În fiecare an avem un moment Eminescu. În acest moment cu toţii ne aducem aminte de poet, aplaudăm, facem spectacol, comentăm spumos... după care momentul trece, precum Crăciunul, şi mai aşteptăm încă un an ca să ne amintim iarăşi de Eminescu.
Eugen Simion va lansa încă şase volume din seria "Manuscriselor" lui Mihai Eminescu, iar Muzeul Naţional al Literaturii Române va găzdui o dezbatere despre modul în care este perceput poetul în contemporaneitate, acestea fiind o parte din evenimentele ce marchează 159 de ani de la naşterea sa.
Lansarea de joi a volumelor XV-XX din seria "Manuscriselor" face parte din "tradiţia" instituită în 2005 de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei Române.
Preşedintele instituţiei, Eugen Simion, a declarat atunci, la lansarea proiectului, că va lansa volume noi din seria de manuscrise, în fiecare an, de ziua poetului. Proiectul coordonat de Eugen Simion are ca obiectiv facsimilarea a 24 de volume, care cuprind 14.000 de pagini scrise de Mihai Eminescu.
În ianuarie 2005, Academia Română a lansat primul volum de manuscrise facsimilate ale lui Mihai Eminescu - un proiect al fostului preşedinte al forului, Eugen Simion.
Pe 15 ianuarie 2006, la împlinirea a 156 de ani de la naşterea poetului, au fost lansate şi volumele II-VI din ediţia facsimilată a manuscriselor eminesciene. La momentul respectiv, Academia anunţa continuarea proiectului, pentru care exista o finanţare de un milion de lei.
Manuscrisele lui Eminescu, păstrate de Titu Maiorescu într-o celebră ladă a poetului şi donate Academiei în 1902, au fost legate în 45 de caiete, fără o cronologie strictă şi fără o ordine tematică.
"Caietele" au fost citite, descifrate, reproduse în ediţii succesive, timp de un secol, de câteva generaţii de eminescologi, fiind lăsate apoi în tezaurul Bibliotecii Academiei.
La ora actuală, facilităţile tehnice permit reproducerea fidelă a textelor, astfel încât Academia a reluat în 2005 proiectul ediţiei facsimilate. Primul pas a fost făcut în 1999, de către ministrul Culturii de atunci, Ion Caramitru, care a alocat 90.000 dolari pentru achiziţionarea unui scanner performant, folosit la realizarea volumelor apărute până în prezent.
Primele şase cărţi au fost publicate de Editura Enciclopedică în colaborare cu Editura Academiei Române. Volumul al VII-lea din ediţia facsimilată a manuscriselor lui Eminescu a fost lansat în urmă cu doi ani, cu sprijinul Fundaţiei Naţionale pentru Artă şi Ştiinţă, iar în 2008, au fost lansate 12 volume.
Miercuri, editura Vremea lansează volumul "Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l", de Miruna Lepuş. Cartea analizează modul în care opera lui Mihai Eminescu este percepută de generaţia tânără.
O dezbatere pe aceeaşi temă, cea a modului în care generaţie tânără receptează lucrările lui Eminescu are loc joi, la Muzeul Naţional al Literaturii Române. La evenimentul ce se desfăşoară sub titulatura "Eminescu - o altă citire" vor participa Paul Cernat şi Daniel Cristea-Enache.
Joi, Primăria Sectorului 2, Bucureşti, lansează cea de-a X-a ediţie a Festivalului Naţional de Creaţie "Mihai Eminescu" (15 ianuarie - 15 iunie).
Concursul de literatură (poezie, proză scurtă, eseu, teatru scurt, critică) se adresează tuturor creatorilor neconsacraţi din ţară, dar şi cetăţenilor români, aflaţi oriunde în lume, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor sau ai altor uniuni de creaţie.
Persoanele interesate să participe la acest concurs pot trimite creaţiile lor până la data limită de 15 mai 2009, pe adresa Centrului Cultural "Mihai Eminescu".
Institutul Cultural Român (ICR) va sărbători, de asemenea, ziua de naştere a poetului naţional, la două dintre sucursalele sale din străinătate - ICR Budapesta şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneţia.
Evenimentele dedicate poetului naţional la Budapesta vor avea loc miercuri şi joi, în timp ce manifestarea de la Veneţia este programată vineri.
La ICR Budapesta va fi prezentat, miercuri, filmul "Eminescu versus Eminem" (2005), în regia lui Florin Piersic Jr., prin care este redeschis, în 2009, programul lunar Film Klub, desfăşurat la filialele ICR din Budapesta şi Seghedin. După un scenariu de Florin Piersic Jr. şi Dorina Chiriac, filmul alb-negru poate fi considerat mai degrabă un ciné-verité, în care trei studenţi la regie sunt surprinşi cu o cameră ascunsă în timp ce stau la taclale despre filmul lor. Comicul intervine atunci când sunt luate în discuţie filmele altora.
De asemenea, ICR Budapesta va trimite, joi, publicului său, prin e-mail, poemul eminescian "Glossă", tradus în limba maghiară de Franyo Zoltan, însoţit de un slide-show care evocă personalitatea marelui poet. Mesajul va ajunge la circa 500 de persoane din Budapesta, Seghedin, Jula, Pecs, Kaposvar, Visegrad, Esztergom şi Gyor.
IRCCU Veneţia organizează, pe 16 ianuarie, "Întâlnire la cafenea" - o seară de poezie, muzică şi discuţii libere, specifică boemei aristocratice a Veneţiei de altădată, dedicată lui Eminescu, la Caffè Florian, din Piaţa San Marco a oraşului. Sunt invitaţi 40 de poeţi, profesori, artişti şi studenţi, iar moderatorii dezbaterilor vor fi Ioana Filipescu şi Sever-Petru Boţan, deţinători ai Bursei de cercetare şi formare postuniversitară şi postdoctorală "Nicolae Iorga", acordate de IRCCU.
Aniversarea lui Mihai Eminescu a devenit, de mulţi ani, o tradiţie în activitatea Institutului de la Veneţia, publicul veneţian fiind deja familiarizat cu reperele biobibliografiei eminesciene.
Caffè Florian a fost inaugurată pe 29 decembrie 1720 şi a devenit, în timp, un reper al vieţii artistice şi mondene veneţiene, loc predilect de întâlnire pentru multe nume ilustre din literatură, artă, muzică, precum Goldoni, Byron, Goethe, Chateaubriand, Proust, D'Annunzio, Stravinsky, Modigliani.
Şi iniţiativa faimoasei Bienale de Artă de la Veneţia a apărut în urma discuţiilor care se purtau la cafenea la începutul anilor 1890, pe tema creării unei tradiţii în organizarea unei mari expoziţii internaţionale în Oraşul Dogilor. La 1900, conducerea localului decide să adopte ideea tradiţională italiană de "caffé concert", perpetuată până în zilele noastre.
(sursa: http://www.mediafax.ro)
2 comentarii:
Parcurgand aceasta postare interesanta si generoasa in informatii, imi apare tot mai evidenta nevoia de a reinvata sa-l citim, sa-l percepem si sa-l reintelegem pe Eminescu, prin prisma "normalitatii" de acum.
Craciunul este un moment de sarbatoare in vietile noastre, reluat an de an cu emotie si evlavie.
Eminescu este o permanenta pe care trebuie s-o constientizam, tinand in mana cartile lui si respirand alaturi de sclipirile spiritului cuprinse in ele.
EMINESCU,Patapievici,EMINESCU
Istorie cu jumatati de masura la ICR New York
(Atac fara precedent impotriva culturii si istoriei romane)
Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN, Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film, “Kiro Studio International”, cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor. In data de 20 martie 2008 a avut loc, la Institutul Cultural Roman din New York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. La aceasta manifestare a participat si o delegatie din Romania, remarcandu-se prezenta d-lui general Mihai Ionescu, directorul Muzeului Holocaustului din Bucuresti. Pentru ca adevarul istoric a fost prezentat unilateral si subiectiv, am avut o interventie pe care, in cazul ca o considerati pertinenta, va rog sa o publicati in ziarul Dvs. Redau mai jos interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza, deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane! Doamnelor si Domnilor, Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga populatie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la pieire. Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand, mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta mentalitatea, psihologia si omenia romanilor. Care sunt faptele istorice? Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este masacrata populatia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale germanilor. In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de familii intregi din populatia evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria. Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica. Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa deduca adevarul - din diferite surse. Una dintre ele ar fi “Enciclopedia Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat dupa Germania. Tinand seama de paritatea populatiei, Romania devine, nici mai mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial! In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde populatia evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din populatie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga populatie, inclusiv Armata Romana. Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar nu este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor. Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica. Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei. Vreau sa va mai amintesc, domnule general Mihai Ionescu, doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani, la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara: “Eu mi-am dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”. Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi populatii de la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler. Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala tragedie este folosita pentru anumite interese politice. In 2002, Guvernul Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza, fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos! Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor. In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. Inainte de a intra in fondul problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt, Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. Raportul arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga populatie romaneasca. Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste, aruncand vina - reala sau imaginara - catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de departe incat se spune ca majoritatea populatiei romanesti a sprijinit Holacaustul! Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si Basarabia au fost foarte putin cunoscute de populatie. Eu personal am plecat la 32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. Romania este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista. As vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a intrigat profund este urmatorul: “Holocausul isi are radacini adanci in istoria si cultura romana”! Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei Romaniei si nu scapa de aceasta decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei si nici al monarhiei. Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in primul rand ca o istorie a antisemitismului. Acelasi tratament i se aplica insa si Culturii Romanesti. Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade. Asadar, in opinia Comisiei, Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai prin caracterul ei rasist si antisemit. Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin, vinovati pentru cauzarea Holocaustului. Cruciti-va, doamnelor si domnilor, cruciti-va, domnule general!. Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. Atentia este in primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade, fiind orchestrata din birourile presedintelui Institutului Cultural Roman (ICR), d-l Horia Roman Patapievici. Avand la dispozitie un buget de cateva milioane de dolari, avand sub control edituri si reviste culturale, el si ciracii sai au pornit un atac delirant indreptat impotriva a tot ce este romanesc. D-l Patapievici spune in clar: “Eminescu, ca poet national, si intreaga cultura nationala nu-si au locul sub zodia internationalismului”. Sau: “Daca vreti sa intrati in Europa, trebuie sa va debarasati de Eminescu”. Daca nu credeti, ma voi referi la seara dedicata “Luceafarului poeziei romanesti”, boicotata de Institutul Cultural Roman New York, condus de d-na Corina Suteu, ai carui angajati nu au avut decat curiozitatea de “a baga capul” la acest eveniment care a durat 6 sau 7 ore. . Nu pot sa nu adaug faptul ca nu mi se permite (de doi ani!) sa particip la activitatile ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi se dea o derogare speciala de la Washington!). Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara! Daca Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu si - in primul rand - omeniei romanilor. Este greu pentru mine sa inteleg cum multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. La fel, nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o palma. Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. Pe fundalul unei tragedii adevarate, asistam aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si Culturii Romanesti. Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem adevarul intreg. Va multumesc pentru rabdarea si atentia Dumneavoastra. Robert Horvath, New York,
Trimiteți un comentariu