R O M Â N I A
MINISTERUL MEDIULUI SI DEZVOLTARII DURABILE
www.mmediu.ro, tel/fax: 316.61.38
20.03.2008
Attila KORODI, la lansarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă:
Din anul 2009, vrem ca
instituţiile publice sa achiziţioneze exclusiv surse ecologice de iluminare
Attila KORODI, ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile a participat în această dimineaţă la cea de-a treia ședință a Consiliului Național de Dezbatere Publică. În cadrul acestui eveniment a fost dezbătută versiunea desfășurată a textului proiectului Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă, dar şi Viziunea dezvoltarii durabile în contextul managementului crizelor.
Prezentam în continuare transcrierea declaraţiei ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile:
“Doamnelor şi domnilor,
iată-ne la un prim moment al adevărului, în care Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă începe să prindă contur. Aveţi sub ochii dumneavoastră draftul acestui document, şi de acum încolo nu vom mai discuta pe supoziţii, ci pe realităţi. Aceste realităţi se regăsesc în datele din versiunea preliminară a strategiei, pe care o vom dezbate începînd de astăzi. Multe dintre date nu sînt optimiste, însă ne ajută să înţelegem exact rolul acestei strategii.
Ca să definim acest rol, aş pleca de la două şabloane foarte familiare în ultimii 30 de ani: primul şablon spunea, înainte de 1989, că trebuie să muncim nu pentru binele de azi, ci pentru viitorul de aur al celor care vor veni. Omul nu conta atunci, ci doar viitorul nedefinit, dar minunat, de care urmau să se bucure generaţiile viitoare, niciodată cele prezente. După căderea comunismului, am schimbat placa: de două decenii, toţi guvernanţii care vin se plîng de „greaua moştenire” lăsată de cei dinainte.
Ei bine, vrem ca strategia pe care o pregătim acum să ne scoată din această ipocrizie, care nu ne rezolvă problemele şi nici nu ne ajută să construim viitorul dorit şi necesar. Pentru că, de fapt, asta pregăteşte actuala strategie: o Românie pentru 20 de ani, într-o Europă în căutarea propriei identităţi. Trebuie să ne gîndim foarte serios ca generaţia viitoare să nu mai suporte daunele provocate de activitatea celor din trecut şi din prezent. Şi pentru asta trebuie să vedem, în primul rînd, care sînt cauzele actualei stări de fapt.
Datele de plecare nu sunt tocmai optimiste. România are deja un deficit serios de resurse, pentru că importăm jumătate din necesarul de gaze naturale şi 60% din necesarul de petrol. Energia nucleară părea a fi o soluţie, numai că nici rezervele de uraniu nu ne vor mai ţine decît 5-6 ani.
Apoi, nici resursele pe care le avem nu sînt utilizate eficient. Producţia industrială a crescut, în perioada 2001 - 2005, cu 40%, dar consumînd cu 46% mai multe resurse. Adică, am produs nesustenabil. Două treimi din termocentrale şi aproape jumătate din hidrocentrale şi-au cam trăit traiul. Rentabilizarea şi retehnologizarea lor este o mare provocare.
Resursa umană este şi ea neglijată. În primul deceniu al secolului 21, avem 2,6 cercetători la 1000 de persoane angajate, de trei ori mai puţin decît au, în medie, celelalte ţări din Uniunea Europeană. Asta ne-a coborît pe locul 69 în lume la numărul de brevete înregistrate sau supuse înregistrării.
Nu o să insist cu alte date acum, dar am vrut să le prezint pe acestea pentru a sublinia două lucruri. Primul: starea de fapt nu este roză, şi vom avea nevoie de inteligenţă şi de solidaritate ca să reuşim s-o corectăm.
În al doilea rînd, prin aceste date, vreau să ne focusăm exact asupra draftului pe care îl dezbatem azi: este un document care, cum se spune, are „carne” pe el. Are date, are informaţie compactă şi acoperă sectoarele cheie ale economiei şi societăţii. Ce nu are încă, această versiune preliminară? Cred că nu are viziunea de ansamblu şi nu are priorităţile clare. Pe acestea trebuie să le adăugăm în dezbaterile care încep acum.
Aici, vreau să accentuez: ţinta aceste strategii, dar şi vectorul dezvoltării durabile în următorii 20 de ani îl reprezintă comunităţile locale. Ele sînt actorul central şi ele vor avea cuvîntul decisiv, de acum încolo, pînă în anul 2030. De ce insist asupra acestui fapt? Pentru că săptămîna viitoare încep dezbaterile regionale, şi mi se pare esenţială implicarea masivă a personalităţilor din toate sectoarele publice, pentru a stabili elementele de forţă din cuprinsul strategiei, pe fiecare zonă a ţării. Timp de patru zile, ne vom afla în opt centre regionale ale României. Vom discuta pe acest document şi feed-back-ul regiunilor va fi esenţial.
Doamnelor şi domnilor,
comunităţile locale trebuie să decidă ce vor să fie susţinut în dezvoltarea durabilă a zonei lor: acolo unde există deschidere la fluviu sau la mare, infrastructura portuară poate fi esenţială. În alte regiuni, sînt zone care oferă excelente condiţii pentru energiile regenerabile. Altele vor putea promova turismul ecologic, iar altele vor trebui să mizeze pe agricultură.
Elitele regionale - academice, politice, de business, dar şi din societatea civilă - vor trebui să lectureze acest document şi să decidă în ce fel îşi vor include pilonii de dezvoltare în strategia generală. Aceste elite cunosc exact potenţialul zonelor din care fac parte, cunosc liantul care leagă comunităţile, dar şi interesele care le despart. Aştept ca la aceste dezbateri regionale să fie invitate şi prezente toate personalităţile reprezentative din regiunile respective.
Sigur, ceea ce diferenţiază priorităţile regionale sînt bogăţiile fiecărei zone, capitalul socio-cultural şi afinităţile locale. Ceea ce le uneşte, sînt, din păcate, problemele comune. Cum ar fi că doi din trei locuitori ai satelor nu sînt conectaţi în România la apă curentă, şi că doar un sătean din zece are acces la canalizarea modernă. Noi va trebui să găsim numitorul comun între oferte şi probleme: versiunea preliminară a strategiei oferă deja cadrul de referinţă, dar nu vom putea găsi acest numitor comun, dacă nu vom primi din partea comunităţilor exact proiecţia lor pentru priorităţile următoarelor două decenii.
Dincolo de acest rol de integrare şi ponderare, Ministerul Mediului va urmări şi transpune aplicat şi obiectivele Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.
O să vă dau un singur exemplu: Ministerul Mediului lucrează în prezent la un proiect de act normativ potrivit căruia, din anul 2009, toate instituţiile publice vor avea obligaţia de a achiziţiona exclusiv surse ecologice de iluminare (becuri ecologice). Tot din anul 2009 vrem să fixăm un plafon minim obligatoriu de 15% de produse ecologice, în achiziţiile de echipamente IT şi pentru hîrtia copiativă.
Vrem să producem o schimbare esenţială în optica achiziţiilor publice, unde obligaţiile de a achiziţiona eco sînt, acum, zero. Ca să înţelegeţi dimensiunea unor asemenea achiziţii, pot să vă spun că în România există în jur de 14.000 de autorităţi publice contractante. Asta înseamnă o cerere importantă, şi poate însemna o piaţă excelentă pentru cei care vor investi în afaceri cu eco-echipamente.
În acelaşi timp, ca ministru responsabil pentru forma în care Strategia Naţională va ajunge în dezbaterea Parlamentului, vreau să insist şi asupra implicării celorlalte instituţii publice în realizarea acestui document. Vreau să abordăm calitativ relaţia cu celelalte ministere, mai ales în grupurile de lucru pe fiecare dintre cele 11 teme intersectoriale. Cred că, pe fiecare domeniu, coordonatorul funcţional poate proveni de la ministerul reprezentativ pentru acest domeniu: de exemplu, pentru transport durabil coordonarea poate fi la Ministerul Transporturilor, pentru sănătate publică la Ministerul Sănătăţii şi aşa mai departe. Aceste grupuri pot asigura apoi continuitatea în procesul de implementare şi monitorizare, în cadrul fiecărei instituţii publice.
Ştiu că factorul timp pune o oarecare presiune pe redactarea acestui document. Dar această presiune nu trebuie să dăuneze calităţii lui. Vrem ca şi forma finală a documentului, nu doar acest draft, să fie, de asemenea, dezbătută. În funcţie de calitatea şi cantitatea dezbaterii, avem în vedere şi prelungirea procesului de revizuire cu cîteva luni, dacă va fi necesar. Vrem ca acest document să devină o bază serioasă pentru platformele politice ale tuturor partidelor interesate. Dar vreau ca el să ajungă şi la fiecare cetăţean dornic să înţeleagă ce se va întîmpla cu România. Îi rog, atît pe cei care coordonează acest proces, cît şi mass-media, să insistăm să-l aducem aproape pe cetăţean de această strategie. Franţa a avut 350.000 de vizitatori online şi 14.000 de contribuţii de idei pe marginea propriei strategii de dezvoltare durabilă. La noi, numărul contributorilor nu trece încă de degetele de la cele două mîini.
Ştiu că nu este un subiect simplu şi nici unul spectaculos. Dar este foarte interesant şi cu implicaţii excepţionale. Mai mult, o puternică implicare publică va învinge şi scepticismul motivat, în parte, pe care formatorii de opinie îl au asupra aplicării acestei strategii. Vreau să reamintesc: Comisia Europeană va derula o procedură de monitorizare asupra respectării strategiei, după un model asemănător celui folosit în negocierile de aderare. Este o şansă pentru noi, dar şi o răspundere. Şi este încă unul dintre motivele pentru care nu trebuie să facem un document în pripă, după care să închidem calculatoarele şi să plecăm acasă, ci să ne dăm şansa, prin această strategie, să înţelegem cine sîntem şi ce vrem să fim”.
Serviciul Relatii Publice al Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu