Blogul ratiunii, un site de (dez)informare politica si culturala: Praga: Tradiţie şi obiceiuri româneşti de Crăciun şi Anul Nou

Ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, de pe 20 decembrie – Ignatul (când se taie porcul de Crăciun), până pe 31 decembrie (Anul Nou sau Revelion), reprezintă pentru români o perioadă în care sunt practicate multe obiceiuri şi tradiţii populare, atât în spaţiul rural, dar şi în cel urban.
Din tradiţiile cele mai importante şi cele mai frumoase este colindatul. Obiceiul popular al colindelor se practică pe întreg teritoriul României, însă cu caracter specific în fiecare din zonele etno-folclorice. În seara de Ajun şi în zilele de Crăciun şi Anul Nou, colindele sunt purtate din casă în casă de cetele de colindători pentru a vesti sărbătoarea şi pentru a ura de bine gazdelor sau celor ce deschid uşa.
Colindatul în Ajun se face seara şi, în general, cetele sunt formate din copii cu vârsta între 6 şi 15 de ani, majoritatea băieţi. În prima zi de Crăciun, încă de dimineaţă, cete de flăcăi (tineri necăsătoriţi) se adună în vatra satului şi pornesc să colinde la casele din sat. Gazdele răsplătesc colindătorii cu colăcei, nuci, mere, şi bani, toate acestea simbolizând prosperitatea, bogăţia, prospeţimea şi trăinicia.
Textele colindelor, fie populare, fie culte, sunt puternic influenţate de conceptele bisericeşti şi de vechile practici pre-creştine. În general, colindele sunt texte ritualice, preluate ca obiceiuri populare, care povestesc despre naşterea Mântuitorului, despre venirea celor trei magi şi apariţia stelei pe cer, cea care a vestit naşterea lui Iisus.
Creştinismul a asimilat practicile păgâne, arhaice, din perioada solstiţiului de iarnă, prin Crăciun şi An Nou. Popoarele indo-europene celebrau moartea şi renaşterea ulterioară a Zeului-Soare şi marcarea începutului unui nou ciclu solar. Obiceiurile populare mai păstrează încă rămăşiţe ale cultului păgân al soarelui, prin roţile de foc cărora li se dă drumul pe costişa dealului în noaptea de Crăciun sau colacii de Crăciun în forma soarelui.

(sursa: http://www.icr.ro)

DECEMBRIE - Undrea

Decembrie este luna a zecea in Calendarul roman - cu inceput de an la 1 martie - si luna a douasprezecea in Calendarul iulian si gregorian - cu inceput de an la 1 ianuarie. Denumirea populara a lunii, Neios, se refera la caderea abundenta a zapezilor, in timp ce alte denumiri zonale - Andrea, Indrea si Undrea -pastreaza amintirea lui Santandrei, praznuit in ultima zi a lunii noiembrie. In cursul acestei luni se afla inceputul iernii atat in Calendarul oficial (1 decembrie), cat si in Calendarul popular (6 decembrie, Mos Nicolae) si in Calendarul astronomic (ziua solstitiului de iarna).
In aceasta perioada a anului, la sate viata productiva intra intr-un proces de relaxare, in paralel cu intensificarea manifestarilor spirituale.
Sarbatorile lunii decembrie pregatesc, prin obiceiurile, ritualurile si practicile magice pe care le adapostesc, sfarsitul si inceputul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Mos Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul Porcilor, Mos Ajun, Mos Craciun, ingropatul Craciunului.
.....................................................................................................

IGNATUL PORCILOR 20 decembrie

Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric.

DESCHIDEREA MORMINTELOR 22 decembrie

Credinta intoarcerii spiritelor mortilor in ajunul marilor sarbatori de peste an (Craciun, Macinici, Sangiorz, Sanziene, Samedru), pentru a se intalni si a petrece cu cei vii, este atestata si astazi prin diferite acte rituale si practici magice in unele asezari romanesti, in aceste zile, adesea numite Mosi sau Sambete ale mortilor, sufletele inofensive sunt intampinate cu mese intinse in casa (Masa de Ajun, in Moldova si Bucovina) sau in batatura (Focurile de Joimari, in Muntenia), li se confectioneaza toiege care sunt infipte in morminte (Oltenia de Vest), sa se sprijine cat calatoresc pe Pamant, li se purifica salasul prin tamaierea mormintelor si li se impart ofrande bogate. Cu acest prilej, li se solicita ajutorul pentru rezolvarea unor probleme presante: casatoria fetelor, sporirea roadelor, prosperitatea turmelor, sanatatea oamenilor, pedepsirea dusmanilor etc. Dar, la date si momente bine precizate (la miezul noptii de Revelion, la Sangiorz, Rusalii, Santandrei) spiritele mortilor erau obligate prin diferite mijloace (incurcatul cailor, Jocul Calusarilor, zgomote produse de bice, talangi, fiare vechi, strigate, pomeni etc.) sa se intoarca la locuintele lor subpamantene.

COLACII DE CRACIUN 23 decembrie

Colacii preparati la Craciun din aluat dospit de femeile "curate", mancati la mesele si ospetele rituale, daruiti colindatorilor si, prin pomana, spiritelor mortilor sunt alimente sacre fara de care nu se poate concepe petrecerea sarbatorilor Craciunului. Ei pot avea forme de cerc, potcoava si stea, inchipuind Soarele, Luna si stelele de pe Cer, de papusa si cifra opt(8), care reprezinta trupul antropomorf al divinitatii indo-europene si crestine, de cerc umplut, fara gaura la mijloc, reprezentand divinitatea neolitica geomorfa, si de diferite animale si pasari sacre (taurul, pupaza etc.). in functie de forma, denumire si ornamente, de momentul oferirii, de perioada pastrarii si contextul rito-magic al folosirii, colacii de Craciun reprezinta sacrificiul spiritului graului la Anul Nou

si ocupatia, varsta, sexul, statutul social al celui care ofera sau primeste colaci. Adesea, colacul de Craciun se pastra pana la Macinici, la pornirea plugului, cand se punea in barsa plugului sau in coarnele boilor pentru a fi mancat de gospodari si de vitele de munca sau era "inmormantat" sub brazda plugului (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Moldova). Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea si utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale de adanca traire spirituala, incarcate de numeroase practici si credinte preistorice.

MOS AJUN Sl MOS CRACIUN 24 decembrie

Zeul Panteonului romanesc, celebrat pe 24 decembrie si ajuns dupa 365 de zile la varsta senectutii si a mortii, este, conform traditiilor romanesti, Mos Ajun, fratele lui Craciun. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile Facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este om sarac, o refuza, dar o indruma spre fratele sau, mai mare si mai bogat, Mos Craciun.

BUTUCUL DE CRACIUN 24/25 decembrie

Butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra (incinerat) in noaptea de 24/25 decembrie, simbolizand moartea si renasterea anuala a divinitatii, este substitutul fitomorf al zeului autohton Craciun, insa impodobirea bradului de Craciun la sfarsit de an si asteptarea de catre copii a "mosului", numit Craciun numai in sud-estul Europei, care vine incarcat cu daruri multe, este un obicei occidental care a patruns de sus in jos si de la oras, incepand cu a doua jumatate a secolului al XlX-lea. impodobirea pomului de Craciun s-a suprapus deci, peste obiceiul autohton al incinerarii arborelui mort, butucului de Craciun. Obiceiul, astazi disparut, a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati.

CRACIUNUL 25 decembrie

Craciun este un zeu solar specific teritoriilor locuite de stramosii autohtoni ai romanilor, geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al Xlll-lea, in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. La romani, amintirea acelor vremuri este inca proaspata de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. in spatiul sud-est-european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara cu acelasi nume. Determinativul de "mos" (Craciun) indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic la Anul Nou. in Calendarul popular, varsta "sfintilor" crestini imbracati in haine pagane si a zeitatilor pagane imbracate in haine crestine este apreciata prin numaratoarea zilelor incepand cu Anul Nou. Obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza formeaza laolalta scenariul mortii si renasterii divinitatii: sacrificiul ritual al porcului la Ignat (20 decembrie); prepararea alimentelor rituale, in special colacii de Craciun; abundenta obiceiurilor si credintelor care ilustrau degradarea timpului, dezordinea si haosul dinaintea Creatiei; "sfarsitul" Anului Vechi, prin stingerea rituala a luminilor la cumpana dintre ani, la miezul noptii de Craciun sau de Anul Nou; nasterea Anului Nou prin aprinderea luminilor; explozia de bucurie, insotita de imbratisari si felicitari, ca lumea a fost salvata de la pieire; alungarea spiritelor malefice prin strigate, pocnituri si zgomote produse de bice, tulnice, buhaiuri, iluminatii nocturne, purificarea oamenilor prin stropitul cu apa si prin scaldatul feciorilor in apa rece a raurilor, curatirea vazduhului prin incuratul sau alergatul cailor; Colindatul, Plugusorul, Sorcova, Semanatul, Vasilca etc.

TURCA Sl CERBUL, SUBSTITUTE ALE ZEULUI DIONYSOS 26 decembrie

Zeita in ipostaza zoomorfa, substituita de feciorul cetei masculine care imbraca masca bovina la colindatul de Craciun, se numeste Turca, femininul de la taur. Turca se naste la confectionarea mastii cu acelasi nume, petrece si se desfata impreuna cu ceata de feciori, anturajul sau divin, si moare violent, prin lovire cu ciomagul, impuscare sau inecare, pentru a renaste la Anul Nou. Turca actiona independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor Vatafului, se amuza speriind femeile si copiii, musca cu ciocul asistentii curiosi care se apropiau de ea, facea loc si aparau membrii cetei in timpul colindatului, solicita plata (darul) atat cat considera ca i se cuvine. Turcasul, feciorul care imbraca masca, nu avea voie sa vorbeasca si nu insotea membrii cetei cand mergeau la biserica sau cu colindatul la preot, inainte de a muri, Turca joaca solitar, in centrul satului, dansul sau fara egal fiind numit Jocul cel Mare (Transilvania de Sud).

LEGATUL FIARELOR DIN PADURE 27 decembrie

Practica magica inceputa la Craciun (decembrie) si incheiata la Sanvasai (1 ianuarie) pentru apararea vitelor de lupi este numita Legatul Fiarelor, in seara de Craciun masa pe care este asezata o paine rituala numita Stolnic, se inconjoara cu un lant de fier. Dupa opt zile, in ziua Anului Nou, painea este taiata in felii si mancata de copii si animale, iar lantul cu care a fost legata masa se asaza in fata grajdului pentru a trece vitele peste el (Maramures).

INGROPAREA CRACIUNULUI 28 decembrie

Parodia inmormantarii Craciunului Vechi si a renasterii Craciunului Nou organizata de cetele de feciori pe data de 28 decembrie se desfasoara dupa scenariul inmormantarii omului. Feciorii, adunati la "casa jocului", aleg pe cel care va interpreta rolul lui Craciun. Acesta este asezat pe o scara de lemn (targa funerara) si_ acoperit pentru a nu fi recunoscut, in timp ce "mortul" este condus la rau, "pe ultimul drum", cortegiul funerar "canta morteste" (jeleste), popa slujeste, cantorul da raspuns "la ectenii", iar lautarii canta "ca la inmormantarile adevarate cu ceterasi" facute la inmormantarile tinerilor necasatoriti. Textul ritual, cantat pe melodia prohodului, descifreaza semnificatia obiceiului: "Mai, Craciune, mai, Batrane/Astazi te-ngropam pe tine./Haideti toti, cu mic cu mare,/Sa ducem Craciunu-n vale,/Si sa-l bagam in produc,/Pe el suntem butuc./O, Craciune, o, Batrane/Du-te de la noi cu bine;/Meri pe apa Sambetei,/Si-napoi nu mai veni, C-a venit altu Craciun/S-a fi ca tine mai bun". La produc, dupa ce i se luau "iertarile" si "i se dezlegau pacatele", mortul era aruncat de pe scara pe gheata, in acel moment, Craciunul renascut se ridica in picioare pentru a fi vazut de intreaga asistenta. Craciunul (Anul Nou), insotit de feciori si melodii vesele de joc, se intorcea la "casa de joc", unde se desfasura pomana (comandarea) Craciunului (Somes).

CREDINTE POPULARE DESPRE SFANTUL VASILE 30 decembrie

"Sfantul Vasile e mare betiv; de altfel, e tare bun. El s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea o zi. Acesta i-a dat cea-dintai zi, Anul Nou. Bucuros, Sfantul Vasile a luat un clopotel si a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu sa ureze. De aceea, la Sfantul Vasile se ureaza"; "Sfantul Vasile sta calare pe boloboc. De ziua lui se fac veselii si chefuri"; "Sfantul Vasile e holtei, atunci se fac petreceri mari. El face pozne mari; e imparatul iubirilor. El petrece si iubeste, joaca si canta - le canta muzici, strica fete, beau...". (Moldova, Bucovina).

REVELIONUL 31 decembrie

Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic la cumpana dintre ani, in noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit ingropatul Anului sau, mai recent, Revelion. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este "oprit" dupa 365 de zile si intors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la inceput in ziua de Anul Nou. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ideea innoirii timpului supravietuieste in Calendarul popular unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrani, dupa sansa sau nesansa avuta la impartirea sarbatorilor.
(sursa: http://www.artatraditionala.ro)