marți, ianuarie 06, 2009

Mănuşa de cavaler


George Cuşnarencu (http://www.geocities.com/george0cusnarencu/) îşi scoate cu eleganţa mănuşa de piele întoarsă pe care unii şoferi mai preţioşi le poartă împotriva transpiraţiei. În locul lor a îmbrăcat o pereche de mănuşi grele, din oţel, numai bune pentru un cavaler al războiului cu moara de vânt a politicii româneşti.


“Stransi uniti” in jurul PCR cu doua aripi prietene

George Cusnarencu

Cinismul alesilor a devenit pentru prima oara oficial. Daca pana la alegerile precedente, se mai fofilau atunci cand li se amintea despre promisiunile electorale, se mai uitau pe cer sau schimbau vorba, acum, proaspat reunitii in parlamentul majoritar si stabil, isi arunca cinismul ca pe o flegma cat se poate de vizibila si gretoasa. Nici urma de a mai pastra aparentele. Toti raspund invariabil: promisiunile noastre generoase? Pai, aia era campanie electorala. Stiam ca alegerile si promisiunile lor sunt minciuna sfruntata, dar pana acum parca se mai voalau sub un zambet usor enigmatic si o tacere stanjenitoare. Nu mai e cazul. Recunoscund in cor, ca intr-un PCR unic, cu doua aripi prietene (dupa modelul Congresului american) ca acele promisiuni au fost “campanie electorala”, noii peceristi stransi in Guvern de foamea acuta, daca n-ar fi cronica recunosc cu cinism ca au mintit electoralul. Si o fac cu un aer de superioritate: “Haideti, oameni buni, doar nu ne-ati crezut, ca sunteti inteligenti!”. Si ei merg inainte, scotand, ca niste prestidigitatori de cartier din palaria peticita, iepurele crizei financiare, asa cum mai acum doi ani era fluturata gripa aviara si se stropeau masini cu apa plina cu dero pe post de substante ultra-eficiente cumparate cu bani grei din acelasi Occident care a si raspandit gogorita cu gripa aviara. Acum nu mai avem decat o singura bucurie: ca alegerile au trecut, circul s-a terminat. Macar ne védem (cum zicea si zice mai nou ministeriabilul dom Bordura Videanu) de ale noastre, alti patru ani din viata. Nu mai umbla niciun candidat nici cu covrigi in coada, nici cu halvita pe mustati. Macar vremea tuicilor, tensiometrelor, fularelor si cipilicilor colorate, pungilor cu ulei si sutei de euro s-a incheiat. Alesii
s-au dezbracat de hainele de campanie cumparate de la Cora si si-au pus costumele Versace. Pungile de hartie si mopurile au fost aruncate la cos si au fost scoase la purtare gentile Louis Vuitton. In general, atitudinea umila de candidati care purtau masca amarasteanului pentru a obtine votul contribuabilului a fost arsa la ghena. Acum, ajunsi acolo unde au dorit cu disperare, servitorii natiunii s-au transformat, ca in povestile fratilor Grimm, in vatafii care erau, sau la care visau. Partea proasta este ca acum suntem obligati sa ascultam la televiziunile devoratoare, singura lor tribuna, cum arunca pe nas fraze sforaitoare: despre cum o sa scoata ei tara din criza (desi nimeni nu ne spune cine a provocat criza si in interesul cui), cat de responsabili vor fi ei in Parlament si de uniti de dragul tatucului de la Cotroceni. Circula acum o caricatura foarte draguta, adaptata din strainatate, in care Base trage din trabuc (poate al licuriciului cel mare), Boc e cu gura in fundul lui, Geoana este cu gura in fundul lui Boc, iar Voiculescu este cu gura in fundul lui Geoana, ultimul avand privilegiul ca din cand in cand imprastie pe gura fumul gros al trabucului. Si totusi, nici acum n-am aflat cum dracu acei nenorociti de parlamentari, 322 la numar, ai “rusinii, care mi ti l-au suspendat pe jupanul Basescu, au devenit azi aceiasi 322 (+2) uniti in spirit si-n vointa, responsabili pana in maduva oaselor, care atunci cand nu-l alinta pe Marinar se gandesc la cetatean si la tara. Pe cine mai intereseaza acum, odata ajuns pe coridoarele pline de marmura, in salile bortoase de candelabre de cristal, odata intrat in borcanul cu miere al diurnelor si beneficiilor multiple, visate dincolo de visele erotice obisnuite, la prostul care s-a sculat din patul lui, de la masa lui umila, de la grijile lui de zi cu zi ca sa se duca taman la colegiul de votare unde, tremurand de emotie, a pus stampila pe favoritul sau de dreapta, sau pe favoritul lui de stanga? Cine se mai gandeste la sufletul celui care, de stanga fiind, indoctrinat de propaganda electorala a centristilor de stanga si cu un dinte contra celor de dreapta sprijiniti de Basescu, vede acum cum stanga lui se pupa cu dreapta cinica basesciana, stolojano-boceana, formand nu doar un vechi FSN, ci chiar un PCR cu doua aripi prietene? De care “elitistii de pe Calea Victoriei nu se mai sperie ca altadata. Atunci, se intreaba amaratul votant care are memoria scurta si uita minciunile campaniilor electorale imediat ce ele s-au incheiat, de ce sa mai iasa la votare? Daca totul nu este decat o cinica hora. Oamenii voteaza ca sa ajunga dreapta la putere, apoi voteaza sa-i dea jos si sa vina stanga. Asta insemna alternanta la putere. Acum s-a nascut struto-camila, mama PCR cu doua aripi prietene, ajuns, in fine la putere! Ce sa mai inteleaga alegatorul perplex? Decat ca data viitoare sa stea acasa, ca e mai dulce decat toate. Sa-i lase doar pe membrii de familie ai celor care candideaza, eventual pe prieteni lor, sa se duca la vot. Casi, de acum incolo, la putere va veni numai PCR cu doua aripi prietene. In beneficiul tarii, bineinteles. Orice ar vota ei. Ce rost mai are confruntarea dintre alegatorii de stinga si cei de dreapta daca oponentii stau “stransi uniti” (cum se scria prin Scanteia, in loc de “strans uniti”) in jurul Comandantului Suprem de la Cotroceni? E ca si cum s-ar intalni Steaua cu Dinamo pe Stadionul National, galeriile si-ar imparti copios injuraturile si pumnii pe parcursul a 90 de minute, pentru ca, in final, campionatul sa fie castigat ex-aequo de Steaua si Dinamo! S-ar mai duce cineva pe stadion? Vedeti, de aia la fotbal nu e posibila o struto-camila.
(surse: Cronica Română, http://www.infoportal.ro)







Niciun comentariu: