Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului a Municipiului Bucureşti (CTUAT) a hotărât, astăzi, în unanimitate, să amâne pentru săptămâna viitoare şedinţele în semn de solidaritate faţă de pierderea pe care o reprezintă distrugerea monumentului istoric cu arhitectură industrială din Bucureşti - Moara lui Assan, informează un comunicat de presă remis AMOS News.
Totodată, suspendarea lucrărilor Comisiei reprezintă un semn de protest faţă de incapacitatea autorităţilor de a eficientiza legile privind protecţia clădirilor monument istoric.
În comunicat se mai specifică faptul că Primăria Municipiului Bucureşti nu a eliberat nicio autorizaţie de demolare sau de construire, nu a elaborat niciun Plan Urbanistic Zonal pentru acest monument şi nici nu a înregistrat vreo solicitare în acest sens.
Moara lui Assan, construită în anul 1853, este prima moară cu aburi din România. Moara se află în Bucureşti, în zona Obor-Lizeanu. În prezent, se află într-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificată în evidenţele Ministerului Culturii şi Cultelor ca fiind monument istoric de valoare naţională şi face parte din patrimoniul industrial.
Moara a fost întemeiată de negustorii Gheorghe Assan (1821 - 1866) şi Ioan Martinovici (1820 - 1882).
Construcţia Morii Assan a fost realizată în anul 1853, pe un teren cumpărat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzându-se apoi prin achiziţionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicată într-o perioadă când în Bucureşti nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida. Ca fapt divers, prima fabrică de cărămidă s-a înfiinţat abia în anul 1855 de către serdarul Ioan Filipescu, undeva în zona Elefterie. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel”, transportul acestora pe Dunăre şi apoi pe distanţa Giurgiu-Bucureşti durând aproape o lună de zile. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său şi rămane singurul propietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea întreprinderii a rămas soţiei sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile şi Gheorghe, care îşi făcusera studiile în străinatate. În 1894 a fost înfiinţată de către aceştia o nouă secţie de lacuri şi culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în Bucureşti încă nouă mori cu aburi afară de moara Assan
Construcţia propriu-zisă a fost realizată folosind constructori şi meşteri nemţi. La data respectivă, construcţia unui cos al fabricii a fost oprită când atinsese înalţimea de 10 metri, fiind considerată prea mare. După plata unor compensaţii către primărie, coşul a fost ridicat până la înălţimea proiectată de 26 de metri. În registrele comerciale, Moara lui Assan era înregistrată ca «Societatea Anonimă „Fabricile Assan”» pentru industria şi comerţul făinii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor şi altor produse similare". De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezată de locuitorii Bucureştiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valţuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan. În anul 1903 a fost sărbătorită o jumatate de secol de la înfiinţare şi cu acest prilej s-au mai adăugat câteva construcţii, iar la clădirea principală în vârful turnului s-a pus un ceas mare, având dedesubt, în cifre de bronz, mari şi vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care funcţiona foarte exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toţi oamenii din cartierul Obor-Colentina. În 1903 se construieşte un nou siloz de grâne, care a fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti - 41 metri înălţime, 28 de silozuri (magazii) şi două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund şi zidărie pe laturi (pereţi din scânduri de la Sinaia şi Azuga, puse pe lat şi bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri şi un vagon de cuie), iar acoperişul era de fier. După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acţiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. Înainte ca moara să fie transformată in societate anonimă, fraţii Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcţionari şi lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, fraţii Assan fiind interesaţi de tot ceea ce e mai nou şi mai bun în domeniul industrial, făcând numeroase călătorii în toata lumea în acest scop.
Moara de la Obor, modernizată constant de foştii proprietari, a fost naţionalizată de comunişti în iunie 1948. În acelaşi an, odată cu confiscările ilegale ordonate de comunişti, este arestat şi Basil (Vasile) Assan care la acea dată era unic acţionar al Fabricilor Assan. Pe durata anchetei, după ce a fost torturat, Assan ar fi fost aruncat de la etajul 5 al Prefecturii Poliţiei Capitalei, familiei comunicându-i-se că s-a sinucis. După 1950, în zona Morii Assan au funcţionat mai multe întreprinderi, printre care Fabrica de pâine „Grâul” şi Fabrica de ulei „13 Decembrie”. O parte din utilajele morii au ajuns pe post de exponate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida sau în alte instituţii. În prezent, la Muzeul Tehnic din Bucureşti poate fi văzut un cilindru din instalaţia morii cu aburi "Assan" din anul 1853, exponat care a fost achiziţionat, la începutul secolului trecut, chiar de fondatorul muzeului, inginerul Dimitrie Leonida. În iunie 1990, regimul politic de la acea vreme a emis un act normativ, apreciindu-se că terenul este proprietatea statului şi o parte din acesta trebuie eliberat de unele construcţii, conform "Planului de sistematizare a municipiului Bucureşti", în baza unui decret din anii '80. De fapt, terenul cu o suprafata de 4,7 hectare devenise interesant pentru afaceriştii apăruţi peste noapte. O parte din unităţile de producţie ale fabricii de ulei au fost mutate atunci. În anii '90, terenul şi construcţiile din zona Morii lui Assan au devenit proprietatea SC „Graul” SA şi „Solaris” SA. Dificultăţile financiare cu care s-au confruntat unii dintre proprietarii scriptici ai terenului şi construcţiilor au determinat intervenţia lichidatorilor legali. În cursul anului 2005, într-un interval de timp foarte scurt, au dispărut sub lama buldozerelor mai multe clădiri din ansamblul de la adresa Halmeu nr. 25, fiind distruse şi porţiuni ale imobilelor care trebuiau conservate şi restaurate în virtutea calităţii de monument istoric. De menţionat că pe această stradă există mai multe imobile trecute pe lista monumentelor istorice.
Primele distrugeri ale ansamblului Moara lui Assan au fost semnalate autorităţilor începând cu anul 1995. Au fost scoase cercevelele ferestrelor, splendid lucrate în fier forjat, precum şi alte elemente decorative din zinc şi plumb de la acoperitoare şi turnuri. Plăcile de identificare a monumentului au fost smulse de persoane neidentificate. Arhiva şi mobilierul de valoare, rămas de la foştii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de persoane lipsite de scrupule. Utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate şi vândute la fier vechi cu toate că erau piese de o deosebită valoare pentru istoria tehnicii. În prima jumătate a anului 2005 au început demolari executate în mare grabă şi fără autorizaţiile necesare la unele corpuri de clădiri ale ansamblului, dar şi distrugerile deliberate provocate unor stâlpi şi pereţi chiar ai morii propriu-zise transformând într-o ruină acest monument istoric. Autoritatile locale, dar şi alte instituţii ale statului au sesizat ceea ce se petrece la Moara lui Assan,însă distrugerile au continuat sub diverse forme, folosindu-se metode „consacrate” (slăbirea pe durata nopţii a structurii de rezistenţă), dar greu de dovedit ca infracţiuni. Gardul perimetral a fost complet distrus. Directia de Urbanism de la Primăria sectorului 2, în perimetrul căreia se află moara, nu a dat niciodată avize sau autorizaţii pentru demolare sau construcţii de nici un fel la Moara lui Assan. În septembrie 2005, Primăria Municipiului Bucureşti a sesizat Parchetul de pe lângă Judecatoria Sectorului 2 în vederea dispunerii începerii urmăririi penale împotriva celor care se faceau vinovaţi de desfiinţarea ilegală a monumentului de valoare naţionala Moara lui Assan. Sesizarea penală a fost făcută în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Deoarece este vorba de un monument istoric, competenţele administrative în cazul ansamblului Morii lui Assan revin Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. Nici cavoul familiei Assan din Cimitirul Bellu nu a scăpat de distrugeri. În repetate rânduri acesta a fost vandalizat: literele aurite au fost scoase rând pe rând, uşile din bronz de la intrare au dispărut, iar în interiorul cavoului sunt depozitate câteva mormane de gunoaie. Din decoraţiile interioare nu mai există decât urmele. Deşi a murit în străinătate, familia lui George (Gheorghe) Assan (1821-1866), cel care a fondat Fabricile Assan, i-a trecut pe piatra funerară, conform dorinţei testamentare a acestuia, următoarea inscripţie: "Fondatorul primei maşini cu abur în industria română(1853)".
 Coşul morii |  Ieşire fabrică |  Interior |  Siloz |
 Moara |  Intrare parter |  Vedere laterală |  Marcă utilaj |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu