Nu ştiu de ce dar aceşti generali Oprea, Ardelean... nu prea au statura pe care mi-o imaginez (sau mi-o imaginam) eu la nivel de general. Întotdeauna mi-am imaginat astfel de militari aflaţi în zona rarefiată a capacităţilor strategice cu o anumită statură culturală, o reacţie intelectuală deosebită, oameni mai puţini executanţi, şi nu foarte milităroşi. Am fost surprins să descopăr la generalii cei mai puţi în discuţie de la începutul anului mai multă determinare "băieţească", mai mult un principiu al onoarei propriu strigătului hip-hop RSPECT! şi mai puţină măreţie şi virtute militară. Desigur, vina o poartă capacitatea mea de a visa dincolo de limitele realului.
Virgil Ardelean a declarat astăzi că îşi dă demisia din funcţia de şef al DGIPI. Ardelean susţine că Gabriel Oprea nu i-a acceptat demisia de la DGIPI şi că "în poliţie, serviciile de informaţii şi în parchete sunt zeci de "Vulpi", se arată într-un comunicat de presă al lui Ardelean remis după ce acesta a confirmat că renunţă la şefia DGIPI.
Ardelean a renunţat la această funcţie în care a fost numit de Gabriel Oprea vinerea trecută când a fost publicată decizia în Monitorul Oficial.
"România de astăzi este formată din numeroase câmpuri difuze de influenţă, unele dintre ele au tendinţe de a concura cu autorităţile de stat pentru a gestiona puterea în România, folosind o gamă spectaculoasă de infrastructură umană şi financiară. Pe zi ce trece, din păcate, sunt afectate principiile, valorile şi responsabilităţile. Poate acestui context merită a fi analizată situaţia creată la MAI", arată Ardelean, care enumeră apoi amănunte despre raporturile sale cu fostul ministru Oprea.
"Păcat pentru domnul Oprea şi păcat că nu mi-a acceptat imediat demisia pe care i-am propus-o, poate se stingea conflictul", arată Ardelean,. care atnţionează că "în poliţie, serviciile de informaţii şi în parchete sunt zeci de VIRGIL ARDELEAN şi de VULPI".
Virgil Ardelean - un personaj politic controversat
Venit de la Cluj, unde fusese, ca şef al poliţiei, în centrul scandalului Caritas, Virgil Ardelean s-a impus repede la Bucureşti. Iniţial a fost şef al Poliţiei Capitalei, la puţin timp, a fost numit la şefia serviciului secret al Ministerului de Interne.
Primul scandal a fost legat de mineriada din 1999, când ministrul de atunci, Gavril Dejeu, a spus că a fost dezinformat de fosta "Doi ş-un sfert" în legătură cu acţiunile minerilor.
În timpul guvernului Năstase, când ministru de Interne era clujeanul Ioan Rus, unitatea pe care o conduce primeşte şi mai multe atribuţii, aproape ca SRI şi SIE. Tot atunci, fostul şef al corpului de control al guvernului, Ovidiu Grecea, îl acuză pe Ardelean de poliţie politică.
Doi ani mai târziu, Vulpea revine în prim-plan, după ce i-ar fi cerut şefului PNA de atunci, Ioan Amărie, să asculte telefoanele unor ziarişti, pe motiv că un inspector de poliţie ar avea activităţi subversive.
Acuzaţii au venit şi din partea interlopilor. Ardelean a fost acuzat de fraţii Sile şi Nuţu Cămătaru că le-ar fi înscenat un dosar. Şi alte personaje controversate, cum ar fi Nicu Gheară, l-au arătat cu degetul. Nimic nu a fost însă dovedit, ba mai mult, Ardelean nu a fost clintit de la şefia direcţiei de informaţii a ministerului de interne decât în 2007.
După fuga lui Omar Hayssam, în vara lui 2006, el a fost primul care şi-a dat demisia, fiind urmat de omologii de la SRI şi SIE şi de procurorul general al României. După ce a fost însă audiat în Parlament şi după ce s-a stabilit că unitatea sa nu a greşit, premierul Tăriceanu a refuzat să-i semneze demisia. Abia câteva luni mai târziu, demisia i-a fost acceptată de noul ministru de interne, Cristian David, care l-a menţinut în minister, ca şef al unei alte direcţii.
Preşedintele PSD Mircea Geoană a declarat, astăzi, că partidul va propune o persoană pentru conducerea Ministerului de Interne până vineri şi că Virgil Ardelean nu va rămâne în funcţie.
REALITATEA.NET - Virgil Ardelean a declarat că va demisiona din funcţia de şef al DGIPI
Mineriada din ianuarie 1999, din timpul domnului Dejeu. "Eram la două luni de la învestirea ca şef al componentei de protecţie al cadrelor, rezultat din desfiinţarea fostei 0215 şi nu cea responsabilă de monitorizarea minerilor, cealaltă componentă care era în subordinea IGPR. Toate informaţiile sunt în arhiva unităţii", susţine Ardelean.
Cazul agenţia de presă - DNA "Adresa promovată la DNA era contextualizată ca o reacţie la o provocare de atragere a DGIPI într-un scenariu compromiţător. De aceea, formularea din adresă a fost să analizeze, ei, procurorii, dacă noile date impun sau nu extinderea interceptării a celor două numere aparţinând agenţiei. Demersul era de fapt o obligaţie legală a DGIPI, conform legislaţiei din domeniul corupţiei. De altfel, dacă era o solicitare intenţionată de a obţine acele mandate, se formula într-o altă manieră , consacrată, care sugera clar dorinţa de obţinere a mandatelor de interceptare, era o acţiune iniţială", menţionează Ardelean.
Cazul Hayssam - În legătură cu acest caz, Ardelean spune că şi-a dat demisia după şeful SRI şi SIE deşi DGIPI a transmis semnalarea despre intenţia plecării din ţară la toate autorităţile competente. "Demisia mea a fost afirmată în faţa Preşedintelui tării, în aceeaşi zi a fost prezentată ministrului de Interne care, la rândul său, a înaintat-o primului ministru. Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiile legale de serviciu, în legătură cu cazul Haysam sunt neadevăruri", spune Ardelean.
Virgil Ardelean menţionează că în toate aceste cazuri şi-a făcut datoria. El a vrut să facă aceste precizări pentru a clarifica acele suspiciuni de “imensă controversă” la adresa lui.
Relaţia cu Băsescu - Totodată, Ardelean spune că de aproape 3 ani, nu l-a mai văzut şi nu a mai comunicat niciodată cu Traian Băsescu direct sau prin interpuşi. "L-am văzut pe domnul preşedinte Băsescu doar la televizor", susţine Ardelean.
DECLARAŢIE DE PRESĂ
DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,
În legătură cu evenimentele din ultimele zile vreau să fac următoarea declaraţie:
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR are peste 150.000 de funcţionari iar natura activităţii sale este extraordinar de diversă şi complexă, gestionarea problemelor lui implică existenţa unor mecanisme organizatorice şi funcţionale foarte bine conturate pentru a facilita un management care să facă faţă multiplelor riscuri şi ameninţări, care grevează activitatea.
În cele 4, 5 zile au fost dezbateri profunde, serioase, legate de viaţa politică, de şansele noului Guvern, de numirile în funcţii la MAI. A fost şi un spectacol, vă cer scuze, AL VULPII. Nimănui dintre cei implicaţii, indiferent ce au spus despre mine şi despre serviciul de informaţii al MAI, nu le reproşez nimic decât, unora, care nu deţin întreaga gamă de date necesară abordării unei analize profunde şi, este firesc să fie aşa, dacă avem în vedere că vorbim de un serviciu de informaţii secret.
Am datoria faţă de opinia publică să fie informată corect ce s-a întâmplat, să cunoască adevărul, chiar dacă ce o să spun eu, cineva îl va redefini.
A. Explicaţii:
1) Cazul Caritas. Subalternii mei au ridicat conform regulilor procedurale, pe bază de proces verbal, documentele şi dischetele de la firmă şi în baza lor, au constituit dosarul penal. Toate acestea sunt la dosarul cauzei. Nu a existat o dischetă aparte cu nume importante cum se vehiculează.
2) Mineriada din ianuarie 1999, din timpul d-lui DEJEU. Eram la două luni de la investirea ca şef al componentei de protecţie al cadrelor, rezultat din desfiinţarea fostei 0215 şi nu cea responsabilă de monitorizarea minerilor, cealaltă componentă care era în subordinea IGPR. Toate informaţiile sunt în arhiva unităţii.
3) Cazul agenţia de presă-DNA. Adresa promovată la DNA era contextualizată ca o reacţie la o provocare de atragere a DGIPI într-un scenariu compromiţător. De aceea, formularea din adresă a fost să analizeze, ei, procurorii, dacă noile date impun sau nu extinderea interceptării a celor două numere aparţinând agenţiei. Demersul era de fapt o obligaţie legală a DGIPI, conform legislaţiei din domeniul corupţiei. De altfel, dacă era o solicitare intenţionată de a obţine acele mandate, se formula într-o altă manieră , consacrată, care sugera clar dorinţa de obţinere a mandatelor de interceptare, era o acţiune iniţială.
4) Cazul Haysam. Mi-am dat demisia după şeful SRI şi SIE deşi DGIPI a transmis semnalarea despre intenţia plecării din ţară la toate autorităţile competente. Demisia mea a fost afirmată în faţa Preşedintelui tării, în aceeaşi zi a fost prezentată ministrului de interne care, la rândul său, a înaintat-o primului ministru. Orice asociere referitoare la posibile conexiuni ascunse ale mele, în afara celor derivate din atribuţiile legale de serviciu, în legătură cu cazul Haysam sunt neadevăruri.
În toate cazurile mi-am făcut datoria.
Am vrut să fac aceste precizări, încă odată, pentru a clarifica acele suspiciuni de “imensă controversă” la adresa mea.
B. Sinteză:
DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, ROMÂNIA de astăzi este formată din numeroase câmpuri difuze de influenţă, unele dintre ele au tendinţe de a concura cu autorităţile de stat pentru a gestiona puterea în România, folosind o gamă spectaculoasă de infrastructură umană şi financiară. Pe zi ce trece, din păcate, sunt afectate principiile, valorile şi responsabilităţile. Poate acestui context merită a fi analizată situaţia creată la MAI. În ce mă priveşte, în sinteză, vă voi oferi raporturile mele cu dl. ministru OPREA GABRIEL.
1.Prima întâlnire, a avut loc în Palatul Parlamentului când , după ce a fost nominalizat pentru conducerea MAI, m-a invitat şi m-a rugat, cunoscând că direcţia pe care o conduceam (DGMO) lucrează la planurile strategice de activitate ale ministerului pe 2009, şi mi-a comunicat să nu le finalizăm întrucât în ele vor trebui să se regăsească elementele programului de guvernare PDL-PSD. Întâlnirea a durat cca. 1 min.
2.A doua întâlnire am avut-o la 23. 12. 2008, când i-am raportat că am aprobare pentru concediul de odihnă. Întâlnirea a durat 30 de secunde.
3.A treia întâlnire am avut-o la data de 07.01.2009, după amiază, la dânsul în birou, când i-am făcut o informare asupra Centrului Naţional de Coordonare a Acţiunilor de Ordine Publică, unitate nouă creată la nivelul DGMO în MAI, cu valenţe strategice şi operaţionale, apreciată şi în mediul extern.
Cu aceea ocazie mi-a confiat că este îngrijorat, că are multe probleme, doreşte să-şi onoreze funcţia şi încrederea pe care partidul i-a dat-o. Mi-a spus că are presiuni să pună oameni, inclusiv în spaţiul tehnic profesional, în felul acesta, riscă să devină o marionetă.
Eu l-am încurajat, afirmând că, în minister şi la inspectoratele generale sunt oameni foarte bine pregătiţi care vor fi alături de dânsul şi că, toţi înţeleg că poate fi o şansă pentru MAI, deoarece pregătirea domniei sale în domeniul securităţii naţionale, apărării şi ordinii publice, va facilita orice demers managerial al său.
Mi-a relatat că nu poate accepta aşa ceva, că formaţia sa profesională, convingerile sale, îl obligă să ia măsuri pentru a nu pune în dificultate interesele naţionale ale României.
I-am raportat că, probabil, cei care au propus unele nominalizări, nu cunosc realitatea, nu sunt informaţi despre activităţile acestora. Au fost mai multe discuţii pe această temă. Dl. ministrul OPREA, apoi mi s-a adresat direct, citez: “domnule general, eu personal nu vă iubesc, şi alţii din partid la fel, dar ştiu cine sunteţi, m-am interesat prin minister în aceste zile , toţi vă poartă respect şi vă apreciază şi vreau să mă ajutaţi”. Eu i-am răspuns că “am şi eu sentimentele mele faţă de dvs. şi categoric, am obligaţia ca de altfel toţi ceilalţi colegi profesionişti, să vă ajutăm. Nu trebuie să ne rugaţi, avem, fiecare din cei¬¬¬¬ 17 directori generali şi 14 directori, atribuţiile conform fişei postului pe care fiecare şi le-a asumat şi le respectă.” Pe acest ton s-a născut capitolul 2 al “VULPII LA DGIPI”. Intâlnirea a durat aproape 10 min.
A doua zi , mi-a comunicat că secretarii de stat numiţi pe criterii politice au fost nominalizaţi, că există un algoritm PSD–PC şi PD-L şi că va face propuneri pentru direcţiile generale şi IGPR premierului. La DGIPI m-a nominalizat pe mine. Acesta este misterul revenirii mele la DGIPI, alături dl. ministru OPREA GABRIEL un om extraordinar de direct şi hotărât.
Fac precizarea următoare: de la demisia mea de la DGIPI, de aproape 3 ani, nu l-am văzut şi nu am comunicat niciodată cu dl preşedinte Băsescu direct sau prin interpuşi. L-am văzut pe dl preşedinte Băsescu doar la televizor.
Vă mărturisesc că am rămas surprins ce poate genera numele de VIRGIL ARDELEAN şi DGIPI. De aceea, experţii de la acest serviciu au o mare responsabilitate în viitor .
Păcat pentru dl. OPREA şi păcat că nu mi-a acceptat imediat demisia pe care i-am propus-o, poate se stingea conflictul.
Problemele interne ale partidelor nu mă interesează. Însă avem cu toţii obligaţia de a da şansă acestui proiect generos care este PACTUL PENTRU ROMÂNIA, angajat de alianţa PSD–PC şi PD-L. Cu atât mai mult cu cât toţi realizăm perioada dificilă pe care o parcurgem.
Cunosc foarte bine România şi este clar că nu se poate pune etichetă pe toţi politicienii, oamenii de afaceri, judecători, poliţişti, ziarişti etc. că sunt entităţi compromise, aceasta este o prostie, oricum marea masă a populaţiei nu mai crede în multe valori şi nu este corect. Dar toţi avem obligaţia să facem tot ce se poate ca, în funcţiile de exercitare a autorităţii să nu acceadă oameni ai crimei organizate, a celor corupţi.
Referitor la ce s-a întâmplat în aceste zile, doresc să închei cu următoarele:
- pentru zona politică: “abilitatea politică constă din a putea să prevezi ce are să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare şi anul viitor, iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate acestea nu s-au întâmplat” (Winston Churchill). Cam asta a fost. S-au presupus multe. Rămâne doar să se explice de ce nimic din ce s-a presupus nu se confirmă ?!
- în toate ţările UE şi NATO corpul tehnic, profesional, al sistemului poliţienesc şi al serviciilor de informaţii are legi şi reguli proprii, în care nu se amestecă interesele politicului. Dacă legile actuale nu sunt satisfăcătoare, să fie schimbate.
- îmi prezint demisia de onoare din funcţia de şef al DGIPI şi sper că acolo să acceadă doar profesionişti de marcă care, prin prestaţia lor să ajute conducerea MAI şi Guvernul României la fundamentarea deciziilor în zonele de competenţă şi să participe viguros la lupta împotriva ameninţărilor pe care crima organizată şi corupţia le generează.
- atenţie că în poliţie, serviciile de informaţii şi în parchete sunt zeci de VIRGIL ARDELEAN şi de VULPI.
Sursa: Realitatea.net
Am descoperit că sunt susţinut în mica mea introducere de chiar Cristian Tudor Popescu. Iată dovada:
Spuneam luni seara, la Realitatea TV, că am avut o întâlnire cu d. Virgil Ardelean Vulpea pe vremea guvernării Năstase. D-sa a venit la redacţie ca să-mi explice de ce a ordonat, în calitate de şef la „2 şi un sfert“, ascultarea telefoanelor de serviciu ale agenţiei de ştiri Mediafax. Adică, de ce a încercat, pe banii cetăţenilor, să pescuiască în ploaie cu un ciomag fără gută. După zece minute de monolog punctat de palpări ale cravatei, de parcă d. general îşi declanşa vorbele trăgând de gâtlegău, ca la păpuşile cu buton, m-a luat o ameţeală intensă, cu pâclă pe creier: tot ce spunea d. general Vulpea era dincolo de agramatism – era asemantic: o tocană de nonsensuri şi bombasme. Fiind mult de atunci, îmi lipsea un exemplu de bombasm: iată-l. „Adevărul e atât de simplu şi doar amalgamările partizane pot fi puse în slujba binelui sau răului.“ Asta a declarat ieri d. Vulpea. Spaţiul şi timpul nu-mi permit să decojesc sensurile acestei cugetări, faceţi-o dvs., stimaţi cititori, dacă puteţi.
Acesta e personajul pentru al cărui „profesionalism“ s-a jertfit dârzul general imobiliar Gabriel Oprea. Pentru care au ieşit la o manifestaţie ilegală gecile roşii din Ilfov, în cap cu militantul Neţoiu, care în 2004 erau gecile albastre, cadou de la Omar Hayssam, bulucite agresiv în faţa TVR pe maşina candidatului Traian Băsescu. Pentru care s-a zguduit PSD, s-a clătinat alianţa de guvernare. De trei zile încoace, poporului român i se transmite că nu oamenii care îşi pierd locurile de muncă la Celuloză Brăila, Mittal Galaţi, Dacia Piteşti, Oltchim Rm. Vâlcea, nu leul dat peste cap de euro, nu salariile şi pensiile, nu preţurile şi dobânzile la credite, nu posibilitatea ca România să ceară sprijin financiar FMI, nici măcar gazul stopat în Ucraina sunt problemele urgente de care trebuie să se ocupe guvernul acestei ţări, ci alde Oprea şi Vulpea.
Iar eu ar trebui acum, ca analist politic, să calculez cât câştigă şi cât pierd din toată foşgăiala asta Geoană şi Vanghelie, Mitrea şi Oprişan, Hrebenciuc, grupul de la Cluj şi mai ştiu eu cine, cât şi cum au fost băgaţi Băsescu şi Boc, să fac speculaţii, scenarii, preziceri. Mi se pare inutil până la stupiditate. Singura pierdere certă e a României: ţară condusă de un guvern supermajoritar în care ministrul de Interne este schimbat la nici o lună de la învestire – acesta e mesajul de stabilitate şi seriozitate în plan economico-financiar intern şi internaţional.
În locul analizei, nu pot să comunic decât o mirare: guvernul PSD–PD-L dă dovadă de când s-a născut de un tembelism senin, o izbeşte de gard cu sentimentul impunităţii, siguri că n-are cine să-i tragă la răspundere şi să-i pedepsească. Dacă se bazează pe majoritatea de 70% pe care o au în Parlament, atunci trebuie să revin la problema cu care am început acest text: prostia omenească. Fără încrederea simplilor cetăţeni, praful se va alege în acest an dur de guvernul Boc cu cele 70 de procente cu tot. Din păcate, nu numai de el.
ctp@gandul.info(sursa: Gândul, http://www.gandul.info)
Rămas pe gânduri cu "majoritatea de 70%" în faţă, mi-a trecut prin cap un gând, dacă actuala majoritate se va eroda şi va cădea sub 50%, încotro vor pleca procentele electorale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu