marți, ianuarie 06, 2009

Istoria scrisă în albul oaselor


Sunt un popor care iubeşte osemintele strămoşilor, le preţuim şi le cinstim. Poate de aceea pământul românesc este îmbibat în sânge şi ciolane îngălbenite de timp.

OSEMINTELE PRIMULUI CAVALER DACO-ROMAN AU FOST TRASFERATE LA PALATUL EPISCOPAL AL DUNARII DE JOS
Ziarul Ialomita - Marti, 6 Ianuarie 2009

Osemintele primului cavaler daco-roman crestinat, Inocens, aflate la Muzeul de Istorie din Galati, au fost transferate la Palatul Episcopal al Dunarii de Jos. Aici, la initiativa episcopului Dunarii de Jos, PS Casian Craciun, se va pune temelia unui Muzeu al Dunarii de Jos, care sa ateste vechimea crestinismului in aceasta zona.
Mormantul lui Inocens, un tanar de aproximativ 30 ani, a fost descoperit in 1976, in timpul sapaturilor arheologice din necropola romana de langa Castrul Roman de la Barbosi. In mormant au fost descoperite trei monede romane de bronz, de pe vremea imparatului Claudius al II-lea - Goticul, care a domnit intre anii 268 si 270, dupa Hristos, o fibula romana, obiect ornamental folosit la prinderea tocii, pe care este inscriptionat cuvantul 'Inocens', dar si un catui, obiect din inventarul dacilor, care nu era folosit in ritualurile romanilor. Mormantul era orientat est-vest, iar mainile erau asezate pe piept, asa cum este practica la crestini.
In aceeasi zona, au mai fost descoperite alte dovezi ale crestinarii populatiei daco-romane.
(sursa: http://www.infoportal.ro/)

Inocens, primul cavaler daco-roman increstinat
Ticu Ciubotaru
Sambata, 20 Decembrie 2008
» Osemintele primului cavaler daco-roman increstinat au ajuns la Episcopia Dunarii de Jos.
» Aici va fi infiintat un muzeu al contemplarii vechimii crestinatatii.

Osemintele lui Inocens, primul cavaler daco-roman increstinat, au fost transferate de la Muzeul de Istorie din Galati la Palatul Episcopal al Dunarii de Jos, urmand ca, la initiativa episcopului Dunarii de Jos, PS dr. Casian Craciun, sa devina "temelia viitorului Muzeu al Dunarii de Jos". Conform episcopului Dunarii de Jos, un astfel de muzeu ar trebui sa devina un loc al contemplarii vechimii crestinatatii in aceasta zona.

Mormantul lui "Inocens" a fost descoperit, in 1976, in timpul sapaturilor arheologice din necropola romana de langa Castrul Roman de la Barbosi, situat pe un promontoriu la marginea Galatiului. Osemintele apartin unui tanar in varsta de aproximativ treizeci de ani. In mormant au fost descoperite trei monede romane de bronz, de pe vremea imparatului Claudius al 2-lea, Goticul, care a domnit intre anii 268 si 270, dupa Hristos. In mormant au mai fost gasite o fibula romana, obiect ornamental folosit la prinderea tocii, pe care este zgariat cuvantul "Inocens", dar si un catui, obiect din inventarul dacilor, care nu era folosit in ritualurile romanilor. Apoi mormantul era orientat est-vest, iar mainile erau asezate pe piept, asa cum este practica crestina. "De fapt, este un act de nastere al poporului roman, pentru ca are toate elementele de identificare care il legitimeaza ca dac, roman si crestin", ne spune prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, fost profesor la Catedra de Istorie si Teologie a Universitatii "Dunarea de Jos" din Galati, arheologul care a facut descoperirea. In acceasi zona, au mai fost descoperite foarte multe alte dovezi ale increstinarii populatiei daco-romane. In cursul unor sapaturi pe care le-a efectuat in 1979-1980, prof. univ. dr. Mihalache Brudiu a descoperit, pe un promontoriu aflat la marginea Galatiului doua ansambluri de fortificatii si un Castellum. Pe panta lina care duce spre acest promontoriu, ca si o foarte importanta necropola romana, formata din zeci de morminte de incineratie si inhumatie. Pana acum au fost descoperite 93 de morminte dar, probabil, numarul lor este de ordinul sutelor. "In mormantul unui roman gasesti o zi intreaga din viata lui", ne spune profesorul Brudiu, referindu-se la obiceiul romanilor de a pune in sicriile celor dusi de pe aceasta lume tot felul de obiecte care le-ar putea fi utile pe lumea cealalta: de la "truse" de obiecte pentru baie la monede, podoabe, unelte, arme sau instrumente de scris. "Intr-unul dintre morminte, care apartinea probabil unui roman instruit am descoperit, spre exemplu, instrumentele pentru scris: un "stilus", un tub subtire, ascutit la un capat, cu care se scria pe placutele acoperite cu ceara. La celalalt capat se afla "radiera", adica o lopatica folosita la nivelarea cerii de pe placuta daca se gresea ceva la scris. In ornamentatia acelui stilus apar doi pesti, simboluri crestine".

"Este un act de nastere al poporului roman, pentru ca are toate elementele de identificare care il legitimeaza ca dac, roman si crestin." Prof. univ. dr. Mihalache Brudiu.

"Intr-unul dintre morminte am descoperit instrumentele pentru scris: un «stilus», un tub subtire, ascutit la un capat, cu care se scria pe placutele acoperite cu ceara." Prof. univ. dr. Mihalache Brudiu. (sursa: România Liberă, http://www.romanialibera.ro)


MUTAREA OSEMINTELOR LUI INOCENS DIN MUZEU IN CATEDRALA A FOST CERUTĂ URGENT DE CATRE EPISCOPUL DUNARII DE JOS

Parintele Episcop Casian ► Domnule Sorin, am avut bucuria sa mergem Impreuna la Muzeul de Istorie al Galatiului si sa ne Inchinam, "moastelor muzeale" ale lui Inocens - cel mai vechi crestin gasit pe pamanturile Romaniei, aproape ca in fata moastelor unui sfant. Mormantul s-a descoperit acum douazeci si ceva de ani In perimetrul localitatii Barbosi, locul dacilor barbosi, unde acestia s-au Intalnit cu romanii langa Valul lui Traian. BineInteles ca spatiul arheologic investigat se desfasoara In linie dreapta peste Dunare cu Dinogetia, unde In sec. al III-lea s-a descoperit si o cruce de aur mai mare. Trebuie sa recunoasteti ca descoperirea dincolo de Dunare a unei cruci a lui Hristos din sec. al III-lea si descoperirea unui mormant crestin reprezinta o atestare mai mult decat semnificativa a vechimii crestinismului In cuprinsul teritoriului romanesc.

Sorin Dumitrescu ► Care sunt indiciile?

P.E. ► Indiciile sunt urmatoarele: mai Intai de toate, Inmormantarea dupa ritul de absoluta sorginte crestin rasariteana, fiindca toate obiectele, opaitele de epoca, ca si In catacombele Romei...

S.D. ► Puteti sa enumerati aceste obiecte?

P.E. ► Opaitele, crucea de sidef din sec. al III-lea, bani din sec. al II-lea In dintii defunctului si bineInteles o fibula de aur pe humerus, pe care se afla Inscris numele Inocens. Numele Inocens nu se dadea decat crestinilor care erau nevinovati la botez Inainte de a muri si, cum Incepusem sa va spun, gasim aceeasi practica si In catacombele romane.

S.D. ► Ce varsta are scheletul gasit?

P.E. ► Dupa investigatii, 1830 de ani. Miraculos este faptul ca scheletul este Intreg. S-au putut recupera, dupa 1700 de ani, osemintele Intregi asezate astazi In muzeu. Este cazul sa semnalez erorile savarsite prin plasarea scheletului In ambianta secularizata a unui muzeu. Osemintele unui crestin, atunci cand i le-ai dezgolit In pamantul din care s-a zidit si care l-a lasat Intreg, asa cum Il putem vedea astazi sunt, indubitabil, moastele unui crestin. Pamantul deci era cu moaste si ca moaste au ramas osemintele din pamant pentru a ne adeveri ca In sec. al III-lea aici erau crestini. Ca atare, ori trebuie Inhumat, pentru ca expunerea muzeala sa nu poata fi considerata o profanare, ori, pentru a-l lasa sa marturiseasca In continuare, asezarea lui Intr-o racla transparenta si aducerea grabnica In pronaosul plin de moaste de sfinti al sfintei catedrale Sfintii Andrei si Nicolae. Astfel de moaste - document, cum poate fi considerat primul mormant crestin descoperit pe teritoriul Romaniei - Isi asteapta si ele Invierea lui Hristos, ca ramasitele oricarui alt crestin, drept pentru care se cuvine a fi depuse In biserica. In nici un caz nu trebuie sa Intarzie Intr-un muzeu, pentru ca este vorba de o usoara profanare! "Proprietarul" scheletului gasit este crestin, fiindca s-au descoperit si numele si crucea lui Hristos, si catuia, si tamaia, si toate celelalte. Ca orice repauzat In Hristos si el are deci nevoie de catuie In biserica, de rugaciunile noastre, nu numaidecat pentru ca ar fi sfant, ci fiindca este crestin ca toti crestinii. Noi nu suntem cei care de capul nostru proclamam sfintii, ci Dumnezeu ne deschide la timp ochii sa vedem ca langa noi este un sfant. Am facut destule interventii oficiale pentru a salva situl de la Barbosi, un sit din sec. al III-lea, aici In Moldova, langa Prut, In municipiul roman crestin, fiindca este mai mult decat evident ca are ceva de spus legat de romanitate, de continuitate si de legaturile existente Intre Orient si Occident, aici la Dunarea de Jos, Inca din vremurile stravechi. Cred ca a venit momentul - deja am vorbit cu primarul municipiului Galati, sa cerem cu glas mare sprijinul lui Dumnezeu si al cetatii Galatiului, precum si al oamenilor de cultura, pentru a scoate din muzeu si a aseza la locul de demnitate duhovniceasca, pe care Il reprezinta marea catedrala a eparhiei Dunarii de Jos, ramasitele primului crestin care, prin bunavoirea Domnului, a iesit din mormant sa ne spuna cat de crestini am fost si cat s-ar cuveni sa fim astazi.

S.D. ► Parinte Episcop, cred ca nu ma Insel observand ca ati tinut sa-mi oferiti acest scurt interviu In tinuta arhiereasca. Mesajul este limpede: ati vrut sa evitati derapajul discutiei noastre In gregar, care va sa zica sa induceti o oarecare cucernicie iscodirilor mele. Va voi pune totusi o Intrebare pe care multi ierarhi ar considera-o incomoda: as vrea sa stiu cum percepe Episcopul Dunarii de Jos presa si raporturile cu ziaristii. Dupa cum stiti, presa este In permanenta culpabilizata, atat de oamenii politici, cat si de unii dintre colegii Prea Sfintiei Voastre, ca desfasurand un discurs public calomnios, insidios si, adesea inexact.

P.E. ► Mai Intai de toate sa-mi Ingaduiti - nu neaparat ca ierarh, ci ca crestin, sa va amintesc ca primul ziar de pastoratie ecleziala din Romania a luat fiinta In orasul In care am studiat la seminar, Invatatura crestina. Ma refer la ziarul "Vestitorul". Dupa cum vedeti, un ziar profetic, a carui misiune, din capul locului, a fost de a vesti. S-a nascut din ravna a doi inimosi apostoli, este vorba de Gavriil Munteanu, care era din Salistea Sibiului, primul director al Seminarului din Buzau, pe care eu l-am absolvit, si a lui Dionisie Romano, un mare Invatat, ajuns mai tarziu si el Episcop al Buzaului. Stiti ce scrie pe piatra tombala a acestuia plasata la intrarea In catedrala Buzaului? Pe zid este marcata urmatoarea rugaciune: "Doamne, nu pedepsi Romania pentru pacatele fiilor ei!"

Deci m-am nascut Intr-o vatra unde a luat fiinta primul ziar. Apoi am continuat la Sibiu ca asistent. Se stie bine ca decanul de varsta al ziarelor din Romania este "Telegraful roman". Traditia "Vestitorului" si "Telegrafului" trebuie sa ne aduca aminte ca presa nu trebuie sa se constituie ca un vrajmas, ci exact cum se spunea Inainte prin sate: cand nu ai preot, umbla postasul sau factorul care-ti aduce ziarul. De cand existam, comunicam, bineInteles, prin presa. Trebuie sa ne reconsideram cu totii parerea despre presa si cred ca trebuie sa luam rapid urmatoarea masura benefica - voi fi foarte transant -pentru ca sa poata apara dreptatea, sa se poata apara ei Insisi ca persoane fizice si sa apere util pe nedreptatiti, oamenii de presa trebuie sa aiba un patron spiritual. Nu stiu daca lumea si ziaristii stiu ca In spatiul romano-catolic, Sfantul FranIois de Sales este patronul gazetarilor. Odata m-am aflat la Padova Intr-o eparhie cand episcopul locului a adunat absolut toti ziaristii din dioceza pentru a sarbatorii ziua patronala / onomastica a profesiunii acestor "apostoli laici" ai societatii civice, cum pot fi considerati ziaristii.

S.D. ► De ce FranIois de Sales?

P.E. ► Asa o fi gasit biserica romano-catolica, de cuviinta.

S.D. ► Si In ortodoxiile rasaritene pe cine vedeti?

P.E. ► Eu, drept sa va spun, vad pe Sfantul Apostol Pavel, neaparat, care In scrisorile lui dovedeste o tensiune expozitiva extraordinara, o concentrare fara egal a nasterii adevarului din cuvinte bine mestesugite. Si Biserica, si presa au enorm de Invatat de pe urma dumnezeiestilor sale epistole. Personal, In adunarea eparhiala a Dunarii de Jos am chemat pe directorul celui mai mare ziar, dl. Macovei, care este si vicepresedintele Uniunii Ziaristilor din Romania pentru a ma consulta In privinta acestor chestiuni. Am convenit Impreuna ca nici Biserica, nici presa nu trebuie sa se lupte pentru putere, ci Impreuna sa lupte pentru a lasa sa se manifeste forta de renastere a valorosului popor roman. Si presa ne-a aratat In ultimul timp ca, - vrem nu vrem sa recunoastem, doreste, adesea chiar mai mult decat principalele institutii, binele poporului. A scos la iveala o serie de disfunctii pe care natiunea romana a fost nevoita sa le ia In calcul si sa le Indrepte, pentru a nu fi exclusa din concertul natiunilor europene. Ceea ce nu este putin lucru. Biserica a binecuvantat discret, fara emfaza, majoritatea dezvaluirilor presei, exceptand, bineInteles, pe cele neziditoare, ne utile salvarii morale a natiunii romane.

Presa nu este o institutie indefinita, conventionala, impersonala. Presa este facuta de niste oameni In carne si oase. Acesti oameni apartin si ei Bisericii, chit ca o Inteleg sau nu o Inteleg. Preotul cand merge cu botezul nu ocoleste apartamentul unuia pe motiv ca este ziarist. Ba dimpotriva, ii sfinteste casa si lui. Ziaristul, la randul lui si daca isi ia In serios vocatia, are si el nevoie de o spovedanie a lui, mai cu seama cand riscurile dificilei sale profesiuni Il pot aduce In situatia de a gresi sau de a rani grav, adesea mai mult sau mai putin involuntar, demnitatea unei persoane sau a unei institutii. Aceasta marturisire curatitoare, care i-ar usura constiinta, s-ar putea face cu prilejul sarbatoririi Sfantului Apostol Pavel, ca sublim patron al presei. Nu exista domeniu si capitol al confruntarii de idei care sa nu-si gaseasca loc In epistolele Sfantului Apostol Pavel. El abordeaza problemele comunitatii umane credincioase In mod holistic. Toata problematica si fenomenologia umana sunt abordate bineInteles dintr-o perspectiva crestina. Mie mi se pare ca si presa tinde sa abordeze la fel de plenar aspectele vietii sociale. Este drept ca astazi, ea mai mult amendeaza.... Cand presa se va pune sub protectia unui sfant, vom gasi mult mai multe puncte convergente si nu vom mai sta In expectativa unii fata de ceilalti.

S.D. ► Parintele Galeriu, comentand presa, editorialele, a gasit de cuviinta sa atraga atentia ca prestatia presei ar trebui sa se Impartaseasca din strategia divina. La ce se refera dansul? Presa critica abundent, In scopul higienizarii dispozitivului social.

P.E. ► Pai da, fiindca din pacate presa e cam fara de Biserica, iar Biserica e lipsita de un organ de presa adecvat contemporaneitatii. Pentru ca stam la distanta unii fata de altii ....

S.D. ► Zice parintele Galeriu In continuare ca In Vechiul Testament Dumnezeu a criticat lumea prin gura proorocilor dar In clipa In care a constatat deteriorarea fara leac a lumii a parasit critica, daruind imediat solutia salvatoare, mantuitoare: atat de mult ne-a iubit Incat L-a jertfit pe Fiul Sau ca sa ridice pacatul fara leac al lumii. Iata temeiul teologic al Intruparii celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi. Ori, zice Parintele Galeriu, In aceasta perspectiva orice critica care refuza sa caute sau sa ofere o solutie devine In cele din urma amendabila, iar critica de dragul criticii, fara orizont, sumbra, poate lesne intra In randul pacatelor de moarte. Actul critic, fara solutie, arunca lumea In deznadejde, zice parintele.

P.E. ► Accept cu bucurie ceea ce a spus Parintele Galeriu. O critica pentru critica va conduce la ura si la violenta Intre oameni. Sfintii Parinti, recomanda delimitarea sanctionarii publice a unei fapte reprobabile de persoana care a faptuit-o. Fapta trebuie penalizata, dar persoana trebuie vindecata. Sa urasti pacatul, dar sa-l iubesti pe pacatos, zic Parintii.

S.D. ► Cum s-ar spune, hotia lui cutare Georgescu sau Ionescu, nu pe Georgescu sau Ionescu In sine ca persoane.

P.E. ► Pai cum altfel, daca Insusi Dumnezeu Hristos a facut din talhar primul cetatean al Raiului, si asta pentru ca s-a Intors? Dar se Intorc dansii, miliardarii, cu adevarat? Asta-i Intrebarea. Ori presa semnaleaza violent si abundent, dar din pacate niciodata nu vindeca. I se poate atribui zicala: "Nefericitule, ai dreptate!"

S.D. ► Parinte, toti acesti talhari - miliardari pe care "Ii pomeneste" presa sunt si se declara ctitori la diferite biserici. Intreb: conteaza al cui este umarul din care porneste mana care ofera bani Bisericii?

P.E. ► Conteaza. Dar, domnule Sorin, se cuvine sa nu-i socotim in nici un caz printre acestia pe adevaratii crestini, bogati prin voia Domnului, carora intreaga Biserica le datoreaza ctitorirea atator lacasuri. In ce priveste dubiosii miliardari la care va referiti, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: cand ai luat avere pe nedrept nu da o parte din ea, crezand ca astfel te Impaci cu Dumnezeu, ci fa dreptate, da-o toata! Binevoieste sa o dai toata si porneste de la zero. Si abia atunci vei avea comoara In Ceruri. Iata ce spunea unul dintre prestigiosii prelati ai B.O.R.: "Averea pe dreptate, o ia naiba pe jumatate, iar pe cea cu nedreptate, o ia cu patron cu tot". Am auzit-o In preajma Parintelui Cleopa, nu chiar din gura dansului, ci de la cineva din anturajul sau. Delumeau ne arata ca In Evul Mediu - din pacate el este un mare analist al crestinismului occidental, si mai putin al celui rasaritean - prin indulgente s-au construit destule edificii cu bani din surse reprobabile. Eu cred ca trebuie sa Invatam de la aceasta toti. Sa fim atenti, sa nu legitimam duhovniceste donatorii cu bani murdari. Banu-i ban, dar nu cumva sa devin ctitor de biserica si sa fur jumatate de tara.

Convorbire consemnata de Sorin Dumitrescu
(sursa: http://www.ziua.net)

Niciun comentariu: