marți, martie 11, 2008
Premiera Studioului Experimental de Operă şi Balet "Ludovic Spiess"
La Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” (SEOB) va avea loc marţi, 18 martie, ora 18.30, în Foaierul Operei Naţionale Bucureşti, premiera spectacolului de muzică barocă „Dido şi Aeneas” de Henry Purcell.
Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, vor evolua soliştii Mihaela Işpan (Dido), Ion Dimieru (Aeneas), Anna Mirescu (Belinda), Sidonia Nica (Magiciana), Cristina Eremia (Doamna 2), Ioana Damian (Vrăjitoarea 1), Antonela Bârnat (Vrăjitoarea 2), Mădălina Militaru (Spirit), Lucian Corchiş (Marinarul), în compania ansamblului Collegio Stravagante (îndrumat de maestrul Mihai Ghiga) şi a corului Accoustic, (pregătit de maestrul Daniel N. Jinga).
Regia artistică este semnată de Irina Macovei, mişcarea scenică este imaginată de Maria Popa, costumele sunt create de Nicoleta Barpascu, iar pregătirea muzicală este asigurată de Lidia Butnariu şi Liana Mareş.
Cea de-a doua reprezentaţie va avea loc pe 19 martie, într-o nouă distribuţie: Maria Jinga (Dido), Florin Simionca (Aeneas), Mihaela Moţoc (Belinda), Gabriela Drăguşin (Magiciana), Ioana Damian (Doamna 2), Angela Stratulat (Vrăjitoarea 1), Adriana Dumitriu (Vrăjitoarea 2), Mădălina Militaru (Spirit), Liviu Indricău (Marinarul).
Opera prezintă o poveste de iubire ce poate fi spusă în câteva cuvinte: Aeneas, unul dintre puţinii supravieţuitori ai Troiei distruse, ajunge la Cartagina. El şi Dido, regina Cartaginei, se îndrăgostesc unul de celălalt, dar eroul trebuie să plece pentru a-şi îndeplini destinul – întemeierea unui nou oraş, în locul Troiei devastate. Durerea despărţirii o va ucide pe Dido.
„Muzica lui Henry Purcell cuprinde ideea de infinit, vorbeşte ascultătorilor de oricând şi de oriunde. Marea, iubirea neîmplinită şi moartea sunt împletite într-o stranie utopie a splendorii.
O recunoaştem uşor pe Regina Elizabeta I în Dido, la fel cum intuim asimilarea Cartaginei cu Londra, acea Londră atât de familiară imaginarului cultural, şi poate tocmai de aceea, atât de străină. Fiecare acord ne trimite, blând, către acel „în altă parte” pe care îl căutăm cu toţii atunci când ascultăm Muzica.” (Tiberiu Soare – Dirijor, Coordonator SEOB).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Spectacolul a fost superb, chiar daca spatiul in care a fost prezentat nu a permis desfasurarea momentului artistic in toata maretia lui. Regizoarea, tanara, la prima experienta, a dovedit imaginatie si daruire de sine.
De ce vă opriţi aici, nu v-aţi dorit niciodată să faceţi o recenzie, ca acelea din ziare, cu elementele bune cu cele proaste...
Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, au evoluat solistii Mihaela Ispan (Dido), Ion Dimieru (Aeneas), Anna Mirescu (Belinda), Sidonia Nica (Magiciana), Cristina Eremia (Doamna 2), Ioana Damian (Vrajitoarea 1), Antonela Bârnat (Vrajitoarea 2), Madalina Militaru (Spirit), Lucian Corchis (Marinarul), în compania ansamblului Collegio Stravagante (îndrumat de maestrul Mihai Ghiga) si a corului Accoustic, (pregatit de maestrul Daniel N. Jinga).
Regia artistica este semnată de Irina Macovei, mişcarea scenică este imaginata de Maria Popa, costumele sunt create de Nicoleta Barpascu, iar pregătirea muzicală este asigurată de Lidia Butnariu şi Liana Mares.
Cea de-a doua reprezentaţie a avut loc într-o noua distributie: Maria Jinga (Dido), Florin Simionca (Aeneas), Mihaela Motoc (Belinda), Gabriela Dragusin (Magiciana), Ioana Damian (Doamna 2), Angela Stratulat (Vrajitoarea 1), Adriana Dumitriu (Vrajitoarea 2), Madalina Militaru (Spirit), Liviu Indricau (Marinarul).
Opera prezinta o poveste de iubire ce poate fi spusa în câteva cuvinte: Aeneas, unul dintre putinii supravietuitori ai Troiei distruse, ajunge la Cartagina. El si Dido, regina Cartaginei, se îndragostesc unul de celalalt, dar eroul trebuie sa plece pentru a-si îndeplini destinul – întemeierea unui nou oras, în locul Troiei devastate. Durerea despartirii o va ucide pe Dido.
„Muzica lui Henry Purcell cuprinde ideea de infinit, vorbeste ascultatorilor de oricând si de oriunde. Marea, iubirea neîmplinita si moartea sunt împletite într-o stranie utopie a splendorii. O recunoastem usor pe Regina Elizabeta I în Dido, la fel cum intuim asimilarea Cartaginei cu Londra, acea Londra atât de familiara imaginarului cultural, si poate tocmai de aceea, atât de straina. Fiecare acord ne trimite, blând, catre acel „în alta parte” pe care îl cautam cu totii atunci când ascultam Muzica.” (Tiberiu Soare – Dirijor, Coordonator SEOB)...
Aceasta este partea seacă a piesei... scrieţi şi dumneavoastră impresia proaspătă, caldă, urma actului cultural impregnată în amestec de bucurie suferinţă şi nelinişte... ori poate iubire?
Am intarziat sa comentez, pentru ca nu eram inscrisa. Am cautat critici de specialitate la acest spectacol si n-am gasit. In schimb am auzit comentarii facute de spectatori, avizati si mai putin avizati. Intr-adevar, spectacolul a placut, sala a fost calda, iar cei care au evoluat au fost o echipa, s-a simtit pasiunea si dorinta de a face ceva frumos. Si intradevr, probabil regizoarea a jucat un rol important in aceasta reusita. Speram sa o vedem si in viitor pe scena operei romane.
Trimiteți un comentariu