Sfintul Terapont a fost monah si s-a invrednicit de rinduiala episcopiei in Ostrovul Ciprului. El si-a savirsit nevointa patimirii si a luat de la Hristos Domnul cununa muceniciei, pe vremea cind Biserica era pradata de cei faradelege. Mai intii sfintele lui moaste se odihneau in Cipru, dupa aceea au fost aduse in Constantinopol in acest fel: cind agarenii, cu voia lui Dumnezeu, au pustiit si robit cu razboi toate partile Rasaritului, luindu-le in stapinirea lor pentru pacatele noastre, atunci se apropiase si de ostrovul Ciprului, vrind sa-i faca si lui ca si celorlalte. Deci, sfintul s-a aratat eclesiarhului bisericii sale, zicindu-i: "Scoala-te degraba si ia moastele mele si du-le in cetatea lui Constantin, de vreme ce vrajmasii Crucii lui Hristos vor sa navaleasca asupra ostrovului si voiesc sa pustiiasca acest loc. Spune aceasta la toti dreptcredinciosii, ca sa iasa de aici inainte de navalirea agarenilor". Aceasta aratare si porunca a sfintului, daca a spus-o eclesiarhul celor dreptcredinciosi, indata s-au gatit de calatorie pe apa si, luind o racla noua, a pus in ea moastele sfintitului mucenic; deci, luindu-le cu ei, s-au urcat in corabie si au plecat. Dar, pe cind erau ei in largul marii, mergind catre Constantinopole, s-a ridicat o furtuna pe mare, incit toti, temindu-se, se primejduiau de inecare. Atunci, indata a inceput a iesi din racla sfintului ca un nor subtirel, o mireasma placuta, incit a umplut cu miros corabia, iar marea s-a revarsat ca la trei stadii. Din acea minunata si buna mireasma s-a linistit furtuna marii. Eclesiarhul, fiind legat cu mai fierbinte dragoste catre sfintul, pe cind pazea sicriul lui, a auzit un glas din sicriu, chemindu-l pe nume. Toti au auzit aceeasi, cum Sfintul Terapont a chemat pe nume pe pazitorul moastelor sale. Deci, din aceasta pricina inspaimintindu-se, toti s-au apropiat de sicriu vrind sa vada moastele sfintului; dar, privind in sicriu, au vazut niste mir cu bun miros, izvorind ca un riu din cinstitele lui moaste, astfel ca sicriul era plin de mir, incit se revarsa afara. Deci, cei ce erau in corabie, puneau in vase de sticla mir de acela si cu credinta se ungeau din el, pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor lor. Ajungind in cetatea lui Constantin, a pus acele moaste izvoritoare de mir in biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pe vremea imparatiei lui Nichifor. Dupa citava vreme, pentru minunile ce se faceau de cinstitele lui moaste, s-a zidit o biserica deosebita, in numele Sfintului Mucenic Terapont si acolo au fost puse moastele lui. Din multele minuni ce s-au facut de sfintele lui moaste, putine s-au dat scrierii; iar acelea care s-au scris, s-au facut astfel: Un barbat, anume Florin, de neam italian, era muncit de un legheon de duhuri necurate. Acela s-a izbavit de muncirea diavoleasca la moastele Mucenicului Terapont, intorcindu-se sanatos la casa sa. Acela povestea, ca a vazut fum subtire iesind din racla mucenicului, fum ce mirosea foarte placut. Acea buna mirosire nesuferind ighemonul cel diavolesc, a fugit in goana ca de o bataie. Un alt barbat, anume Anastasie, cetatean al Bitiniei, avea de multi ani o mina uscata care atirna moarta din umar. Acela, mergind la biserica Sfintului Terapont, in care se aflau moastele lui, a cistigat tamaduire pe cind se cinta Vecernia Botezului Domnului, de vreme ce mina lui s-a intins si s-a facut sanatoasa ca si cealalta. El a luat inaintea tuturor, cu mina cea tamaduita, un vas, in care urma sa se faca aghiasma, si l-a umplut cu apa. Toti cei ce au vazut aceea, au preamarit pe Dumnezeu, Cel preamarit in sfintul Sau, Terapont. Un alt barbat, anume Gheorghe, in rinduiala ostaseasca, din lucrarea diavoleasca avea fata intoarsa inapoi si avea un ochi orb. Acela, rugindu-se la mormintul mucenicului, a cistigat grabnica tamaduire, pentru ca fata lui s-a indreptat si a vazut cu ochiul, pentru care a dat multumire doctorului celui fara de arginti. Un slabanog oarecare, anume Teodor, a fost adus in biserica mucenicului. Aceluia i s-a aratat sfintul in vis, dindu-i piine si vin in pahar, iar el, luindu-le din mina sfintului, indata s-a desteptat si a simtit in sine putere si sanatate desavirsita; deci, s-a sculat sanatos din pat, slavind pe Hristos si pe mucenicul lui, zicind: "O, parinte Teraponte, cit iti este de lesne a tamadui toate bolile!" La moastele Sfintului Terapont a fost adusa o copila mica, ale carei picioare erau lipite, inca din pintecele maicii sale, iar calciiele ii erau intoarse inapoi si crescute in dosul lor. Deci, parintii, facind rugaciune cu lacrimi la moastele sfintului, indata s-au indreptat picioarele copilei, dupa obisnuita rinduiala, a firii omenesti, de vreme ce s-au intins si s-au dezlegat spre umblarea cea cuviincioasa. Astfel, copila a ajuns la cresterea cea desavirsita, umblind si slavind pe Dumnezeu. O femeie oarecare, cu numele Maria, s-a imbolnavit de o boala grea, care se numeste cancer. Deci, zacind foarte mult si deznadajduindu-se de sanatatea sa, a alergat cu umilite rugaciuni la Sfintul si a luat grabnica si desavirsita tamaduire cu rugaciunile lui. Altei femei, curgindu-i singe de sapte ani, a alergat cu credinta la Sfintul Terapont si, indata ce s-a atins numai de falca lui, s-a oprit curgerea singelui ei si s-a intors sanatoasa la casa sa. Iarasi, alta femeie, patimind de idropica si alergind la sfintul, a vazut in vis pe sfintul mucenic, ungind trupul ei cu niste amestecaturi. Desteptindu-se din somn si-a vazut umflatura trupului sau trasa inapoi si, curgind mult puroi, s-a facut sanatoasa. Un ostas din cetele armenesti, anume Stefan, era cu trupul jumatate uscat si girbovit la pamint; asemenea si un alt ostas, anume Teodor, fiind cuprins de aceeasi boala, amindoi alergara cu rugaciuni si cu credinta la moastele sfintitului mucenic si au dobindit grabnica tamaduire. Dupa acestia, venind un lepros la mormintul sfintului, s-a curatat de lepra, cu rugaciunile aceluia; deci, plecind sanatos, a dat multumire lui Dumnezeu. Un scolastic, avind sub sinul sau o vatamare de boala mare, venind la mormintul sfintului si, rugindu-se, a adormit. El a vazut pe sfintul in vis, punind un plasture pe vatamarea lui si, desteptindu-se, a simtit usurare de boala lui; iar dupa o zi, rana lui s-a tamaduit desavirsit si s-a dus sanatos, laudind pe Dumnezeu. Foarte multe neputinte si boli se tamaduiau prin ungerea mirului ce iesea din cinstitele moaste ale Sfintului Terapont. Diavolii se goneau din oameni, iar cei ce mureau, erau intorsi de la portile mortii, cu rugaciunile Sfintului Mucenic Terapont si cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, a Caruia este slava in veci. Amin.
Pericopa apostolica:
Fapte XI, 19-30
Fapte XI, 19-30Capitolul XI19. Deci cei ce se risipisera din cauza tulburarii facute pentru Stefan, au trecut pana in Fenicia si in Cipru, si in Antiohia, nimanui graind cuvantul, decat numai iudeilor.
20. Si erau unii dintre ei, barbati ciprieni si cireneni care, venind in Antiohia, vorbeau si catre elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21. Si mana Domnului era cu ei si era mare numarul celor care au crezut si s-au intors la Domnul.
22. Si vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia.
23. Acesta, sosind si vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si indemna pe toti sa ramana in Domnul, cu inima statornica.
24. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si s-a adaugat Domnului multime multa.
25. Si a plecat Barnaba la Tars, ca sa caute pe Saul
26. Si aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini.
27. In acele zile s-au coborat, de la Ierusalim in Antiohia, prooroci.
28. Si sculandu-se unul dintre ei, cu numele Agav, a aratat prin Duhul, ca va fi in toata lumea foamete mare, care a si fost in zilele lui Claudiu.
29. Iar ucenicii au hotarat ca fiecare dintre ei, dupa putere, sa trimita spre ajutorare fratilor care locuiau in Iudeea;
30. Ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Barnaba si a lui Saul.
Pericopa evanghelica:
Ioan IV, 5-42
Ioan IV, 5-42Capitolul IV5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau;
6. Si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau.
8. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde.
9. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii.
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui?
13. Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.
15. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici.
17. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat.
18. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc.
20. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam.�
21. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui.
22. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste.
24. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.
25. I-a zis femeia: Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate.
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea?
28. Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor:
29. Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Si au iesit din cetate si veneau catre El.
31. Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti.
33. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance?
34. Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui.
35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris.
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera.
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul.
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor.
39. Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut.
40. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile.
41. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu