Guvernul de dreapta – cel mai prost guvern pe care Romănia l-a avut în ultimii 20 de ani
Bună ziua! Partidul Social Democrat lansează astăzi şi prezintă public raportul "Patru ani pierduţi pentru România", eşecul guvernărilor de dreapta, o radiografie completă şi nemiloasă, după aproape patru ani de zile, de când alianţa şi partide de dreapta au preluat guvernarea României. Vreau să mulţumesc echipei noastre de conducere şi preşedintelui Consiliului Naţional, domnului Adrian Năstase, şi departamentelor partidului pentru efortul extrem de serios şi de competent pe care l-au făcut, probabil cel mai complet document, tip radiografie socio-economică, pe care l-am avut de mulţi ani de zile în România.
Patru ani de confuzie, de tensiuni şi incompetenţă, putem să spunem astăzi că România a avut ghinionul să aibă cel mai prost guvern pe care ţara noastră l-a avut în ultimii 20 de ani. Raportul pe care îl vom prezenta astăzi arată că în ultimii patru ani România a ratat o şansă istorică de accelerare a dezvoltării sale socio-economice. Industria, agricultura, investiţiile, infrastructura, serviciile publice, imaginea externă şi influenţa României în Europa şi în lume sunt lucruri şi domenii în care guvernul, practic, a ţinut istoria pe loc. Guvernul este şchiop, dar în realitate guvernul României este şi ciung: nu are decât mână de luat şi nu pe cea de dat.
S-au încasat sume imense din taxe şi impozite, o adevărată explozie a fiscalităţii şi para-fiscalităţii, dar din păcate aceste taxe şi impozite, şi chiar şi creşterea economică nu s-au întors în servicii publice, în investiţii, în infrastructuri sau sprijin pentru cei mulţi şi nevoiaşi. România este astăzi ca un Citroen condus de un şofer incompetent, fără direcţie şi fără frâne şi al cărui instructor de şofaj seamănă mai degrabă cu cetăţeanul turmentat. Preşedintele jucător s-a dovedit a fi în realitate preşedintele cacealma. Pe lângă un guvern prost, am avut şi un preşedinte perfect inutil pentru cei mulţi. În loc să se ocupe de problemele adevărate ale naţiunii, Traian Băsescu a fost cel care a instigat, a întreţinut şi a cronicizat tensiunea politică şi politicianistă în România. A fost într-adevăr un preşedinte jucător, dar într-un singur domeniu, pentru PD. Pentru restul României a fost un preşedinte cacealma. În timp ce pensionarii României cereau pe bună dreptate creşterea pensiilor, Traian Băsescu se certa cu Tăriceanu. Când micii agricultori şi micii întreprinzători intrau în faliment, Traian Băsescu era cu gura pe guvern. Când inundaţiile făceau prăpăd în România, Traian Băsescu se răţoia la Ion Iliescu. Când energia şi preţul energiei atingeau cote istorice, Traian Băsescu se certa cu Moscova. Este probabil cel mai bun de gură preşedinte pe care l-a avut România.
În loc să conducă ţara, Traian Băsescu organizează porţi deschise ca o starletă aflată la final de carieră, iar ONG-urile portocalii au declanşat în plină campanie pentru locale obişnuitul vodevil, cu care ne-am obişnuit în ultimii ani de zile. De asemenea, administraţia locală a fost colonizată cu mii de incompetenţi şi de la PD şi de la PNL. Marea problemă a României este că nu avem la Bucureşti doar miniştri incompetenţi, ci şi o întreagă armată de incompetenţi în administraţia publică centrală şi locală. Avem un poet nepereche la finanţe şi economie, un şef de şantier pe ruinele educaţiei, un contabil cinic la sănătate, iar la agricultură am avut în principal pe domnul Flutur, numai miniştri cu orbul găinilor.
Gândiţi-vă că ceea ce avem astăzi în Guvernul României şi am avut în patru ani în Guvernul României s-a reprodus în copii şi mai proaste la nivelul administraţiei locale. Mii de mici fluturi, berceni, nicolăeşti şi vosganieni fagocitează capilarele economiei şi calitatea serviciilor publice. Adevărate mafii căpuşează primăriile portocalii, mafia bordurilor, a asfaltului, a retrocedărilor, a gunoaielor, a energiei. Aceste mafii au nume şi au şi protectori politici atât la Palatul Cotroceni, cât şi la Palatul Victoria. Prin acest raport noi spunem că schimbarea trebuie să înceapă acum, de la alegerile locale.
Este o ocazie extraordinară ca cei care au căpuşat economia şi au împiedicat România să-şi urmeze cursul modernizării şi devenirii sale ca naţiune demnă şi respectată în Europa trebuie să plece. Dacă dorim ca lucrurile să se îndrepte în România, votul de la alegerile locale este un vot pentru schimbare, este un vot pentru alternativă. Ca şi în 2000, Partidul Social Democrat va fi chemat să adune cioburile celor de dreapta în ultimii patru ani de zile. Semnalul pe care îl dăm astăzi, cine mai are încă speranţă în viitorul României şi ca lucrurile să se îndrepte în ţara noastră să vină alături de PSD. Aş dori acum să trecem în prezentarea sau în pregătirea propriu-zisă a raportului nostru. Aş dori doar să vă prezint câteva date care încearcă să pună în context promisiunile alianţei şi a programului de guvernare al alianţei, care este cel care în continuare stă la baza acţiunii guvernului Tăriceanu II şi Tăriceanu I, pentru ca după aceea, imediat, să intrăm în partea de raport propriu-zis. Considerăm că este o guvernare ratată, o guvernare care a făcut ca bogaţii să fie mai bogaţi şi săracii mai săraci.
România deja a rătăcit drumul către moneda euro, un scop pe care ni l-am propus şi Banca Naţională l-a propus, de a atinge moneda unică în anul 2014. Alianţa D.A. a promis consolidarea stabilităţii macroeconomice, fundamentarea politicilor publice conform principiilor de funcţionare a pieţei unice şi consolidarea sistemului socio-economic, ca provocare a perioadei 2005-2008, spunând dânşii în 2004 că este de fapt a doua modernizare a României. Ce avem în realitate: o inflaţie care a explodat, reducând dramatic puterea de cumpărare a populaţiei. În anul 2000, când am preluat guvernarea de la CDR, am preluat şi guvernul Năstase a preluat guvernarea la o inflaţie de 40,7%, am reuşit după patru ani de muncă şi de disciplină bugetară, fiscală şi macroeconomică, să ducem inflaţia la o singură cifră, la 9,3%. Iată că astăzi, după patru ani de zile, avem o reaprindere a spiralei inflaţiei, prognoza fiind ca în acest an inflaţia reală să ajungă din nou la două cifre, deci de peste 10%; patru ani pierduţi din punct de vedere luptă împotriva inflaţiei, principalul cancer al puterii de cumpărare şi a sănătăţii economice a României şi a oricărei ţări.
Ţintele de inflaţie sunt ratate, punând în pericol criteriile de convergenţă pentru adoptarea monedei euro de către România. Deficitul bugetar s-a dublat din cauza politicii bugetare inconsecvente. Uitaţi-vă încă o dată! La final de 2004, la final de guvernare PSD, deficitul bugetar era doar de 1,3%, astăzi în al patrulea an de guvernare al alianţei deficitul bugetar a ajuns aproape de zona de alarmă şi depăşire a condiţiilor impuse de Uniunea Europeană, de 3%. Estimarea Bruxelles-ului, estimarea oficială a Comisiei Europene este că în 2008 la final, deficitul bugetar va fi de 3,6%, ceea ce în mod cert va antrena proceduri de sancţionare şi salvgardare din partea Comisiei Europene pe procedurile de "infringement" de natură bugetară, conform criteriilor pactului de stabilitate şi creştere al Uniunii Europene.
Dacă în anul 2004 deficitul comercial al României era undeva în zona lui 5% şi având cinci miliarde de euro deficit comercial, astăzi, în 2007, şi nu vorbim încă de 2008, un an şi mai grav, deficitul comercial a crescut de patru ori reflectând competitivitatea, scăderea produselor româneşti. De patru ori a crescut deficitul comercial al României în patru ani de zile. Este o chestiune care reprezintă principala vulnerabilitate a economiei româneşti. În 2004, finalul guvernării PSD, România îndeplinea patru din cele cinci criterii privind adoptarea monedei euro, în 2008, la final de guvernare PD-PNL sau PNL-UDMR, România mai îndeplineşte decât două criterii din cele cinci criterii de la Maastricht privind convergenţa şi adoptarea monedei euro şi trecerea la moneda unică europeană. Convergenţa reală, nu doar cea nominală cu Uniunea Europeană a scăzut. România este pe ultimul loc din cei 27 de membri ai Uniunii Europene la convergenţa reală şi criteriile agendei Lisabona. Suntem ultimii din Europa la competitivitate economică, la investiţii în educaţie, în cercetare, în inovare, în dezvoltare şi în tot ceea ce înseamnă competitivitate economică pentru România. Protecţia socială, promisiunile Alianţei D.A. în 2004, coeziunea economică şi socială, reducerea sărăciei şi marginalizării, speranţa de viaţă pentru cei vârstnici, încurajarea vârstnicilor pentru surse alternative de viaţă socială, protejarea puterii de cumpărare a pensionarilor şi asigurarea de salarii decente. Realitatea, raportul Eurostat: România a cheltuit în 2005, şi lucrurile nu s-au schimbat în 2007 şi în 2008, cel mai puţin pe protecţie socială din cei 27 de membri ai Uniunii Europene.
(http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=1256)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu