste puterile noastre” – important este să ne lovească. Ne împarte în partide, ne divizează, şi ne dojeneşte. Dar, slavă domnului, asta constituie, azi, doar excepţie, oricât de departe se aude. Am avea nevoie de criticile domniei sale, dar prin ura sa pătimaşă faţă de UDMR, încet-încet rămâne singur şi oamenii nu-l vor mai asculta nici când observaţiile sale sunt corecte.

Însă noi trebuie să cerem acum opinia tuturor maghiarilor de seamă din România, nu doar a acelora, care sunt de acord cu noi, ci şi pe a celor care ne critică sau ne resping, dar au atâta simţ al răspunderii că doresc să construiască, nu să dărâme.

Fiindcă, stimaţi colegi, nu este vorba acum de viitorul unuia dintre partidele noastre politice, ci despre mersul înainte al acelei organizaţii de reprezentare şi apărare a intereselor maghiarilor, pe care am înfiinţat-o împreună, cu exact 19 ani în urmă, şi care la ultimele alegeri parlamentare a obţinut, din nou, deplina susţinere a comunităţii maghiare. Cu un an în urmă, la alegerile europarlamentare am fi putut vorbi încă de divizare, dar la alegerile locale din vară am recâştigat mare parte a susţinerii pierdute, iar acum, la alegerile generale am primit practic toate voturile care, anul trecut, s-au dus în altă parte. Vă rog să priviţi cifrele, fiindcă ele sunt fără echivoc: la alegerile europarlamentare de anul trecut, UDMR a obţinut 282.929 de voturi, iar László Tőkés şi susţinătorii săi - 176.533 de sufragii. Însumate, acestea înseamnă 459.462 de voturi. Acum UDMR a obţinut 440.449 de voturi. Comentariile, cred, sunt de prisos. Toamna anului trecut a fost a divizării, cea de anul acesta este a solidarităţii.

Se cuvin mulţumiri alegătorilor maghiari pentru acest rezultat, mulţumiri candidaţilor noştri, staffului electoral central şi staffurilor de campanie locale, ca şi tuturor organizaţiilor UDMR.

Alegerile parlamentare le-am câştigat.

Trebuie să ne bucurăm pentru aceasta!

Îi felicit pe toţi cei care au avut o contribuţie la această victorie!

Alegătorii maghiari au vrut să avem un grup parlamentar puternic, şi azi lucrul acesta e realizat.

Alegătorii maghiari au dorit, de asemenea, să continuăm activitatea de guvernare, dar condiţiile pentru aceasta nu au putut fi create. Asta nu a depins de noi, însă tot noi trebuie să ne aşezăm şi, aşa cum am spus, să discutăm, ţinând seama de experienţa celor două decenii trecute, viitorul.

Pentru a face acest lucru realmente trebuie să ne întoarcem, pentru o clipă, la înfiinţarea Uniunii noastre. Am spus, de atunci, de multe ori, că am decis, împreună, că vrem să schimbăm situaţia comunităţii noastre prin mijloace politice, că dorim să purtăm lupta etnică nu în stradă, ci în parlament. A fost o decizie importantă, poate cea mai importantă, de atunci şi până azi. O altă decizie importantă pe care am luat-o atunci a fost că dorim să acţionăm uniţi, în numele întregii comunităţi maghiare. Iar a treia noastră decizie, de referinţă şi azi, a fost să înfiinţăm nu un partid politic, ci o uniune de reprezentare şi apărare a intereselor comunităţii. Au fost unii care, din timp în timp, au pus sub semnul întrebării aceste decizii, dar sunt convins că marea majoritate a maghiarilor susţine, şi azi, această opţiune. Să repetăm, aşadar:
1. mijloace politice; 2. unitate; 3. uniune de reprezentare şi apărare a intereselor.

Care e, azi, situaţia acestor trei decizii?

1. Avem mijloace politice, suntem puternic reprezentaţi în administraţia locală, suntem prezenţi în Parlamentul României şi în Parlamentul European.

2. Suntem uniţi, comunitatea maghiară sprijină această unitate, ne sprijină.

3. Cea de-a treia decizie a noastră trebuie, însă, să fie din nou confirmată, în opinia mea. Azi comunitatea maghiară din România nu are nevoie de mai multe partide, ea a respins Partidul Civic Maghiar, dar după părerea mea, nu are nevoie nici ca singura noastră uniune de reprezentare şi de apărare a intereselor să se manifeste, pe jumătate sau pe de-a-ntregul, ca partid, să se transforme în partid.

Multora nu le va fi pe plac ce spun, dar în opinia mea, azi direcţia corectă este: înapoi la uniune!

Timp de 12 ani am fost ba în guvern, ba de partea guvernului în parlament. Am crezut că s-a stabilit un model, cu acordul românilor şi maghiarilor, conform căruia reprezentanţii comunităţii maghiare trebuie să se afle permanent în forurile de decizie şi execuţie ale ţării, deci în parlament şi în guvern, deoarece astfel se poate construi, treptat, un sistem juridic şi instituţional de asigurare a egalităţii de şanse a maghiarilor, şi se poate asigura, treptat, prezenţa maghiară corespunzătoare ponderii comunităţii maghiare de un milion şi jumătate în diverse instituţii din Transilvania, dar şi din Bucureşti.

Acest model este important nu pentru că specialiştii maghiari sunt bine pregătiţi, sau pentru că eventual sunt mai reformişti decât alţii. Acest lucru este adevărat, dar încă este vorba doar de o logică de partid: în viziunea noastră, în argumentaţia noastră trebuie să punem deoparte logica de partid şi trebuie să ne întoarcem total la o abordare din perspectiva reprezentării şi apărării intereselor comunităţii.

Dacă vom proceda în acest fel, atunci faptul că UDMR a făcut într-adevăr totul pentru a rămâne la guvernare cade sub o cu totul altă judecată morală. Putem fi mai apropiaţi sau mai depărtaţi de un partid românesc sau altul, ba am respins mereu, în chip firesc, orice dialog cu utranaţionaliştii şi extremiştii români, însă comunitatea maghiară reprezentată de noi trebuie să impună drepturi egale, relaţii de parteneriat nu cu liberalii, democraţii sau social-democraţii, ci cu întreaga majoritate românească. În România trebuie să marşăm pe termen lung nu pe o colaborare maghiaro-liberală, maghiaro-democrată sau maghiaro-socialdemocrată, ci pe o colaborare maghiaro-română. Aceasta nu este o chestiune politică, ci una etnică, orice s-ar spune. De aceea a avut dreptate şeful statului când, după alegeri, am discutat mult, la Cotroceni, despre opinia sa că, indiferent de componenţa guvernului, UDMR, respectiv reprezentanţa maghiară, trebuie să facă parte din guvern. A fost o opinie clară, limpede exprimată, care a făcut posibil să trecem, şi noi, şi domnia sa, peste deosebirile de opinii politice de până atunci. Transpunerea consecventă în practică a acestei poziţii ar fi putut fundamenta, pentru o lungă perioadă de timp, relaţiile de parteneriat româno-maghiare care par, acum, să se rupă. Regret că nu s-a întâmplat astfel. E posibil că numai eu am crezut, în mod naiv, că suntem de aceeaşi părere, că vedem viitorul în acelaşi mod, deoarece evoluţiile ulterioare arată altceva: poate că şeful statului şi Partidul Democrat-Liberal nici nu au vrut să ducă până la capăt acest proiect, astfel că s-a creat o nouă situaţie – nouă şi veche, deopotrivă! – asupra căreia trebuie să medităm foarte serios noi, toţi.

Făuritorul cel mai înverşunat al acestei situaţii noi a fost Partidul Social-Democrat, în special organizaţiile sale din Ardeal, care nu au înţeles că parteneriatul bazat nu pe apartenenţă politică, ci pe apartenenţă etnică, constituie un interes comun, şi că ratarea lui ar putea produce daune incomensurabile României. Degeaba filozofau unii politicieni sau politologi români, degeaba încercau să facă distincţie între interesele UDMR şi interesele maghiare fiindcă astfel de deosebiri în esenţă nu există. Existenţa unui milion şi jumătate de maghiari într-o ţară de 22 de milioane, două judeţe majoritar maghiare în centrul ţării: aceasta nu este o chestiune obişnuită, aceasta nu poate fi înghesuită în niciun fel de calapod al democraţiei franceze, germane sau de aiurea. Cui îi trebuie – i-au trebuit – aceşti un milion şi jumătate de maghiari, să fie dispus să se gândească până la capăt şi la răspunderea pe care aceasta o incumbă, să fie dispus să caute, împreună cu noi, soluţiile specifice. Se poate nega acest un milion şi jumătate de maghiari, se poate minţi, că în România nu mai există azi probleme etnice, se poate afirma că grija tuturor o constituie numai pensiile, gazele, drumurile, fiindcă astea sunt într-adevăr grija tuturor, dar dincolo de asta avem limbi, culturi, tradiţii diferite, ori azi nici în privinţa limbii, nici în cea a culturii sau a tradiţiilor, nu suntem egali. Despre asta trebuie să vorbim, despre asta să vorbească şi politicienii români!

Da, suntem o uniune de reprezentare şi apărare a intereselor. Da, dorim să colaborăm cu partidele româneşti nu pe baze politice, ci etnice. Da, cu toate acestea, şi noi trebuie să facem deosebiri între partidele româneşti, dar în primul rând nu după apartenenţa lor de stânga sau de dreapta, nu după ideologia lor liberală sau creştin-democrată, ci pornind de la felul în care fiecare dintre ele abordează problemele comunităţii maghiare, de ce gândeşte fiecare despre reglementarea relaţiilor interetnice, pe de o parte, pe de alta, în funcţie de mijloacele pe care le oferă fiecare pentru soluţionarea acestor probleme. Ori pentru aceasta, instrumentele eficiente stau întotdeauna la dispoziţia majorităţii guvernamentale. Să vorbim deschis despre acest lucru! Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, UDMR trebuie să-şi asume întotdeauna răspunderea guvernării. Iar partidele româneşti cu adevărat înţelepte ar trebui, în opinia mea, să facă în aşa fel încât aceste condiţii să fie îndeplinite întotdeauna. Aceasta înseamnă o abordare a relaţiilor interetnice pe baza principiului participaţiei, care poate contribui în mod fundamental – substanţial – la reglementarea, pe termen lung, a problemei maghiare. Iar în domeniile legate de identitatea naţională – drepturi minoritare, învăţământ, cultură, administraţie publică, dezvoltarea regională etc. – indiferent dacă suntem sau nu la guvernare, ar trebui să se stabilească, din capul locului, o participare proporţională peste tot, începând de la nivelul cel mai de sus. Subliniez din nou: nu pe bază politică, ci pe bază de reprezentare şi apărare a intereselor. Partidele româneşti care văd mai departe de vârful nasului – şi de fotoliile ministeriale de moment – aşa ar proceda, iar în ce priveşte Slovacia, o amintim deloc întâmplător, zică oricine orice. Tensiunile interetnice sunt invers proporţionale cu participarea comunităţii minoritare la luarea deciziilor şi la execuţie. Ar fi uşor să se recunoască acest lucru, dar pentru asta ar fi nevoie de oameni de stat, nu de politicieni de subzistenţă care se încaieră pentru ciolanul portofoliilor ministeriale.

Ce va urma de aici înainte?

Trebuie să apărăm ceea ce am dobândit până acum, nu trebuie să permitem să se distrugă ceea ce am construit bucată cu bucată. Este posibil că numeroşi specialişti maghiari au ajuns în funcţii importante în urma unor înţelegeri politice, dar şi aşa suntem încă foarte departe de a putea vorbi despre o reprezentare proporţională. În zadar se va încerca motivarea schimbării funcţionarilor maghiari prin alternanţa politică la putere, deoarece aceste destituiri vor avea, fără echivoc, motive şi consecinţe etnice în învăţământ, în cultură, în sănătate, în toate domeniile. Că aceasta nu reprezintă o logică de partid? Fireşte că nu! Că nu se integrează nici în concepţia tradiţională a democraţiei? Poate că nu! Aceasta ar trebui să fie legea, azi încă nescrisă – dar mai devreme sau mai târziu, scrisă – a unei regiuni multiculturale, Transilvania. În rolul, nedorit, de opoziţie, UDMR va trebui să caute instrumentele potrivite pentru ca actualele prevederi legale să nu fie restricţionate, instituţiile de învăţământ în limba maternă să funcţioneze în continuare şi nici un maghiar să nu fie dat afară din serviciu pe criterii etnice. După cum trebuie să avem grijă ca administraţiile locale cu majoritate maghiară din regiunile locuite de maghiari ale Transilvaniei să nu ajungă din nou într-o situaţie dezavantajată.

Eu cred în continuare că prin mijloace parlamentare – prin crearea cadrului legal şi constituţional – viitorul durabil al comunităţii maghiare se poate garanta, inclusiv autonomiile specifice ce pot fi integrate în administraţia publică descentralizată, supusă unei reforme generale. Dar alternativa este, în acest moment, foarte clară: participare sau izolare, colaborare sau separare, solidaritate interetnică sau permanente confruntări interetnice. Cel care susţine că această problemă este, azi, insignifiantă, că orice altceva este mai important în România, fie criza economică, fie problemele sociale, acela de fapt încearcă să construiască o falsă ierarhie şi aceasta se va răzbuna, mai devreme sau mai târziu. Tensiuni interetnice nu există atunci când suntem aternţi împreună ca ele să nu existe.

În opinia mea noi nu trebuie neapărat să oferim partidelor româneşti un pact politic, deşi şi acest lucru este posibil. Dar un pact interetnic – adică un acord de colaborare interetnică- va trebui să încheiem, cu siguranţă. Un astfel de pact interetnic ar trebui să propunem tuturor partidelor româneşti, indiferent dacă sunt democrate, liberale sau social-democrate.

În chip firesc, programul nostru cuprinde obiectivele importante pentru întreaga societate. Politicienii, specialiştii noştri ştiu ce trebuie făcut, de la protecţia mediului la comunicaţii sau la dezvoltarea infrastructurală. Considerăm că aceste cunoştinţe ar putea fi utile întotdeauna, în orice guvernare, dar valorificarea lor efectivă depinde de conjuncturile politice, de interese de partid.

În schimb, pactul interetnic, mai devreme sau mai târziu, trebuie încheiat, aceasta este ceea ce, în opinia mea, UDMR poate oferi, azi, tuturor politicienilor şi forţelor politice româneşti responsabile. Nu putem azvârli nici egoismului partidelor politice româneşti, nici supărării UDMR de a fi fost jignit, idealul şi şansa convieţuirii egale, lipsite de conflicte.

Din nou, responsabilitatea e mare, din nou situaţia e grea, dar după cum obişnuim să spunem: dacă ar fi uşoară, şi alţii ar putea s-o rezolve. Pentru aceasta acum este nevoie de noi, de voi, dragi colegi, de forţa, experienţa şi solidaritatea voastră.

Alegerile le-am câştigat.

Nu ca partid, ci ca uniune maghiară.

Iar sarcina este clară: să întărim caracterul uniunii noastre de reprezentare şi apărare a intereselor uniunii noastre, să păstrăm ceea ce am dobândit până acum, să consolidăm în continuare comunităţile noastre locale, să luptăm pentru noi drepturi şi să lucrăm pentru un altfel de parteneriat româno-maghiar.

S-a dovedit din nou că oricare ar fi sistemul eletoral, oricât de specifice ar fi problemele unei regiuni sau ale alteia, noi depindem, în mod esenţial, unii de alţii. Suntem legaţi cu lanţuri între noi, cum am exprimat-o adesea, în chip dur, deschis, în cursul campaniei noastre electorale. Fiindcă, analizând rezultatele alegerilor, reiese că participarea la vot a fost mult mai redusă decât media într-un singur judeţ, Covasna, ceea ce nu a influenţat, până la urmă, obţinerea mandatelor aşteptate în acel judeţ, dar e sigur că din această cauză judeţul Cluj nu are senator maghiar, şi au rămas fără deputaţi şi judeţele Timiş sau Hunedoara. Unii fără alţii nu putem reuşi. Secuimea trebuie să se simtă răspunzătoare pentru diasporă, şi invers. Avem nevoie de solidaritate, de responsabilitate reciprocă. Secuii cu diaspora, administraţiile locale cu reprezentanţa parlamentară, uniunea de apărare a intereselor cu societatea civilă şi bisericile trebuie să se unească mai strâns chiar decât până acum, şi atunci vom putea să înfruntăm cu mai mult succes provocările perioadei următoare şi ne vom întări şi în condiţii relativ mai dificile, comunităţile noastre maghiare se vor apropia de Europa, de Ungaria.

În această idee Vă urez dezbateri rodnice şi spor la muncă, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Târgu Mureş,
21 decembrie 2008 BÉLA MARKÓ
(sursa: http://www.udmr.ro)

La acest discurs, aş adăuga şi un alt comentariu:

Descentralizare naţionalizată?

2009. 1. 7.
Este absolut uluitor că descentralizarea atât de mult trâmbiţată a noului guvern începe prin naţionalizarea resurselor – a declarat vicepreşedintele executiv al UDMR pentru administraţia locală, Attila Cseke, comentând OUG nr. 223/2008.

Conform ordonanţei adoptate la 30 decembrie (şi publicată la 31 decembrie 2008), sumele alocate administraţiilor locale pentru investiţii mari şi cheltuieli curente, necheltuite până la sfârşitul anului 2008, sunt preluate la bugetul de stat.
Vicepreşedintele executiv al UDMR a arătat că în urma acestei decizii, mai multe administraţii locale maghiare rămân fără sprijin financiar şi în multe localităţi nu vor putea fi încheiate lucrările începute.

- Ne-am bucurat foarte mult când am citit în programul de guvernare că un obiectiv important al noului executiv este descentralizarea – a declarat Attila Cseke. – Azi, însă, se pare că desfiinţarea centralizării rămâne doar pe hârtie, fiindcă, iată, una din primele decizii ale noului cabinet nu doar contravine legii, dar încalcă principiul autonomiei locale. Primarii noştri, preşedinţii consiliilor judeţene ne semnalează că din cauza acestei ordonanţe de urgenţă vor fi blocate continuarea, respectiv încheierea unor investiţii importante. Iată de ce administraţiile noastre locale vor solicita modificarea ordonanţei, iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, ele îşi vor căuta dreptatea pe calea justiţiei, a subliniat vicepreşedintele executiv al UDMR, Attila Cseke.
(sursa: http://www.udmr.ro)
Despre ce este vorba în OUG nr. 223/2008?

OUG nr. 223/2008 privind unele masuri de reducere a unor cheltuieli bugetare

Luand in considerare presiunile si riscurile determinate de evolutiile economice interne si externe, necesitatea sustinerii cresterii economice si reducerii inflatiei, precum si asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finantarii proiectelor de infrastructura si a cofinantarii proiectelor finantate din fonduri europene si a contributiei Romaniei la bugetul comunitar,
avand in vedere opiniile si recomandarile Comisiei Europene, dar si ale agentiilor de rating efectuate cu ocazia evaluarilor periodice, rezulta ca pentru evitarea riscurilor semnalate este necesara adoptarea unei politici de restrangere a cheltuielilor bugetare.
Intrucat toate acestea vizeaza interesul general public si constituie situatii de urgenta si extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amanata,
in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 1. — (1) Pana la data de 31 decembrie 2009 se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, inclusiv a posturilor scoase la concurs sau examen, dar a caror procedura de ocupare nu s-a finalizat, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare si de subordonare a acestora.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) ocuparea posturilor unice ale caror atributii specifice nu se regasesc la celelalte posturi din cadrul structurii organizatorice a autoritatilor si institutiilor publice.
(3) La propunerea ordonatorilor principali de credite, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, numai in cazuri temeinic justificate, Guvernul poate aproba exceptarea de la prevederile alin. (1).
(4) Ocuparea prin concurs sau examen a posturilor prevazute la alin. (2) si alin. (3) se va face, in conditiile legii, pe raspunderea ordonatorilor principali de credite.

Art. 2. — (1) Ordonatorii principali de credite ai autoritatilor si institutiilor publice, indiferent de modul de finantare si de subordonare a acestora, au obligatia sa prevada in proiectul de buget pe anul 2009 cheltuieli pentru achizitionarea de bunuri si servicii cu cel putin 15% mai mici decat cele aprobate pentru anul 2008 pentru aceasta natura de cheltuieli.
(2) Ordonatorii principali de credite prevazuti la alin. (1) au obligatia sa prevada in proiectul de buget pentru anul 2009 cheltuieli pentru achizitionarea de mobilier, aparatura birotica, masini si echipamente cu 50% mai mici decat cele aprobate pentru anul 2008 pentru aceasta natura de cheltuieli.
(3) In cazuri temeinic justificate si in limita cheltuielilor bugetare aprobate, ordonatorii de credite pot efectua achizitii de bunuri peste limita de 50% prevazuta la alin. (2), cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor Publice.
Art. 3. — Se excepteaza de la prevederile art. 1 si 2 structurile, autoritatile si institutiile publice nou-infiintate in luna decembrie 2008 si in anul 2009.
Art. 4. — (1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata acordate in anul 2008 prin hotarari ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente si de capital ramase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.
(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevazute la alin. (1) se realizeaza pana la data de 8 ianuarie 2009.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemneaza:
Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Pogea
Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,
Marian Sarbu
Ministrul administratiei si internelor,
Gabriel Oprea
Bucuresti, 30 decembrie 2008.
Nr. 223.

Parcă sunt tentat să cred că observaţia UDMR relativă la naţionalizare este justă... Dar să trecem mai departe.

Marko: Au apărut incidente ce tensionează climatul interetnic

Preşedintele UDMR, Marko Bela, s-a declarat, vineri, îngrijorat din cauza unor incidente care ar tensiona climatul interetnic, făcând referire la două cazuri petrecute în Mureş, respectiv Harghita.

Preşedintele UDMR a sugerat, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş, că cele două incidente ar avea legătură cu trecerea Uniunii în opoziţie, aspect care, spune el, nu ar trebui să aibă drept consecinţă afectarea relaţiilor interetnice, iar păstrarea specialiştilor maghiari în instituţii este în interesul convieţuirii interetnice.

"Indiferent dacă UDMR este în opoziţie sau la guvernare, n-ar trebui să permitem ca relaţiile interetnice, o convieţuire interetnică în general, să cadă victimă acestor schimbări. Prezenţa specialiştilor maghiari în diferite instituţii nu o pot concepe ca o problemă politică. În interesul convieţuirii interetnice, ar trebui să păstrăm în continuare aceste prezenţe", a spus Marko Bela.

Preşedintele UDMR a afirmat că, deşi sunt persoane care contestă păstrarea specialiştilor Uniunii în instituţii, el este îngrijorat, pentru că au început deja să apară incidente care "tensionează climatul", adăugând că este vorba de incidente izolate, dar a spus că este totuşi îngrijorat.

"La Miercurea Niraj se tensionează deja atmosfera din cauza încercării nechibzuite a Bisericii Ortodoxe Române de a construi o biserică într-un parc în centru, în loc să-şi caute o altă locaţie potrivită pentru o biserică", a spus Marko Bela, apreciind că este "nechibzuit" faptul că se încearcă "să se forţeze o astfel de construcţie", în condiţiile în care locuitorii localităţii (majoritari maghiari - n.r.) şi Primăria nu sunt de acord.

"Deja se simte tensionarea climatului", a susţinut Marko.

În Harghita, a adăugat Marko Bela, la Siculeni, Poliţia a dispus îndepărtarea steagului maghiar arborat la o comemorare.

"S-a arborat în mod firesc tricolorul roşu-alb-verde, deci tricolorul maghiar, şi Poliţia, nu ştim din dispoziţia cui, a îndepărtat, a dispus îndepărtarea acestor drapele. Ceea ce pe de o parte este şi împotriva legii, pe de alta, e o acţiune menită să tensioneze climatul. Sunt evenimente izolate, bineînţeles, dar aş fi vrut să-mi totuşi exprim îngrijorarea", a conchis preşedintele UDMR.

Parohia ortodoxă din localitatea mureşeană Miercurea Nirajului fusese amendată cu o mie de lei de reprezentanţii Primăriei întrucât ar fi amplasat, într-un parc, piatra de temelie a unei biserici şi o cruce, fără a avea autorizaţie.

"Au depus ilegal în parc o piatră de temelie şi o cruce. Este domeniul lor, dar au cerut aviz de construire de la Primărie, iar noi nu am dat acordul, în temeiul unei legi din 2007, care protejează parcurile", declara corespondentului MEDIAFAX viceprimarul Toth Sandor.

De cealaltă parte, preotul ortodox din localitate, Ioan Dorin Şandor, a spus că va contesta amenda, mai ales că terenul pe care a fost pusă piatra de temelie aparţine bisericii, nu este domeniu public.

(sursa: http://www.mediafax.ro)

Localitatea aceasta Siculeni... parcă îmi spunea ceva, aşa că am căutat un pic. Absolut întâmplător am dat peste o scriere a Academiei Române care conţine următorul fragment:

Autonomia “Tinutului Secuiesc”, la care astazi se face atat de insistent trimitere, a fost, înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, doar simpla organizare administrativa pe scaune, apoi pe comitate. Secuii nu au avut niciodata o autonomie si o autoadministratie în regiunea locuita preponderent de ei, asa cum au avut sasii.
În epoca “luminii”, Curtea de la Viena a vrut sa desfiinteze privilegiile secuimii si astfel în 1764, dupa înabusirea în sange a rascoalei din Siculeni-Ciuc, a trecut cu forta la organizarea regimentelor graniceresti din Ciuc si Trei Scaune. Din cauza opresaliilor, multi secui s-au refugiat în Moldova, stabilindu-se mai ales în satele catolice.
Dupa înfrangerea Revolutiei de la 1848-1849, vechea forma de organizare administrativ-teritoriala a tarii, Scaunele- care nu presupunea o autonomie politica si administrativa-, a fost desfiintata, instaurandu-se timp de aproape 5 ani stare de asediu si o administratie militara, care a durat pana la 4 iunie 1850, cand teritorial Transilvania a fost împartita în 10 Prefecturi, secuii fiind înglobati în Prefectura Odorhei, cuprinzand o populatie de 174.127 locuitori din 200 de localitati. În 1860 s-au reînfiintat vechile Scaune, dar restauratia a durat putin, deoarece dupa dualismul austro-ungar, prin Legea XXXIII din 1876, teritoriul Transilvaniei a fost reorganizat în Comitate (judete), pe teritoriul Secuimii luand fiinta Comitatele Mures, Ciuc, Odorhei si Trei Scaune.
(sursa: www.partidulcivicmaghiar.com/doc/Pozitia-academicienilor.doc)

Eu mă întreb cum de aceste întâmplări care aparţin deja istoriei vechi mai pot surescita atâta pasiune astăzi?