Măsurişul Oilor la Pria, pe 11 mai

---

Consiliul Local Cizer şi Centrul Culturii Tradiţionale Sălaj organizează duminică, 11 mai 2008, cea de-a 41-a ediţie a sărbătorii pastorale "Măsurişul Oilor" de la Măgura Priei, din localitatea Cizer, transmite corespondentul AMOS News.
Cu acest prilej vor avea loc o serie de spectacole cultural-artistice, susţinute de artişti şi ansambluri folclorice printre care se numără "Crişana" din Oradea, "Plaiuri Sălăjene" din Horoatu Crasnei, "Cizereana" din Cizer şi "Cununa Vlădesei" din Huedin.
Spectacolul va fi prezentat de umoristul sălăjean Ioan Seleşi, la eveniment fiind aşteptaţi toţi sălăjenii iubitori de tradiţie şi folclor. (Iulian Duma)


Începutul anului pastoral este, de fapt, o perioadă de timp marcată de mai multe sărbători: Sângorzul vacilor, Alesul, Sâmbra oilor, Marcul Boilor, Armindenul, Ispasul.
Sâmbra oilor (Arieţul, Ruptul sterpelor, Măsurişul oilor, Boteiul oilor) este prima mulsoare a turmei de oi, urmată de petrecerea câmpenească, din ziua de Sângiorz (sau din altă zi de la sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai, în funcţie de condiţiile climatice). În această zi se măsura şi se cresta pe răbojul de lemn lptele de la oile fiecărui sâmbraş, după care se calcula cantitatea de brânză cuvenită la spargerea stânei, numită alesul, răscolul. Din primul lapte al stânei se prepara un caş care se împărţea între proprietarii stânei.
Actele rituale menite să apere stâna şi ciobanii de forţele malefice sunt: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor şi oilor, alungarea celor ce fură sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau strica laptele – practica „cucu-răscucu” purificarea oilor şi stăpânilor de oi prin stropirea lor cu apă sfinţită, scăldatul ritual în pa curată a râurilor sau spălatul cu rouă, prepararea unor alimnte rituale, sacrificarea mielului etc. La petrecere se mănâncă alimente specifice – balmoş, mămăligă fiartă în lapte şi cu adaos de unt, miel fript haiduceşte, colaci, caşul de la prima mulsoare.
Ion Chelcea consideră că Vălăritul („datină cunoscută în Vrancea, Teleorman şi prin alte părţi”) este un fenomen sincretic, rostul lui fiind acela „de a uda (stropi) gazdele şi, mai ales, fetele”. Monica Budiş spune că la Vălărit feciorii „strângeau colaci şi ouă” şi „ridicau în sus pe fiecare căsaş”. Fetele de măritat dăruia un plocon, „alcătuit dintr-o năframă brodată, un cozonac şi zece-douăsprezece ouă”, flăcăului care avea să le joace la horă şi „să le dea în lanţuri”.
Udatul din această perioadă a anului aminteşte de Paliile romane, sărbătoare pastorală ce se celebra la 21 aprilie. Cu această ocazie se practica alături de lustratio per ignem şi lustratio per aqua apăstorilor şi oilor. În Fastele, Ovidiu scria: „Pastor, oves saturas, ad prima crepuscula lustra, / unda prius spargat, vigaque verrat humum” („Oile- zori le stropeşte, ciobane, cu apă lustrată, / udă de-asemeni pământul”). Aspersiunea, rourarea sau imersiunea în apă sunt „gesturi rituale” care, în mentalitatea populară, stimulează sănătatea celor ce le practică.
Alături de datina udatului ritual la Sfântu Gheorghe se practica şi legănatul de primăvară sau datul în scrânciob. Legănatul reprezintă un act magic, chiar dacă la o privire superficială este un simplu divertisment (bucuria tinerilor îndrgostiţi de a fi împreună): ritmul legănării devine fie un rit agrar, în măsura în care sugerează alternanţa vegetaţiei, fie un mijloc de a alunga spiritele rele din aer.
Legănatul ritual trebuie pus în relaţie şi cu cântăritul şi rostogolitul, despre care Petru Caraman menţiona: „ambele ritualuri denotă o mişcare ordonată, ritmică, e mişcarea care pulsează în fiecare plantă, atunci când circulă în ea seva. Iată de ce, pe plan magic, ele reprezintă însuşi principiul vieţii în lumea plantelor”.