joi, mai 15, 2008

Corina Creţu: Drepturile omului în lume



Domnule Preşedinte, doamnă comisar, distinşi colegi, doresc să o felicit pe doamna De Kayser şi să mă alătur celor care au vorbit aici despre legătura dintre drepturile omului, alegeri şi democraţie. Eu provin dintr-o ţară, România, care a cunoscut ani de totalitarism şi poate noi, cei care încă mai avem în minte acele vremuri, ar trebui să subliniem mult mai mult importanţa organizării de alegeri democratice, libere şi corecte.

Un reputat universitar american, Larry Diamond, atrăgea atenţia recent asupra unui fenomen îngrijorător pe care-l numeşte „recesiune democratică”. Aşa cum o demonstrează şi recentele rapoarte Freedom House, anul 2007 a fost cel mai rău an pentru libertate în lume, după sfârşitul războiului rece.

În aceste condiţii, sunt de acord că înainte, în timpul şi după desfăşurarea alegerilor, cea mai importantă sarcină a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a ţărilor membre ale Uniunii o reprezintă elaborarea unei strategii comune şi globale de promovare a democraţiei. Susţin ideea sprijinirii parlamentelor nou-alese pentru a se consolida şi a desfăşura o activitate de legiferare cât mai aproape de standardele democratice consacrate.

Aş vrea să subliniez, totuşi, că nu orice imperfecţiune de organizare este o tentativă de fraudă, în schimb este esenţial să determinăm în ce măsură cadrul legal asigură echitatea şi transparenţa procesului electoral.

9 comentarii:

Anonim spunea...

Repet aici rugamintea, ca nu stiu daca mai reusesc sa-mi gasesc o postare mai veche: da-mi o singura propozitie in care Liiceanu a intrecut masura si o inghit.

Bibliotecaru spunea...

Nu este vorba despre subiect, despre ceea ce vorbeşte, ci despre faptul că denominalizează, absolutizează, generalizează, de parcă mucigaiul şi mizeria ar peste toate cele care sunt. Nu poţi vorbi de rău comunismul pentru că toţi am fost acest comunism. Unii au încercat să protesteze, unii au încercat să arunce şopârle, alţii au emigrat şi au vorbit liber din străinătate... adevărul este însă că poporul român a fost "vinovatul de comunism", şi asta pentru că nu comunismul a purtat vina ci interiorul uman, frica, insensibilitatea, sau sensibilitatea, egoismul, grobianismul. Spuneam că un intelectual nu poate vorbi despre societatea care trăieşte cât timp este în ea. altfel se intră într-un paradox, asemănător cu "toţi din cetate mint".
Comunismul îl formează pe domnul Liiceanu asemeni lui, prin două dintre cele mai adânc comuniste facultăţi, cea de Filozofie şi Filologie (de Limbi Clasice), plus un doctorat. Acelaşi guvern comunist îi permite să fie bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt. Ce anume îi interzice comunismul?, nici măcar studierea "filosofilor capitalişti". Domnia sa este deci un "produs" social al partidului comunist, format încât să fie de folos societăţii socialiste. Domnia sa este împotriva răpirii libertăţilor elementare, fără a fi însă în afara sistemului. Atunci, a înjura produsul partidului comunist este ca şi cum te-ai înjura implicit şi pe tine. O societate condusă pentru şi prin intermediul lichelelor, oameni cu joase valenţe umane (conform definiţiei) nu poate produce oameni de valoare. Prin asta condamnă la non-valoare absolut pe toţi şi toate cele care s-au manifestat în timpul societăţii socialiste Româneşti.
Un neica nimeni, alde mine, poate face exerciţiul înjurăturii, pentru că nu mă constitui într-un exponent al acelei perioade, dar cineva care era un element de vârf al sistemului intelectual nu poate dărâma un sistem în care el s-a înscris, de bună voie, ca reprezentant filosofic (intelectual).

Anonim spunea...

Ce sa spun daca ai devenit preferatul lui George Ban nu pentru munca ta deosebita ci tocmai pentru acele orientari laodiceene pe care le preferi se pare ca aprecierile mele nu-ti vor mai fi necesare .Du-te cum spune G.B. in fata langa Leo si Eugeno si nu langa Nahas, Literatul si alti extremisti de dreapta ca ei(unul as fi desigur eu care sunt cel care-i sperie maxim).

Anonim spunea...

PS.Te citez:

Un neica nimeni, alde mine, poate face exerciţiul înjurăturii, pentru că nu mă constitui într-un exponent al acelei perioade, dar cineva care era un element de vârf al sistemului intelectual nu poate dărâma un sistem în care el s-a înscris, de bună voie, ca reprezentant filosofic (intelectual).

Citeaza o singura propozitie "permisa unui neica nimeni" cum spui dar nu si lui L.Te rog daca esti onest fa-o si lasa nivelul general,si atunci poate ca GB o sa fie si mai fericit dar si eu...

Bibliotecaru spunea...

"În felul acesta, licheaua s-a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întregul spaţiu public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc."

Bibliotecaru spunea...

Referirea la George Ban, Leo, Eugeno, Nahas, Literatul... îmi este de neînţeles. Nu-mi dau seama despre ce e vorba.

Anonim spunea...

Da, Liiceanu in citatul tau(asta este tot ce ai gasit ca sa-ti ilustreze teza?) are perfecta dreptate, dar eu as fi fost mai precaut scriind mai circumspect:
...ocupand aproape intreg...
Oricum asta este ceva cu totul minor.

Ce este fals in ce spune el? si ,atentie, nu se refera la licheaua eterna ci la licheaua de la noi, licheaua in tranzitie, o subspecie a lichelei eterne(superba gaselnita aceste doua sintagme).

Nu crezi ca era mult mai corect daca dadeai articolul sau in extenso si apoi faceai o analiza la obiect, critica cum doreai tu, nu era asta un gest de o anume demnitate?

PS. Opiniile tale ca stil numai nu si explicit, gen pro fsniste, ma refer la ce era fsn si Iliescu, dupa 90 si pana acum, expuse intru-un stil de ambiguitate de tip loaodiceean il fac fericit pe Ban sau Leo si desigur ca ma intristeaza pe mine si pe altii, dar sunt sigur ca ai inteles din prima si exact ce am vrut sa zic.

PPS. Ti-am raspuns in mod esential si pe blog la Nastase si cred ca discutia este cam inchisa pe acest subiect.

Bibliotecaru spunea...

Am observat târziu discuţia deschisă la Adrian Năstase. Pentru că nu am iniţiat-o eu, nu am urmărit prea atent ce s-a scris, credeam că discuţia e relativă la acel subiect postat.
Eu nu am nimic cu nici un om sau partid politic, nici pro, nici contra. Reacţiile mele sunt relative la acţiunile oamenilor politici sau a partidelor politice. Pe mine nu mă interesează cine este la putere, cine conduce, cu atât mai mult cine a fost la putere, pe mine mă interesează ca acel care se înscrie pe o linie politică să o facă în interesul cetăţeanului. Eu mai afirm că buba nu se coace acolo unde iese puroiul, iar clasa politică actuală dă cu cremă să ascundă coşul de pe frunte, chiar dacă aşa el va fi mai târziu şi mai purulent.

Nu înţelesesem din prima pentru că nu citisem dialogul, oricum nu vreau să scriu pentru ca să fac pe cineva fericit sau nefericit, scriu şi eu ce cred într-un "abces" de sinceritate. Poate că ceea ce spune Liiceanu acolo nu este foarte grav eronat, dar eu coroborez acel articol cu reacţia absolut exagerată pe care a avut-o mai mult de o săptămână la adresa Monei Muscă. Nu poţi silui o perioadă din care ai făcut parte. Atunci când am citit acel articol am avut aceiaşi reacţie pe care o am de ani de zile la parlamentarii care se plâng că nu au legi, dar nu fac nici o iniţiativă legislativă, sau la guvernanţi care se plâng că nu au cu ce sau nu pot, dacă nu ei, atunci cine? Vorbim de 18 ani şi nu facem nimic, cine să facă ceea ce este făcut, să importăm oameni din Germania? Aş avea pretenţia la Liiceanu să se implice, să dea soluţii, să se alăture transparent unui partid. Deontologia aceasta limitată în acţiune şi uşor fetidă, nu ne este de un folos real. Cu toţi ştim că pute, dar puţini ştim ceea ce trebuie făcut.

Există conceptul prin care, dacă îi votezi pe cei buni, lucrurile se vor schimba. Există însă cei buni? Sunteţi un susţinător al preşedintelui, prin extensie sunteţi susţinătorul PD-L. Vă pun o întrebare directă, cunoaşteţi 6176 de candidaţi (atât sunt sub umbrela democrat-liberală la alegerile locale, fără a pune la socoteală listele de consilieri) din PD-L care să fie cu adevărat buni-buni? Părerea mea este că partidul pentru alegător înseamnă maxim 50 de persoane, restul nu contează sunt giraţi de cei 50 şi, în principal, de primi 5. Şi atunci întreb, de ce nu candidează domnul Liiceanu pentru a smulge un loc de la "lichele"?

Anonim spunea...

1.Liiceanu nu poate decat sa scrie si sa publice carti, prin anii 90 doreau unii sa-l puna sa candideze la Presedentie si nu a marsat, constient de ce poate si de ce nu poate si mai ales de faptul ca nu are cu cine colabora, unul din motivele ptr care Averescu a refuat republica ce i se oferea de catre multi, in perioada sa de glorie din anii 20.

2. Nu cunosc si nici nu trebuie sa cunosc, sa-i cunoasca cine-i alege, probabil ca nu sunt mai breji decat ceilalti(este insa o problema de procente interne)dar i-am spus Instalatorului ca dupa cum merg lucrurile in Romania, nu am decat doua solutii, (asta in cazul in care nu renunt la cetatenie sau ceva similar in plan electoral adica sa fac ca Celine, sa nu-mi ridic cartea de alegator, procesul electoral ne mai existand ptr mine) si anume:
- fie sa aleg un primar pe care sa-l cunosc direct ca fiind excelent dar nu cred ca este excelent unul care accepta sa candideze sub culorile unor partide ptr mine execrabile, fie sa aleg dintre doi trei candidati care aparent macar prin ce au facut in trecut sunt poibili a fi alesi, pe cel al PLD, dand astfel sprijinul maxim presedintelui Basescu. Deci personal fiind bucurestean voi vota cu Blaga , cu PD-istul care este actualmente primar la sector si cu consiliile locale propuse pe lista de PDL.
3. Au candidat niste personalitati similare in 1990 si nu au luat(romanii nu iubesc, ba mai degraba din invidie mioritica nu-si recunosc personalitatile), iar ca sa intre intr-un partid nu doreste, prefera sa editeze carti fara a participa la jocuri politice, dar asa nu-i stirbeste cu nimic dreptul sa aiba, ca orice cetatean care este doar un votant, opinii despre ce se intampla in tara lui si sa le si publice daca poate.