vineri, mai 23, 2008

Alegerile locale, un război prea mare pentru partidele mici


Toată lumea observă că partidele mici sunt mult mai agresive decât partidele mari în campania electorală. Poate pentru că pentru ele alegerile sunt o condiţie existenţială şi nu una de prestigiu. Pentru un partid mic 1% este ceva imens. Spuneam acum ceva timp că sunt nerăbdător să văd câţi candidaţi a reuşit să "păcălească" PIN, un partid de două persoane-personaje. Iată că exista o listă a candidaţilor uninominali, adică primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene. Numărul total al candidaţilor uninominali pentru PIN este 442. Desigur, acest număr poate părea mare. Asta pentru că nu am spus cât are, de exemplu, PSD-ul. La Partidul Social Democrat am numărat nu mai puţin de 3033 candidaţi uninominali, o diferenţă de 2591 candidaţi.

Acest lucru spune multe despre puterea reală a partidelor mici în România. Oricât de mult ar fi votat domnul PIN, Cozmin Guşă, niciodată nu va avea puterea teritorială a unui candidat PSD, ca urmare a lipsei de membri de partid. EU mă întreb cum anume a reuşit PIN să se înscrie la tribunal?

3 comentarii:

Anonim spunea...

Stii ca intrebarea asta am pus-o cand cu scandalul listelor lui Oprescu?

Bibliotecaru spunea...

Întâmplător ştiu cum reuşesc partidele de 5 sau 6 membri reali să se descurce. În principiu agaţă lumea de pe strafă şi le face oferta. Aceştia acceptă şi încep şi o campanie electorală, cheltuiesc energie şi timp în stingerea propriului obiectiv. Din nefericire domniile lor nu sunt persoane publice, cu impact social. Partidul de buzunar se foloseşte de ei pentru a deveni mai importanţi, deşi ştiu că nu au nici o şansă efectivă. Pot exista şi surprize, desigur. Totuşi saltul de la 0% la 1% este foarte important. Apoi, la următoarele alegeri va fi saltul de la 1% la 2% şi... treptat se va ajunge la pragul electoral. Totul este să găseşti destui fraieri, pentru că de obicei nu prinde nici unul nada de două ori.

Anonim spunea...

Romanii sunt mai degraba smecheri decat fraieri, smecherul fiind individul cu ceva rudiment de inteligenta, mult mimetism si preocupat in permanenta de gainatul propriu pentru care face tot felul de porcarii admirate de alti smecheri.
Fraierul este un prost perfect care se crede smecher.