Corina Creţu acuză eurodeputaţii PD-L de făţărnicie în problema romilor din Italia
Europarlamentarul PSD, Corina Creţu, a declarat astăzi în cadrul unei conferinţe de presă că eurodeputaţii PD-L au lipsit săptămâna aceasta de la o dezbatere în PE, privind criza romilor din Italia, pentru a nu-i supăra pe colegii lor italieni din partidul primului-ministru, Silvio Berlusconi.
"Parlamentarii români din PD-L, atât de vocali când e vorba de a da tuturor lecţii de morală, au decis să lipsească(n.r.-de la dezbaterea din PE privind situaţia romilor din Italia), pentru a nu-i supăra pe colegii lor italieni, din partidul lui Berlusconi. Românii trebuie să ştie cine apără interesul naţional în PE şi cine se preface", a declarat Creţu, care a precizat că aceştia nu sunt la prima abatere.
Europarlamentarul PSD, Corina Creţu, a susţinut astăzi că "Europa a lipsit şi lipseşte dintre temele de campanie electorală internă".
"Nu este vorba de acel discurs formal, pe teme generale, ci de modul cum se regăseşte, spre exemplu, aquisul comunitar în politicile publice", a declarat Creţu.
Aceasta a dat exemplu proiectul "Dezvoltarea zonei turistice Luna Seş-Borşa", în valoare de peste 15 milioane de euro.
UE cere înapoi banii daţi pentru finanţarea acestui proiect, al cărui beneficiar este Consiliul Judeţean Maramureş, care prevedea construirea a două partii de schi.
"Proiectul nu este realizat nici pe măcar pe sfert, contractul cu constructorul grec a fost reziliat, iar UE cere României banii înapoi, pentru că a constatat nereguli în cheltuirea fondurilor pe care le-a alocat", a mai precizat Creţu, care a subliniat faptul că acest caz nu este unul izolat, amintnd şi de reabilitarea zonei turistice a manăstirii Agapia care, de asemenea, nu a fost realizată.
"Chiar dacă nu mai există un mecanism complex şi precis de monitorizare ca înainte de 1 ianuarie 2007, riscăm să fim taxati aspru peste tot unde există această posibilitate", a mai spus aceasta.
În final aceasta a spus că este necesar ca toate proiectele care implică bani europeni să fie incluse "într-o formă de control preventiv", care să prevină abuzurile şi cheltuielile ne-legale sau abuzive. (Alina BOGHICEANU)
6 comentarii:
Dom'le nici nu stiu ce sa spun.
Daca doar faci serviciul de informare
Dar credema ca astfel de discursuri,
ca a lu' Cretu ne rad si curcile.
Cat despre fondurile EU : stiu si aia ca nu are EU bani cati poate sa fure
mafia statului roman.
Ca Romania este un sac fara fund.
Sa nu-mi spui ca daca era bufnitaru presi nu s-ar fi furat...
Se fură şi nu numai în România şi nu numai români sunt cei care fură. Se fură de fiecare dată când se preferă X în loc de Y, de fiecare dată când este blocat X şi nu Y, de fiecare dată când apare un câştig care nu este şi nu poate fi trecut în scriptele fiscului. Problema rromilor în italia nu este cea a furăciunii, ci a violenţei. În Canada se obişnuieşte să laşi casa deschisă atunci când pleci de acasă, sau când eşti în ea. În NY acest gest ar fi "de mare cretin". De ce, sunt doar două societăţi asemenea, cu probleme asemănătoare? Canadienii au ales să nu le pese şi au făcut din asta un sistem, o instituţie. Iată că trăiesc mai fericiţi şi au, aparent, mai puţină violenţă.
Nu este vorba că acele persoane venite in Italia să se căpătuiască mai stau pe la colţuri şi cerşesc, este vorba de faptul că cerşetorii au un stil agresiv, te sperii de ei, te intimidează, dai bani să scapi. La fel şi cu agresiunile, violurile, tâlhăriile, ele provoacă frica, este de înţeles. Dacă cineva îţi fură portofelul fără să simţi, e altceva decât dacă vine cu un cuţit şi ţi-l cere. Mai este problema stupizeniei românilor din Italia. Logica spune că după un scandal de presă cum este cazul Mailat, după ce Italienii urlă că vor da afară românii, cei cu musca pe căciulă ar trebui să se liniştească, măcar o vreme. Dar ei nu o fac, se cer daţi afară. Mă rog, aici sunt subiectiv.
Şi ajung acum şi la doamna Creţu. Nu te lăsa păcălit de formă. Astfel de declaraţii sunt oficiale, există o formă şi un conţinut. Când te adresezi unui director cu o cerere, ai o formă prestabilită, domnule director, subsemnatul cutare, domiciliat în cutare si cutare, vă rog sa-mi aprobaţi cutare si cutare, atasez, spre verificare, cutare, cu multa stima cutare indescifrabil. Domnului Director al... Această formă prestabilită nu este Balzac, dar îşi face treaba. România este o ţară mică, un europarlamentar are 30 de secunde sau un minut în care trebuie să spună tot ce are de spus. Nu prea este timp de flori de spirit. Eu spun că este foarte important că aceste alocuţiuni îţi ating ţinta.
Doamna Corina Creţu, doamna Gabriela Creţu, alţi câţiva, cum ar fi domnul Adrian Severin sau doamna Adina Vălean, sunt parlamentari activi ai Partidului European, uneori vizibil, alteori mai puţin vizibil. Cântărind activitatea domniilor lor după criteriile Parlamentului României, întrebările, propunerile de rezoluţie, intervenţiile în şedinţa plenară şi declaraţiile scrise, nu par un lucru foarte important. Decât că noi funcţionăm cu un Parlament al României anormal, unde cuvântul şi votul, esenţa democratică parlamentară au ajuns două elemente restricţionate şi obstrucţionate de nesimţire şi dorinţa de putere.
Obstrucţie, în sens parlamentar, reprezintă o tactică folosită pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuţiilor, desfăşurarea unei dezbateri, a unei acţiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; opoziţie înverşunată. În astfel de condiţii, cuvântul este perimat de sens, conţinut şi reacţie. Din păcate, războiul stupid, la nivel de bătaie cu balegă din Parlamentul României, este dus, nefiresc, spre Parlamentul European, un loc unde naţiunea ar trebui să fie strâns unită unui interes comun. Ştirile la televiziuni nu promovează deloc activitatea legitimă a celor câţiva europarlamentari care chiar se preocupă de ceea ce se face acolo, cel mult câteva rânduri de ştire pe care nu o preia mai nimeni. Majoritatea populaţiei, poate 99,99%, habar nu are ce trebuie să facă un parlamentar european şi au impresia că plata navetei Bucureşti Europa este prea mare. Este de înţeles.
Eu nu sunt pro-PSD. Discut mai mult despre PSD pentru că este un partid mai transparent decât celelalte, un partid care are un mic vizor spre viaţa lui internă, am deci ce discuta. PSD mai este şi un partid care ascultă ce au ceilalţi cetăţeni de spus (comparativ cu celelalte partide, desigur). Ţelul meu, neînţeles de mulţi, este ca politica să redevină un organism măreţ, civilizat, elegant, logic, principial, aşa cum a fost gândită la naşterea ei. Mă doare pentru că aş fi vrut să fac politică, dar în altfel de condiţii. Am să încerc să propovăduise politica din care aş fi vrut să fac parte, cu riscul de a fi considerat când PSD-ist, când PD-L-ist, când PNL-ist... adică adversarul celor cu care vorbesc.
Eu nu mă lupt cu oameni, ca majoritatea celor care au pasiuni politice, ci cu mentalităţi, acţiuni, discursuri greşite. Din punctul meu de vedere nu contează prea mult cine este preşedinte, cine este premier, cine este ministru, cine este parlamentar, cât timp fac ce trebuie în funcţia în care au fost investiţi.
Domnule Giconet (Florescu, Bibliotecaru),
Tocmai fata de Gigi Capsunaru v-ati gasit sa va justificati atitudinea? Dar raspunsul dvs. este interesant pentru ca am aflat mai multe despre filosofia ce va indeamna sa participati la aceasta forma de a face politica, care este atat blogul propriu, cat si ripostele pe blogurile altora. Referitor la d-na C. Cretu, gasesc ca este o persoana ce merita tot respectul si nu este intamplator ca dansa e de stanga. Nu stiu daca ati observat ca, desi dreapta liberal-conservatoare a ocupat (sau pretinde asta) intreg spatiul presei tiparite (Cotidianul, Evenimentul, Romania libera, Dilema, Romania literara, Sfera politicii etc.), pe bloguri cei ce se afirma de dreapta sunt in majoritate fie niste mitocani, incapabili a sustine o discutie civilizata cu argumente, fie niste persoane imbibate cu spiritul razboiului rece, ce debiteaza numai sabloane ale prejudecatilor de atunci (a nu fi de acord cu ei, este egal cu a fi comunist).
Doamnei Cretu nu i se poate face reprosul ca s-au cheltuit degeaba banii contribuabilului roman la U.E. Aflu ieri ca un deputat italian in parlamentul U.E. are un salariu de 10.000 euro pe luna, iar un deputat roman - doar 950 euro, desi in fond depun cam aceiasi munca. Aceasta diferenta este datorata faptului ca retributia in parlamentul U.E. se stabileste prin analogie cu valoarea retributiei pe care o primeste un deputat in parlamentul national. Iar in tarile U.E. Italia se stie ca isi plateste cel mai bine deputatii de acasa, iar Romania - cel mai prost.
Pe blogul d-nei Cretu ma jeneaza putin doar abundenta de complimente, urari, felicitari, reverente si gesturi de politete, ale comentatorilor si ale dansei, care sunt necesare intr-un comportament civilizat, dar nici in asemenea masura...
@ N. Raducanu
Domnul Gigi Căpşunaru este şi domnia sa la fel de om ca noi, la fel de cetăţean ca noi. Probabil că domniei sale i se pare nesincer un discurs care nu este colocvial şi de aceea este uşor nedumerit în ceea ce ne priveşte.
EU nu cred că politica se împarte real în dreapta şi stânga în sensul în care spuneţi, acela al atributelor mitocăneşti. Cred că sunt oameni şi oameni. Cea mai grava atitudine mi se pare a fi la acei politicieni care îşi fac blog ca pe o reclamă politică, fără a răspunde celor care comentează, fără a ţine seama de "popor". Cele mai penibile sunt blogurile politice care nu au comentarii, nu suscită nici un fel de interes, au distanţa dintre postări de două sau trei săptămâni şi... au moderare la comentarii.
Din câte ştiu eu, europarlamentarii români au exact acelaşi salariu ca şi cei din Parlamentul României, aproximativ 4000 de RON. Nu ştiu exact dacă la acest salariu se adaugă şi indemnizaţiile şi celelalte sporuri care mai rotunjesc veniturile parlamentarilor naţionali. Cert este că în 2009, deci după noile alegeri, salariul va ajunge la 7000 euro, în conformitate cu Statutul membrilor Parlamentului European.
Nici eu nu cred ca stanga si dreapta se impart pe criteriul gradului de limbaj vulgar, dar am exprimat doar o constatare personala din citirea blogurilor, ceeace poate fi doar o impresie. De altfel elita dreptei nu se prea oboseste sa-si consume timpul pe bloguri, atunci cand prestigiul ti-l da cuvantul tiparit. Iar in privinta asta stanga nu are mai deloc spatiu unde sa se afirme.
Cand enumerati criteriile asa ziselor "bloguri penibile", primele trei se potrivesc ca o manuse blogului meu, care nu are comentarii, ceeace presupune ca nu suscita interes, si contine articole ample scrise cam saptamanal sau chiar mai mult. Nu sunt capabil de o frecventa mai mare. Fapt care m-a indemnat sa-mi public articolele si pe blogul lui Sorin Platon, ceva mai citit. Dar mereu ma intreb daca merita efortul de a mai scrie...
In privinta moderarii, adica a cenzurarii unor comentarii, constat ca procedura e aplicata in casele cele mai nobile (de pilda recent de d-na Corina Cretu), dar numai de nevoie. Suportarea mitocaniei unor comentarii are o limita. Eu am alta parere. De pilda fac frecvent comentarii la editoriale ale ziarului Cronica Romana, unde un timp eram insultat ca la usa cortului de un individ din S.U.A numit "traktorist". Nu i-am raspuns la nici o injurie si s-a plictisit. Probabil ca nu ma mai citeste sau e dezamagit ca nu-i acord atentie. Ignorarea ii desfiinteaza pe acesti mahalagii (dar nu totdeauna).
In orice caz tin sa va asigur ca citesc cu mare placere nu numai acest blog, ci si comentariile pe care le faceti la postarile de pe alte bloguri. Ma mir doar de unde aveti atatea informatii, atatea poze adecvate si, mai ales, atata timp...
:)
@ N. Raducanu
"Criteriile" mele se aplicau la blogurile clasei politice şi nu la blogurile personale. Un blog al unui politician este un pic diferit faţă de un blog personal. Un om politic îşi face blog pentru a avea un instrument de expunere publică, de a reuşi cu minim de efort să-şi expună punctul de vedere şi pentru a informa că există chiar dacă presa nu-l consideră destul de important pentru a scrie despre el.
Iată un exemplu de blog foarte interesant, foarte bine făcut, dar totuşi un blog mort pentru că domnul politician nu doreşte o discuţie cu cei care scriu.
Deputatul Constantin Petrea (PD-L)
Dacă ar fi conversat, sunt convins că nu ar fi avut decât de câştigat. Nu mai ştiu dacă are sau nu are moderare la comentarii, am renunţat de mult timp să mai scriu pe blogul domniei sale, pe timpul acela avea. Când spun moderare nu mă refer la cenzură ci la faptul că pui acolo un comentariu care apare peste două trei zile, când deja postarea rămâne în urmă. Mai pe scurt, vorbeşti singur, nici proprietarul nu răspunde, nici ceilalţi care intra nu văd ce ai scris. De fapt, tot un fel de cenzură.
Relativ la comentariile prin ediţiile electronice ale ziarelor, dezbaterea încetează a mai fi dezbatere după 20 de comentarii când se vorbeşte deja despre altceva. Din păcate ziariştii nu sunt atenţi la ce se scrie mai mult de început, pe urmă probabil se apucă de munca la alt articol şi pierd contactul cu comentariile.
Are importanţă un blog, chiar dacă nu e citit, chiar dacă nu e comentat. El rămâne, rămân şi postările anterioare, şi vor fi regăsite la un moment dat de cineva. În timp va câştiga cititori în fiecare lună, va pierde alţii, e firesc. Nici eu nu am mulţi cititori, 20, 30, care citesc efectiv ce pun eu aici, restul sunt pasageri întâmplători. Am zilnic intrări pe posturi de acum 3 sau 4 luni, cineva este interesat şi de evenimente trecute, informaţia este deci utilă.
Relativ la timp... am renunţat cam la alte 10 bloguri din lipsa de timp şi îmi pare rău.
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, au mare importanţă pentru mine.
Trimiteți un comentariu