joi, decembrie 18, 2008

Actualitatea în Parlamentul European


Un scaun gol marchează acordarea Premiului Saharov lui Hu Jia
Drepturile omului - 17-12-2008 - 13:43
Zeng Jinyan: „L-am vizitat pe Hu Jia în închisoarea municipală din Beijing"

Zeng Jinyan: „L-am vizitat pe Hu Jia în închisoarea municipală din Beijing"

Parlamentul European a acordat astăzi Premiul Saharov disidentului chinez Hu Jia. Acesta este în momentul de faţă în închisoare, dar soţia lui a vorbit deputaţilor europeni din Beijing, unde se află în arest la domiciliu. Zeng Jinyan a vorbit despre starea de sănătate precară a soţului ei şi despre lupta sa continuă pentru drepturile omului. Un scaun gol, simbolic a fost aşezat în mijlocul aulei pentru Hu Jia.

Zeng Jinyan a spus că i s-a interzis să vorbească soţului său, când l-a vizitat ultima dată, pe 21 noiembrie, despre faptul că acesta a primit Premiul Saharov: „Amândoi am fost preveniţi că este interzis să vorbim despre premiu“. Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, a spus că Hu Jia „a fost numit pentru Premiul Saharov ca reprezentant al vocilor reprimate din China şi Tibet, dar astăzi vom auzi această voce“. Elena Bonner, văduva lui Andrei Saharov, a fost prezentă la Parlamentul European cu ocazia acordării premiului.

Reprimarea nu a reuşit să oprească vocile curajului

În deschiderea ceremoniei, domnul Pöttering a spus că „astăzi ne amintim de scopul Uniunii noastre, o forţă pentru pace, progres şi drepturile omului“. Citându-l pe doctorul Andrei Saharov, domnul Pöttering a spus că „este imposibil să obţinem unul din aceste obiective dacă celelalte două sunt ignorate“.

„În 1988, unul din primii laureaţi ai Premiului Saharov, Nelson Mandela, era în închisoare. În 1988 aveam un scaun gol pentru Andrei Saharov, astăzi avem scaunul gol pentru Hu Jia“, a mai spus domnul Hans-Gert Pöttering. Dumnealui a subliniat faptul că „susţinem drepturile omului în calitate de prieteni ai poporului chinez şi ştim cât de multe putem face împreună pentru pace şi progres”.

Zeng Jinyan: vocea lui Hu Jia

Deputaţii europeni au ascultat un discurs înregistrat al soţiei lui Hu Jia, Zeng Jinyan, ea însăşi activistă pentru drepturile omului, aflată în momentul de faţă în arest la domiciliu. Vorbind în numele soţului său, doamna Zeng Jinyan a spus: „Poate Parlamentul European s-a gândit la activitatea mea în domeniul SIDA şi în cel al mediului înconjurător, pentru că ce am făcut în domeniul drepturilor omului nu este deloc suficient şi pentru acestea va trebui să îmi dublez eforturile“.

Zeng Jinyan a spus că Hu Jia nu este singurul prizonier în China. „Uneori preţul care trebuie plătit este foarte, foarte mare“. Atât activiştii, cât şi rudele lor au fost „hărţuiţi de poliţie, şi-au pierdut locurile de muncă sau trăiesc sub arest la domiciliu. Şi, mai grav, mulţi au fost judecaţi şi condamnaţi“, a mai spus dumneaei. Hi Jia speră să fie ultimul prizonier politic, a adăugat Zeng Jinyan.

Sprijin pentru activiştii persecutaţi şi familiile acestora

Hu Jia „a spus în multe rânduri că vrea să înfiinţeze o reţea de sprijin pentru a ajuta familiile activiştilor pentru drepturile omului, pentru a le oferi sprijin moral“. „Voi folosi cei 50.000 de euro pe care îi vor primi de la Parlamentul European pentru a pune bazele acestei reţele“, este mesajul soţiei laureatului de anul acesta al Premiului Saharov.

De la SIDA şi mediu la drepturile omului

Până în 2004, Hu Jia şi-a dedicat cea mai mare parte a activităţii protejării mediului înconjurător şi luptei împotriva SIDA, a spus Zeng Jinyan. „Din 2004, poliţia i-a interzis regulat libertatea de circulaţie şi nu a putut să participe la apărarea drepturilor omului decât de acasă, scriind articole şi publicând rapoarte“, a adăugat dumneaei.

„În toţi aceşti ani, cel mai interesant şi important lucru pe care l-a făcut a fost să spună constant adevărul. N-a încetat niciodată să scrie despre fenomenele pe care le observa. Nu s-a oprit niciodată din a descrie, pe rând, toate realităţile pe care nu le poate spune mass-media chineză“, a adăugat Zeng Jinyan.

Optimism pentru o Chină mai democratică

Hu Jia a rămas întotdeauna optimist, a spus soţia sa. „El crede că China trece prin cea mai deschisă perioadă din istoria sa […] indiferent dacă guvernul vrea sau nu acest lucru. China se deplasează rapid către o societate deschisă şi democratică. Sperăm ca în curând să putem saluta sosirea unei Chine deschise. Suntem plini de energie în dorinţa noastră ca China să devină o ţară a păcii“, a mai transmis Zeng Jinyan deputaţilor europeni. Aceştia au aplaudat îndelung mesajul video din partea soţiei lui Hu Jia.

Urmăriţi înregistrarea video a mesajului soţiei lui Hu Jia făcând click pe link-ul de mai jos.

Drepturile omului trebuie să fie la baza civilizaţiei

Elena Bonner, văduva lui Andrei Saharov, cunoscută la rândul ei pentru activitatea depusă în sprijinul drepturilor omului, a spus deputaţilor europeni că drepturile omului trebuie să fie la baza civilizaţiei. Citându-l pe soţul său, dumneaei a adăugat că „oamenii trebuie să îşi urmeze întotdeauna conştiinţa”. Dumneaei a mai întrebat în plenul Parlamentului European dacă cineva a făcut ceva pentru a-i proteja pe Hu Jia, soţia lui şi copilul acestora de statul cu care Uniunea Europeană doreşte să aibă relaţii.

Doamna Bonner a mai arătat deputaţilor europeni o listă cu 97 de titluri şi premii pe care le-a primit soţul ei, listă pe care dumneaei a creat-o pentru ca oamenii să îl poată cunoaşte mai bine pe Andrei Saharov.

REF.: 20081216STO44643

Miercuri, 17 septembrie 2008 - Lansarea postului de televiziune al Parlamentului European, EuroparlTV

Instituţii - 12-09-2008 - 12:09

În data de 17 septembrie 2008, Parlamentul European va lansa pe internet, propriul său canal de televiziune: EuroparlTV. Începând cu această dată, orice persoană din lume cu acces la internet, va putea urmări în mod regulat un set de programe ce au ca temă activitatea Parlamentului European.


Începând cu 17 septembrie 2008, postul de televiziune va putea fi vizionat accesând următorul link:

www.europarltv.europa.eu

Ce gândesc lucrătorii europeni despre limitarea timpului de lucru
Politica de ocupare a forţei de muncă - 16-12-2008 - 16:53
ceas, tastatură

În UE timpul de lucru este limitat la 48 de ore pe săptămână

Deputaţii europeni şi miniştrii europeni negociază în momentul da faţă asupra unui acord privind numărul de ore de lucru şi posibilitatea unor state membre de a face excepţie de la această regulă. În 1993, Regatul Unit a obţinut o clauză care îi permite să facă excepţie de la limita maximă de 48 de ore pe săptămână. În alte state, excepţia se aplică doar în anumite sectoare. Am întrebat câţiva lucrători europeni ce cred despre limitarea timpului de lucru.

„Cred că săptămâna de lucru de peste 48 de ore nu este sănătoasă. Legea ar trebui să îi protejeze pe cei care nu vor să lucreze mai mult, care preferă să stea cu familia, de exemplu. Echilibrul între carieră şi viaţa personală este foarte important“, ne-a spus Tine Berse, asistentă de presă de 30 de ani, Germania.

Finlandeza Ritva Nieminen (60 de ani), care acum este la pensie, a lucrat în medie 37h45 pe săptămână. Dumneaei crede că limitarea timpului de lucru este necesară, 60 de ore însemnând prea mult pentru oricine.

Artis Bandonis (40 de ani), din Letonia, are propriul salon de coafură. Lucrează în mediu 40 de ore pe săptămână, mai puţin decât media în ţara sa, dar călătoreşte mult. „Dacă sunt obosit, nu pot să fiu creativ în munca mea. Trebuie să ai timp şi pentru suflet, nu poţi să te dezvolţi pe plan spiritual dacă eşti tot timpul obosit“, ne-a spus el.

Necesitatea unui salariu acceptabil

„Limitarea timpului de muncă este bună în ţările bogate, unde protejează lucrătorii de abuzuri. Însă în ţările cu nivel de trai scăzut, unde salariile sunt mici, oamenii au nevoie de mai mulţi bani pe care îi pot câştiga muncind peste program. De aceea restricţiile trebuie să fie însoţite de măsuri de compensare, precum mărirea salariului minim, de exemplu“, ne-a spus polonezul Grzegorz Gas (53 de ani), directorul unei reviste, care lucrează în mediu 40 de ore pe săptămână.

Melita Koletnik Korošec (35 de ani), din Slovenia, are trei job-uri: traducătoare pentru parlamentul sloven (40 de ore pe săptămână), lector universitar (aproximativ 15 ore pe săptămână) şi traducător pentru propria companie (timpul de lucru este variabil). Melita petrece trei ore pe drum până la lucru şi nu este de acord ca timpul de lucru să fie limitat. „Cred că orele de muncă trebuie fixate prin bună înţelegere între angajat şi angajator“, ne-a spus ea.

Flexibilitatea este importantă

Peter Russell (52 de ani), scoţian, este director de publicitate în Bruxelles şi lucrează între 50 şi 70 de ore pe săptămână. „O formă de protejare a angajaţilor împotriva exploatării este necesară. […] Sunt înclinat să fiu de acord cu Consiliul, care spune că trebuie să existe o flexibilitate pentru cei care doresc să lucreze mai mult“, ne-a spus el.

„Personal, îmi doresc să am libertatea de a munci cât vreau, dar înţeleg că în anumite profesii sunt necesare restricţiile“, ne-a spus Justin Barter (32 de ani), şofer în Regatul Unit.

Carsten Ritter (37 de ani), chirurg german, lucrează în Manchester în medie 70 de ore pe săptămână. Din punctul lui de vedere, limitarea timpului de lucru este o soluţie nepotrivită, deoarece „munca peste program este compensată prin vacanţă prelungită“. În plus, ar pierde oportunităţile de formare profesională: „Când sunt la lucru pot face între cinci şi 10 operaţii, învăţând din acestea“. Soluţia propusă de Carsten este: „timpul de lucru trebuie respectat, 37,5 de ore pe zi, iar cei care lucrează în plus trebuie plătiţi suplimentar“.

Pentru Ahto Lobjakas (38 de ani), ziarist independent în Estonia, „cei care rămân peste program o fac pur şi simplu pentru că le place să facă munca respectivă, şi lucrurile pot degenera“.

Deputaţii europeni au dezbătut luni directiva privind timpul de lucru. Comisia pentru Ocuparea forţei de muncă de la Parlamentul European doreşte ca excepţiile de la regula de 48 de ore pe săptămână să expire în trei ani de la intrarea în vigoare a legii, însă miniştrii vor păstrarea excepţiilor şi permiterea unei săptămâni de 60-65 de ore în unele cazuri. Deputaţii europeni vor vota asupra directivei miercuri.

REF.: 20081211STO44308

48 ore - Timpul maxim de lucru săptămânal
Politica de ocupare a forţei de muncă - 17-12-2008 - 13:30 update
Perioada maxima a timpului lucru ©BELGA_MAXPPP_Claude Prigent

Perioada maxima a timpului lucru

Deputaţii europeni au solicitat, în a doua lectură să nu existe nicio excepţie de la săptămâna de lucru de maxim 48 ore. Deputaţii au considerat că derogările existente pentru această regulă ar trebuie să fie eliminate în cursul a trei ani. În plus perioadele de gardă, inclusiv perioada inactivă trebuie considerată drept timp de lucru.

În vederea modificării Poziţiei comune a Consiliului a fost nevoie de majoritatea absolută a voturilor pentru adoptarea amendamentelor propuse de comisia parlamentară pentru afaceri sociale, adică 393 de voturi pentru.

"Votul de azi este un triumf pentru toate grupurile politice din Parlamentul European. De asemenea, este o victorie pentru cele 200 milioane de medici şi studenţi la medicină din UE. În plus este o oportunitate pentru Consiliu de a se angaja în mod ferm pentru agenda cetăţeanului şi de a avea o conciliere constructivă.", a declarat Alejandro Cercas în urma votului, solicitând Comisiei Europene de a deveni în sfârşit un adevărat arbitru şi de a înceta a susţine Consiliului.

Definiţia timpului de lucru
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, elementele caracteristice ale conceptului de „timp de lucru” constau din obligaţia de a fi prezent fizic în locul stabilit de angajator şi de a rămâne la dispoziţia acestuia în vederea prestării fără întârziere a unor servicii, dacă este necesar.

Timpul maxim de lucru săptămânal - 48 ore
"Revizuirea directivei privind timpul de lucru este un motiv de îngrijorare pentru milioane de lucrători", a declarat raportorul PE Alejandro Cercas (PSE, Spania). Săptămâna de lucru de 48 ore a fost stabilită în prima convenţia OIM, motto-ul fiind " a munci pentru a trăi şi nu invers." a declarat eurodeputatul spaniol în cadrul dezbaterii parlamentare.

Parlamentul s-a exprimat pentru perioada maximă de lucru de 48 ore / săptămână, iar excepţiile de la această regulă ar trebui să expire în următorii trei ani. Cu votul din 18 decembrie 2008, Parlamentul European s-a exprimat împotriva derogării de la principiul săptămânii de lucru de maxim 48 de ore. Abolirea acestei clauze a fost susţinută în plenul PE cu 421 voturi pentru, 273 împotrivă şi 11 abţineri.

"Clauza de derogare individuală abrogă această lege şi va conduce nemijlocit la dumping social. În plus, studiile arată cu o perioadă excesiv de lungă de muncă are efecte negative asupra sănătăţii şi devine din ce în ce mai greu de a împăca viaţa profesională cu cea de familie. Compromisul propus de Consiliu face ca "derogarea să devină regula generală", a declarat raportorul PE.

Cu toate acestea, în baza unor convenţii colective sau a altor acorduri încheiate de partenerii sociali, sau în temeiul anumitor dispoziţii legale ori regulamentare, perioadele inactive ale timpului de gardă pot fi calculate în mod specific, pentru a se respecta durata maximă a timpului de lucru săptămânal.

Perioadele de repaus compensatorii
În situaţiile în care lucrătorilor nu le-au fost acordate perioade de repaus, după perioada de lucru trebuie să li se acorde perioade de repaus compensatorii, în conformitate cu dreptul aplicabil, convenţiile colective sau alte acorduri încheiate între partenerii sociali.

Persoane cu mai multe contracte de muncă
Este important ca atunci când un lucrător are mai multe contracte de muncă, să fie luate măsuri pentru a garanta că timpul de lucru al lucrătorului este definit ca suma perioadelor de timp lucrate în cadrul fiecărui contract.

Timpul de gardă este considerat timp de lucru
Poziţia Parlamentului European este că timpul de gardă în integralitatea sa, trebuie considerat drept timp efectiv de muncă, inclusiv perioada inactivă. Acest amendament a fost susţinut de majoritatea deputaţilor europeni fiind adoptat cu 576 voturi pentru, 122 împotrivă şi 13 abţineri.

Concilierea vieţii de familie cu cea profesională
Statele membre trebuie să încurajeze partenerii sociali să încheie acorduri pentru a îmbunătăţi concilierea vieţii de familie cu cea profesională. Angajatorii trebuie să informeze cu mult timp înainte lucrătorii cu privire la orice modificare introdusă în structura timpului de lucru.

Lucrătorii au dreptul să solicite modificarea orarului şi a structurii timpului de lucru, iar angajatorii trebuie să analizeze aceste solicitări în mod echitabil, ţinând cont de necesităţile în materie de flexibilitate ale angajatorilor şi angajaţilor.

Ce va urma?
Pentru adoptarea acestei directive se aplică procedura de co-decizie, Parlamentul European deţinând aceleaşi competenţe legislative ca şi Consiliul. Pentru adoptarea amendamentelor propuse de comisia pentru afaceri sociale este nevoie de majoritatea absolută în plen (393 voturi).

Având în vedere că nu s-a ajuns la un acord, se va lansa a treia fază a procedurii de co-decizie după votul din plen: concilierea, fiind ultima şansă de a ajunge la un compromis între Parlamentul European şi Consiliu.

Concilierea constă din negocieri directe între cele două instituţii co-legiuitoare (Parlamentul şi Consiliul), desfăşurate în cadrul comitetului de conciliere. În mod normal, acestea conduc în final la adoptarea propunerii în cea de a treia lectură.

În cazul în care Comitetul de conciliere nu ajunge la un acord, ori dacă Parlamentul sau Consiliul nu aprobă „proiectul comun” în cea de a treia lectură, se consideră că actul nu a fost aprobat. În acest caz, procedura de codecizie nu poate fi reiniţiată decât pe baza unei noi propuneri legislative din partea Comisiei.

Dezbaterea din Parlamentul European, 15 decembrie 2008

CONSILIU
Valérie Letard, secretar de stat pentru solidaritate în cadrul ministerului muncii, relaţiilor sociale, al familiei şi solidarităţii, consideră că textul dezbătut în această seară reprezintă compromisul pe care Consiliul a reuşit să îl obţină la 9 iunie 2008, pe durata preşedinţiei slovene. Poziţia comună a Consiliului introduce o clauză explicită de revizuire a opt-out-ului iar compromisul preşedinţiei slovene ţine cont de specificitatea timpului de gardă. Trebuie avut în vedere că prezentul text reprezintă un compromis iar unele din obiectivele iniţiale au fost diluate. Scopul este de a avea un text acceptabil şi de a evita procedura de conciliere.

COMISIA EUROPEANĂ
"Întrebarea principală este dacă Parlamentul European ţine la poziţia sa exprimată în cadrul primei lecturi sau dacă doreşte să ia în considerarea Poziţia Comună a Consiliului" a declarat Vladimir Spidla, comisarul european responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
În 2005 Comisia a propus abolirea opt-out-ului pentru a lua în considerare poziţia PE din prima lectură, dar "Parlamentul European trebuie să aibă în vedere că în 2003 doar patru state membre utilizau sistemul de opt-out, iar în prezent numărul acestora se ridică la 15."

REPREZENTANŢII GRUPURILOR POLITICE
José Albino Silva Peneda (PPE-DE, Portugalia) a subliniat că s-ar fi putut ajunge la un acord înainte de a doua lectură dar "datorită preşedinţiei franceze, Consiliul nu pare a avea un mandat de negociere."

Referitor la timpul de gardă, Peneda a declarat că ar putea fi implementată poziţia Curţii Europene de justiţie care a fost acceptată de asociaţiile medicilor europeni. Referitor la opt-out, chestiunea decisivă este "dacă dorim ca lucrătorii din UE să lucreze mai mult decât 48 de ore pe săptămână."

Jan Andersson (PSE, Suedia) a declarat că datorită faptului că UE reprezintă o piaţă unică, reguli comune cu privire la sănătate şi siguranţă la locul de muncă sunt necesare.
Referitor la diferenţele dintre Consiliul şi Parlament "Consiliu consideră timpul de gardă drept timp liber, în timp ce noi considerăm că din momentul părăsirii casei, se munceşte."

Elizabeth Lynne (ALDE, Marea Britanie) a considerat că Poziţia comună a Consiliului nu este ideală, dar reprezintă rezultatul a mai multor ani de negocieri. Ea a menţionat că a sprijinit în mod constant menţinerea clauzei de revizuire dar aceasta trebuie să fie cu adevărat voluntară. Renunţarea la acest opt-out ar împinge multe persoane spre economia subterană şi acestea nu vor mai beneficia de asigurări sociale. "În această perioada de criză este foarte important ca lucrătorii au posibilitatea de a face ore suplimentare dacă doresc. iar angajatorii dispun de o anumită flexibilitate."

Elisabeth Schroedter (Grupul Verzilor /ALE, Germania) este de părere că din cauza perioadelor lungi de muncă capacitatea de concentrare şi rata erorilor creşte. O directiva a timpului de lucru a căror limite maxime sunt doar orientative, deoarece opting-out se negociază pentru fiecare contract de muncă în parte, nu este în conformitate cu obiectivul de protecţia a sănătăţii la locul de muncă. "De aceea, noi Verzii, vom vota împotriva continuării acestei clauze de opt-out."

Roberta Angelilli (UEN, Italia) a opinat că actualul compromis are drept cost sănătatea lucrătorilor, siguranţa la locul de muncă şi imposibilitatea reconcilierii vieţii profesionale cu cea de familie.

Dimitrios Papadimoulis (GUE/NGL, Grecia) a declarat că grupul său politic se opune radical Poziţiei Comune a Consiliului, care este împotriva lucrătorilor din cauza clauzei derogărilor şi se debarasează de principiul negocierilor colective.

Derek Roland Clark (IND/DEM, Marea Britanie) este de părere că directiva privind timpul de lucru este "o pierdere de timp." El a trecut în revistă istoria acestui act legislativ, menţionând că toate preşedinţiile UE au amânat votarea în Consiliu a directivei privind timpul de lucru

Date de background
Legislaţia comunitară care reglementează timpul de lucru a fost adoptată în 1993, amendată în 2000, iar în momentul de faţă este revizuită având în vedere recenta jurisprudenţă a Curţii Europene de Justiţie privind timpul de gardă. Revizuirea propusă de Comisie în 2003 se referă în principal la derogările de la aplicarea timpului maxim de lucru pe durata unei săptămâni şi posibilitatea de a nu aplica această constrângere în cazul în care lucrătorul acceptă (clauza de derogare "opt-out clause", aplicată în mare parte în Marea Britanie).

Prima lectură în Parlamentul European
Parlamentul European, co-legiuitor în acest domeniu, a adoptat în mai 2005 poziţia sa în prima lectură. Parlamentul a votat pentru menţinerea perioadei maxime de lucru de 48 de ore/săptămână, refuzând în acelaşi timp clauza de derogare. Potrivit acestui vot, derogările ar trebui abolite pe durata a trei ani iar timpul de gardă (termen folosit în special în sectorul medical) este considerat timp de lucru. În acelaşi timp, Parlamentul a introdus o anumită flexibilitate companiilor, permiţându-le să calculeze media timpului de lucru luând în considerare o perioadă de referinţă de 12 luni, în loc de patru luni.

Poziţia Consiliului
La 9 iunie 2008, Consiliul a adoptat poziţia comună care reprezintă un compromis între statele membre UE (Spania, Belgia, Cipru, Grecia şi Ungaria nu au sprijinit poziţia comună) şi care reiterează posibilitatea derogării cu anumite limite: în cazul în care nu există alte prevederi în contractul colectiv de muncă, lucrătorii ar putea lucra în medie 60 de ore/ săptămână sau 65 de ore dacă se includ perioadele inactive ale perioadei de gardă. Perioada de referinţă pentru calculare a fost determinată la trei luni. De asemenea, miniştrii au confirmat diferenţierea dintre perioada de gardă activă, considerată drept timp de lucru şi perioada de gardă inactivă (cazul în care lucrătorul desfăşoară serviciul de permanenţă dar nu este chemat pentru a-şi exercita atribuţiile).
Perioada inactivă a timpului de gardă nu este considerată timp de lucru cu excepţia cazului în care legislaţia naţională sau, în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile la nivel naţional, o convenţie colectivă sau un acord între partenerii sociali prevede altfel.

Consiliul a acceptat solicitările Parlamentului din primă lectură cu privire la reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Statelor membre li se solicită trebuie să asigure că angajatorii informează angajaţii în timp utile în ceea ce priveşte schimbările în organizarea timpului de lucru. În plus, comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a insistat ca angajaţi să aibă posibilitatea de a solicita modificări ale timpului de lucru, iar angajatorul trebuie să ia în considerare astfel de cereri, care pot fi refuzate doar dacă existe motive foarte întemeiate.

REF.: 20081215IPR44549

(sursa: http://www.europarl.europa.eu)

Iată o părere din interiorul Parlamentului European oferită de doamna euro-parlamentar Corina Creţu.

Despre sesiunea plenara de la Strasbourg
decembrie 17, 2008 by corinacretu

In calitate de raportor al Socialistilor Europeni pentru Raportul privind Sistemul European de Credite pentru Educatie si Formare Profesionala, ieri, in sedinta plenara a Parlamentului European de la Strasbourg, am pledat pentru implementarea cat mai rapida a acestui sistem care va permite trecerea dintr-un sistem de educatie in altul fara barierele ce exista inca. De asemenea, in interventia mea am sustinut, referitor la Raportul Andersson privind instituirea unui cadru european de referinta pentru asigurarea calitatii in procesul de educatie si formare profesionala, necesitatea instituirii acestui cadru menit sa contribuie la atenuarea decalajelor dintre sistemele nationale de educatie din tarile UE si sa fixeze standarde comune de calitate a invatamantului la nivelul Uniunii Europene.

Agenda acestei sesiuni, foarte incarcata de altfel, a continut mai multe puncte importante referitoare la munca si protectie sociala. Astfel, in urma votului de ieri, s-a decis sa nu existe nici o derogare de la norma de munca de maxim 48 de ore pe saptamana, exceptiile inca existente urmand sa fie eliminate in cel mult trei ani. In afara stabilirii acestui prag maximal pentru programul de munca in intreaga Uniune, s-a hotarat ca perioada de garda, in integralitatea sa, incluzand momentele inactive, sa fie considerata timp efectiv de munca. Ma numar printre cei care au aparat, inclusiv in Comisia pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale, din care fac parte, aceste reglementari favorabile angajatilor. Revine socialistilor meritul de a fi impus aceste puncte de vedere ce reflecta o viziune sociala mai aproape de nevoile si asteptarile oamenilor. Dupa ce Parlamentul s-a pronuntat in acest sens, intrucat in cazul acestor decizii e valabila procedura de codecizie cu Consiliul European, e de asteptat pozitia acestuia.

Un alt punct important al saptamanii de sesiune plenara a fost prezentarea de catre presedintele Sarkozy a bilantului presedintiei franceze. Intrucat mi-am exprimat saptamana trecuta parerea despre aceste sase luni in care Franta a jucat rolul central la nivel european, nu voi mai insista acum in acest sens. Doresc sa remarc doar entuziasmul creat de adoptarea pachetului legislativ privind mediul si energia, calificat drept o revolutie a energiei verzi, pentru masurile preconizate in vederea contracararii schimbarilor climatice.

Nu in ultimul rand, as vrea sa va spun despre acordarea Premiului Saharov unui disident chinez, Hu Jia, pentru lupta sa pentru drepturile omului, despre adoptarea bugetului UE pe 2009 si despre faptul ca au fost adoptate o serie de norme menite sa sporeasca siguranta jucariilor, prin interzicerea substantelor chimice periculoase, si siguranta rutiera, prin crearea unui sistem de aplicare transfrontaliera a reglementarilor specifice. Mai concret, se urmareste reducerea cu 50% a numarului victimelor decedate in accidente rutiere pana in 2010, prin masuri mai severe si prin eliminarea posibilitatii care inca exista de a evita plata amenzilor primite in alt stat al UE decat cel de resedinta.

(sursa: http://corinacretu.wordpress.com/)

Un comentariu:

Corina spunea...

Inca o data, Craciun fericit si La Multi Ani, sa ai un An Nou cu sanatate si bucurii!