Burebista a tăiat viile, există căi şi mai eficiente

---

Situaţie critică la Staţiunea de Cercetări Viniviticole de la Ştefăneşti-Argeş. Din cauza managementului defectuos şi a datoriilor din ultimii ani care au dus la penalizări uriaşe, institutul, cunoscut sub denumirea oficială de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Hoticultură , a intrat în colaps, transmite corespondentul AMOS News.

În nici trei ani, numărul angajaţilor s-a redus la jumătate, datoriile au crescut de câteva ori, iar angajaţii au ajuns să îmbutelieze vinul cu furtunul. Mai mult, banii pentru cercetare au fost folosiţi pentru plata salariilor angajaţilor, şi nu pentru scopul în care fuseseră direcţionaţi iniţial. În acelaşi timp, toate bunurile staţiunii au fost puse sub sechestru asigurator de către AVAS. Un director slab, înlocuit cu altul şi mai slab

Exact în urmă cu trei ani, în fruntea Institutului de la Ştefăneşti a fost numit pe criterii politice în funcţia de director general Ion Rădulescu, de meserie inginer horticultor. El l-a înlocuit în funcţie pe Alexandru Teodorescu, cel care condusese destinele instituţiei ani buni şi care lăsase în urmă datorii împovărătoare pentru staţiune.

La plecarea lui Teodorescu toată lumea a răsuflat uşurată, gândindu-se că noul şef va fi capabil să achite datoriile acumulate de-a lungul anilor şi să facă astfel încât societatea să devină profitabilă. Imediat însă după ce a fost numit în funcţie, Ion Rădulescu i-a dat jos pe directorii adjuncţi . Mai mult, el a început şi reducerea personalului, astfel încât în acest moment mai sunt doar 120 de angajaţi faţă de 220. Unii au plecat de bună voie, alţii forţat, alţii pentru că activitatea era redusă faţă de numărul salariaţilor. Despre acest aspect vom vorbi în material mai târziu.

Vinul de Ştefăneşti va deveni o amintire

Dacă în urmă cu trei ani, staţiunea avea o suprafaţă de 520 de hectare de viţă de vie, în acest moment mai are doar 220 de hectare. Această situaţie a fost cauzată de retrocedarea unor suprafeţe importante de teren către consiliile locale Ştefăneşti, Topoloveni şi Leordeni, în vederea restituirii către foştii păroprietari de drept. Imediat ce s-a făcut retrocedarea, via a fost distrusă. Astfel, soiuri nobile precum Feteasca Regală sau Cabernetul ori soiuri de masă precum Victoria şi Perletul nu mai există, pentru că, odată intraţi în posesia terenurilor, foştii proprietari nu au mai fost interesaţi de menţinerea viţei de vie, fie ea nobilă şi pe gratis. Imediat, staţiunea a rămas şi fără două ferme, Silişteni şi Topoloveni, care anul trecut au fost vândute de AVAS către doi agenţi economici, unul din Bucureşti, altul din Topoloveni, pentru suma totală de aproximativ 24.000 de dolari.

AVAS a găsit de cuvinţă să vândă şi staţia de îmbuteliere a vinului care a fost achiziţionată în urmă cu mulţi ani şi a cărei cumpărare a iscat un scandal de proporţii la vremea respectivă. Este adevărat, contravaloarea staţiei de îmbuteliere nu a fost achitată nici până astăzi vânzătorului. De asemenea, tot AVAS, dar în 2006, a pus sub sechestru toate bunurile institutului, pentru ca nimic să nu poată fi înstrăinat nici măcar de Direcţia Finanţelor Publice Argeş care are de încasat de la staţiune peste 3 milioane de euro, bani reprezentând sumele care trebuiau virate pentru CAS şi pentru şomaj.

Toţi inginerii au fost daţi afară

Surse din interiorul staţiunii de cercetări care au dorit să-şi păstreze anonimatul au declarat că una dintre primele măsuri pe care le-a luat directorul Rădulescu imediat după instalarea în funcţie a fost aceea de a scăpa de specialişti. Astfel, toţi inginerii au părăsit societatea, cu excepţia unuia singur, care este şi el pe picior de plecare pentru că ochii lui nu-i mai plac lui Rădulescu. Inginerii fie şi-au dat demisia, fie au fost daţi afară sub diferite pretexte, în timp ce unul s-a pensionat anticipat pe caz de boală, deşi boala lui nu era atât de gravă încât omul să fie nevoit să iasă la pensie.

El a preferat însă să nu mai stea încă trei ani până la împlinirea vârstei de pensionare doar ca să rămână cu minţile întregi. După ce i-a făcut să plece pe cei mai deştepţi oameni din institut, Rădulescu şi-a angajat însă rubedeniile. Astfel, nepotul lui, Marian Benga, de profesie economist, a fost angajat ca şef la Departamentul Marketing. Şi asta în condiţiile în care băiatul nu are experienţă într-un asemenea domeniu. De asemenea, un anume Isop a preluat funcţia de revizor contabil. Acesta, susţin surse din interiorul institutului, stă mai mult în concedii fără plată, în timp ce altor salariaţi li s-au refuzat concedii fără plată care fuseseră solicitate pentru motive absolut întemeiate.

O a treia persoană care a fost angajată tot pe considerente de rudenie este Constantin Badea, spun sursele amintite. El ocupă funcţia de economist auditor, deşi această poziţie putea fi ocupată de unul dintre economiştii institutului. Toţi sunt pe post de marionete, mai spun sursele, şi nici unul dintre ei nu iese din cuvântul directorului general.

Minciuni în Legea Cercetării

Aceleaşi surse au mai dezvăluit că anul trecut, Ministerul Agriculturii a solicitat conducerii Staţiunii de Cercetări de la Ştefăneşti o propunere pentru Legea Cercetării. În documentul înaintat ministerului au fost trecute şi suprafeţele cultivate cu viţă de vie care însumau 350 de hectare. Ulterior, terenurile au fost retrocedate celor trei consilii locale despre care am amintit mai înainte, suprafaţa s-a redus considerabil, dar Ministerul Agriculturii nu a fost informat despre reducerea suprafeţelor.

Astfel, în Legea Cercetării, care va apărea în circa trei săptămâni , va figura suprafaţa de 350 de hectare cultivate cu viţă de vie de către staţiunea de la Ştefăneşti, iar specialiştii vor gândi un plan pentru reabilitarea staţiunii în baza unor informaţii mincinoase. Aceleaşi surse suţin că directorul şi-ar fi pus subalternii să facă un fel de rotaţie a terenurilor pe care se află clădiri, anexe şi drumuri cu terenurile cultivate cu viţă de vie, astfel încât să nu fie descoperită minciuna care va figura în Legea Cercetării.

Vinul a fost pus în sticle cu furtunul

O altă situaţie de-a dreptul şocantă a fost îmbutelierea vinului cu futunul. În preajma Paştelui, angajaţii care au mai rămas la institut s-au chinuit să pună vinul din butoaie în sticlele de 750 de mililitri cu furtunul, în condiţii absolut neigienice. Şi asta chiar dacă staţia de îmbuteliere, deşi vândută de AVAS, a fost lăsată de către noul proprietar la institut. Staţia s-a stricat, dar nu s-au găsit banii necesari pentru repararea ei.

Îmbuteliat în condiţii improprii, vinul a fost scos pe piaţă. Sursele care ne-au sesizat neregulile de la institut au dezvăluit că respectivul vin, îmbuteliat cu furtunul, nu putea să reziste mai mult de câteva zile, după care începea să se acrească. Practic neseriozitatea a făcut ca de-a lungul timpului brandul vinului de Ştefăneşti să devină o simplă amintire. Pe vremuri, în perioada 1999-2003, mai multe firme căpuşă agreate de fosta conducere, a vândut vinul cumpărat de te miri unde şi l-a vândut cu eticheta vinului de Ştefăneşti.

Pentru că era atât de prost, din ce în ce mai puţini oameni au început să-l cumpere. De câţiva ani însă, institutul vinde doar vin din propria producţie, dar este greu să recucerească ce s-a pierdut atât de uşor. Acum , din cauza faptului că nu mai are staţie de îmbuteliere, institutul vinde doar vin vrac, în sticle de plastic. Degeaba e bun vinul dacă îl strică ambalajul.

Dacă te îmbolnăveşti, îţi plăteşti spitalizarea

Cea mai gravă problemă însă cu care se confruntă societatea sub conducerea directorului Ion Rădulescu este cea financiară. În 2005, când a fost numit în funcţie, acesta a preluat institutul cu o datorie la bugetul de stat de 1.356.169 RON. La finele lui 2005, datoria ajunsese la 2.149.438 RON, la 31 decembrie 2006 era de 2.990.969 RON, iar la începutul acestui an se situa la valoarea de 3.755.468 RON, adică 3 milioane de euro.

Aceşti bani reprezintă sumele neplătite la Casa de Asigurări de Sănătate şi asigurările sociale. Cu alte cuvinte, oamenii nu pot ieşi la pensie decât dacă renunţă la vechimea din ultimii ani, iar dacă, Doamne fereşte, ajung la spital, îşi plătesc singuri spitalizarea. Mai mult, nici măcar băncile nu le acordă împrumuturi pentru că institutul este cunoscut ca o oaie neagră.

Directorul staţiunii se apără

Directorul institutului de Cercetări de la Ştefăneşti a răspuns la toate acuzaţiile care i-au fost aduse şi a recunoscut parţial unele dintre el. Astfel, referitor la plecarea oamenilor, el a declarat că o parte au decis să plece în alte părţi unde sunt mai bine plătiţi, cum ar fi la APIA, alţii şi-au dat demisia pentru că ar fi urmat să fie daţi afară, în timp ce unii au fost eliminaţi pentru incompetenţă. Referitor la angajarea celor trei persoane, Ion Rădulescu a recunoscut că şi-a angajat inclusiv un nepot, dar prin concurs.

Referitor la suprafaţa care a mai rămas din viţa de vie şi care a fost comunicată Ministerului Agriculturii, Rădulescu a susţinut că nu era necesară informarea către Ministerul Agriculturii cu privire la suprafeţele de viţă de vie diminuate faţă de situaţia care va apărea în Legea Cercetării. Pe de altă parte. Directorul Rădulescu a motivat plata salariilor către tot personalul din fondurile pentru cercetare prin aceeea că şi specialiştii din cercetare au primit salarii de la staţiune atunci când nu le veneau banii alocaţi.

Nu în ultimul rând, referitor la datoriile uriaşe cu care se confruntă institutul, Ion Rădulescu a recunoscut că acestea depăşesc numai către bugetul de stat 3 milioane de euro: ” Este adevărat, au crescut datoriile la bugetul de stat pentru că am preferat ca în loc să le achit pe acestea să achit datoriile către furnizori, care au scăzut de la 30 miliarde în 2005 la doar câteva miliarde în acest moment. La bănci mai avem doar o datorie de peste 1 miliard, iar cu utilităţile suntem la zi, după ce am achitat multe miliarde pe care le primisem moştenire la preluarea funcţiei. A rămas în picioare datoria de 3 milioane de euro pentru linia de îmbuteliere.

Aceasta a fost vândută de AVAS, dar s-a obţinut o sumă mică. Vinul de Paşti l-am îmbuteliat cu ea pentru că este defectă doar partea de turnat în sticle, la care am ataşat un furtun. E fals că vinul îmbuteliat cu furtunul se va strica, aşa cum e fals că oamenii, dacă se îmbolnăvesc, îşi plătesc spitalizarea. Astea sunt răutaţi din partea oamenilor care nu văd că am reabilitat partea de material săditor, că am achitat datorii restante uriaşe şi că am limitat furturile”. (Petre Niţu)

Acesta este primul pas, există un pas doi.

4 mii de euro pentru defrişarea unui hectar de viţă-de-vie

Consiliul Uniunii Europene a aprobat varianta finală a reformei pieţei vitivinicole, una favorabilă României Ţara noastră va beneficia de sume importante pentru reconversia viţei-de-vie, în condiţiile în care „mare parte din aceasta este îmbătrânită“, însă oficialii nu se aşteaptă la o avalanşă de cereri, în acest sens

Noua reglementare menţine bugetul UE pentru sectorul vinului (1.268 de milioane pe an), însă schimbă modul de repartizare. O parte din fonduri va fi direcţionată pentru defrişarea viilor în zonele mai puţin competitive, urmând ca o sumă importantă să fie disponibilă prin aşa-numitele „pachete naţionale“, fiecare guvern distribuind banii în funcţie de necesităţile la nivel naţional: promovarea în terţe ţări, reconversia viei, restructurarea viilor, măsuri de gestionare a crizei.

Potrivit lui Achim Irimescu, şeful secţiei pentru Agricultură, Pescuit şi Dezvoltare Rurală din cadrul Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, în cadrul „pachetelor naţionale“ s-a acordat o sumă importantă, în medie, 42 de milioane de euro pe an, din 2009 până în 2015. „Cum România are teoretic în jur de 180.000 de hectare de viţă-de-vie şi o bună parte din aceasta este îmbătrânită, ţara noastră a militat la momentul negocierilor pentru posibilitatea acordării integrale a sumei pentru reconversia viţei-de-vie în detrimentul altor variante, dintre care una care alocă sume importante pentru dezvoltarea rurală“, a explicat Irimescu.

În ceea ce priveşte defrişarea voluntară a viţei-de-vie din zonele mai puţin competitive, nu există semnale clare pentru un interes deosebit pentru defrişare şi asta „datorită costurilor dar şi a faptului că prima de defrişare se dă în funcţie de randamentul la hectar pe zona respectivă“. Pentru defrişarea unor culturi de viţă-de-vie nu foarte performante vor fi alocate aproximativ 3 mii de euro pe hectar, în cazul României, sumă importantă, în opinia ministerului, însă nu foarte atractivă pentru viticultori.

Viticultorii pot depune planurile de restructurare sau reconversie a plantaţiilor până la 10 iunie, la direcţiile agricole judeţene pentru a obţine fonduri ale UE pentru măsuri precum reamplasarea plantaţiilor în zone mai prielnice sau schimbarea soiurilor cu unele mai performante. Pentru campaniile viticole următoare, planurile se înaintează reprezentanţilor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale din teritoriu, între 1 martie şi 10 iunie în fiecare an, potrivit unui ordin emis de MAPDR.(http://www.ziarullumina.ro/articole;548;0;9423;0;4-mii-de-euro-pentru-defrisarea-unui-hectar-de-vita-de-vie.html)