"Deşi trăim un moment istoric excelent, suntem dezbinaţi, agresivi şi demotivaţi"
realizat de Cristina Hermeziu
De pe fereastra resedintei sale din rue de l'Exposition din Paris, Teodor Baconsky vede Turnul (inclinat?) al lui Gustave Eiffel. De la o asemenea inaltime, am fost curioasa sa stiu ce perspectiva arunca asupra lumii de astazi, cum o vede... ...un erudit teolog si antropolog care trezeste admiratie, fara sa complexeze; cel mai inalt reprezentant al Romaniei (inca proaspat) europene in Franta, in acest moment cea mai puternica tara din UE; o gazda pariziana fermecatoare si, cu probabilitate, un sef incomod; un causeur nonsalant si un intelectual pentru care conteaza consistenta cuvintului scris; un diplomat de cariera care n-are nevoie de zorzoane inutil pretioase linga numele mostenit de la poetul A.E. Baconsky, tatal sau: Teodor Baconsky este astazi Ambasadorul Romaniei in Franta, Andorra si principatul Monaco, dar putem sterge cu radiera "extraordinar si plenipotentiar"; un comunicator caruia, pentru a-si slefui limbajul, nu-i ajunge pila din plastic polisat a (inaltilor) functionari, tocmai pentru ca mai are una, din cristal taios, cea de scriitor.
Ce fel de imagine a Romaniei in Franta ati descoperit venind la Paris in calitate de ambasador? Ce v-a "atins" in mod neplacut si ce v-a surprins in mod placut?
Numerosi francezi cunosc Romania, direct sau indirect, insa majoritatea o ignora. Cind mi-am inceput misiunea, in septembrie 2007, opinia publica era inertial dominata de cliseele negative din anii '90. Nu am reactionat emotional. Am conceput programul Ambasadei ca pe un instrument care le poate propune prietenilor francezi o imagine actualizata cu privire la evolutiile reale din tara. Dorita schimbare de perceptie cere timp, dar rezultatele incep sa se vada. Tocmai a iesit de sub tipar albumul L'Hotel de Behague. Residence de la Roumanie en France, publicat la intiativa noastra, cu sponsorizari franceze, sub egida prestigioasei publicatii "Connaissance des Arts". E si asta, printre multe altele, o noua "carte de vizita".
Care credeti ca este specificul comunitatii/diasporei romanesti de la Paris/din Franta? Care este rolul dvs. si al echipei dvs. tinind cont de acest specific?
Diaspora din Hexagon are virste, chipuri si asteptari diferite. Exista aici fostul exil anticomunist, specialistii sositi dupa '90, care au facut stralucite cariere profesionale, circa 6.000 de studenti, un anumit numar de muncitori (mult mai modest decit in Italia sau Spania) si citeva tabere de romi, la periferia marilor orase. E o comunitate in general selecta, care pastreaza legatura cu tara si urmareste atent viata politica interna. Am un dialog constant si proiecte comune cu fiecare dintre aceste categorii de compatrioti. Peste 400 de doctoranzi romani au fost, in mai 2008, oaspetii mei. Avem studenti romani stagiari in cadrul Ambasadei. Am organizat prima intilnire a redactorilor-sefi de publicatii romanesti din UE 15. E pe rol o strategie pentru re(infiintarea) de lectorate romanesti la universitatile franceze. Zeci de actiuni culturale au adus in Palatul Behague "crema" Parisului romanesc. Am incheiat cu Mitropolia Ortodoxa Romana din Franta un Protocol de colaborare pentru asistenta acordata cetatenilor nostri. Am promovat, in ultimul an, toate succesele culturale romanesti din Hexagon, de la Cristian Mungiu pina la Lucian Boia, de la Gabriel Badea-Paun pina la Angela Gheorghiu si Raluca Sterian-Nathan. Vom edita, impreuna cu "La Documentation Francaise", un Ghid al cetateanului roman in Franta. Bobocii promotiei academice 2008 si-au tinut balul la noi. Monitorizam, prin consulate, toate cazurile de romani incarcerati. Am discutat, la nivelul guvernului francez, solutii pentru integrarea romilor. Evident, nimeni nu-i perfect, totul e perfectibil, dar cred ca merita sa dezvolt in urmatorii ani linia din 2007-2008.
Una dintre primele innoiri ale Ambasadei Romaniei la Paris dupa ce ati fost numit in functie a fost crearea Newsletter-ului. Cum va explicati faptul ca, desi sint multi intelectuali si oameni de cultura in comunitatea romanilor din Franta, nu exista nici un ziar romanesc si nici o librarie romaneasca la Paris?
Suspiciunea generata cindva prin infiltrari securistice si deficitul solidaritatii sint, din pacate, realitati corelate si persistente. Am creat Newsletter-ul bilunar tocmai pentru a le spune compatriotilor aflati in Franta ca au in Ambasada lor de aici un partener firesc, care va tine cont de ce doresc si de ce propun. Cred ca lipsa unui ziar romanesc se explica prin forta culturii si limbii franceze, pe care romanii le asimileaza rapid. Pe de alta parte, oamenii citesc presa favorita pe net. Iar daca vor carte romaneasca, o cer prietenilor sau o cumpara personal, din tara. Probabil ca o librarie romaneasca la Paris nu ar fi rentabila.
Cum comentati intentia reducerii cu 40% a bugetului ICR, prin urmare si al celui din Paris, care, alaturi de Ambasada, a reusit intr-un an sa aseze Romania pe o scena culturala in sfirsit vizibila in peisajul extrem de concurential din Paris?
Normal ca regret aceasta dramatica reducere de buget. ICR e deja un brand international. Cheltuieste pe actiuni culturale mai mult decit pe propria intretinere. Exista programe multianuale care vor fi compromise daca finantarea scade atit de brusc. Beneficiul unui export cultural eficient e urias, chiar daca nu se poate masura imediat sau la kilogram. M-am bucurat sincer sa constat ca presedintele Traian Basescu, prezent la reuniunea de bilant a ICR, a sprijinit fara echivoc echipa d-lui Horia-Roman Patapievici, recunoscindu-i deopotriva eforturile si rezultatele, absolut remarcabile.
Cum se vad, prin lentila lucida pe care o aduce departarea, complexele/ moravurile/mentalitatile romanilor din tara?
Avem numeroase valori si povesti de succes, dar nu le mediatizam, din superstitia stupida ca numai stirile negative fac rating. De regula, nu ne situam sub media europeana la calificare, inventivitate, cultura generala. Pusi laolalta, devenim insa "mioritici", conspirativi, negativisti, anarhisti sau doar ipocriti. Prin anii '90, incapacitatea de a conlucra pentru binele comun se mai putea justifica. Acum ea devine insuportabila, inclusiv la nivel economic si politic. E straniu ca desi traim un moment istoric excelent (sintem in UE si NATO, economia creste si avem sanse individuale mai mari), ne otravim viata comunitara, sintem dezbinati, agresivi si demotivati. Astept enorm de la noua generatie, singura care poate gindi si lucra pozitiv, singura care poate schimba atmosfera toxica din viata publica, pentru a reinventa placerea convietuirii.
Din perspectiva diplomatului, dar si a antropologului, cum se contureaza aportul tarii noastre intre cele 27 de state, la aproape doi ani de la integrarea Romaniei in UE?
Cred ca adevarata revolutie din Romania a inceput la 1 ianuarie 2007. Am parasit strapontina candidatului turmentat de tranzitia postcomunista si am devenit membri ai celui mai prosper ansamblu politico-economic din lume. Ni se ofera o sansa unica. Trebuie sa nu o ratam si nu o vom rata. Esential e sa ne alegem lideri adecvati exigentelor europene: oameni care pot accelera procesul de convergenta cu UE si care au date pentru a se face acceptati de catre partenerii comunitari. UE e un club de state care pot functiona laolalta pentru ca poseda valori impartasite, un discurs politic evoluat, o retea de institutii democratice solide si o adevarata vocatie pedagogica a exemplaritatii, la nivel mondial. E imperativ sa promovam, ca natiune, o alta agenda publica: energia, mediul, educatia, noile tehnologii, imigratia, apararea europeana, politica de vecinatate, dezvoltarea durabila. Altfel, ne vom sufoca in mahalaua pe care deocamdata o toleram, desi ne infecteaza deopotriva ecranele, relatiile sociale si sufletul.
Cum este sa fii Ambasadorul unei tari care a intrat de curind in UE, intr-o tara ca Franta, extrem de puternica pe plan european? E, in vreun fel, un motor?
Simt in munca zilnica schimbarea noastra de statut. Daca vorbim, sintem ascultati. Curiozitatea fata de "noul venit" e bineinteles foarte vie. Se cade sa profitam de ea, pentru ca in acesti 3-4 ani post-integrare vom forma imaginea Romaniei in UE pentru urmatorii 20 de ani. De partea ei, Ambasada disemineaza continuu mesaje catre sute de receptori, de la scoli care organizeaza saptamini de studiu dedicate noilor membri UE, pina la ONG-uri cu care montam actiuni publice. Sintem invitati la toate actiunile Presedintiei Franceze. Am organizat un dejun comunitar cu dl. ministru Brice Hotefeux si ambasadorii statelor-membre acreditati la Paris. Avem in baza de date coordonatele unor personalitati franceze de prim-plan, la care nu aveam acces pina acum.
In ce consta astazi forta societatii franceze? Dar slabiciunile ei?
Nimeni nu poate contesta faptul ca Franta a produs una dintre expresiile majore ale civilizatiei europene. A creat statul care, fie ca monarhie, imperiu sau republica, a dominat multisecular politica si cultura Occidentului. Sa nu uitam ca procesul postbelic de constructie europeana se sprijina pe reconcilierea franco-germana. Lumea continua sa vada Franta ca pe o sursa de viata intelectuala rafinata, de lux si arta gastronomica sau ca pe o tara a vinurilor, dar exista si Franta inaltei tehnologii, care produce TGV, Airbus, centrale nucleare, rachete spatiale, tehnica militara de virf. Pe scurt, Europa secolului al XXI-lea are nevoie de Franta si reciproc. Slabiciuni? Exista, desigur, dar sint mai degraba psihologice: observ un anumit pesimism, bazat pe contemplarea paseista a "Marii Natiuni". Se remarca de asemenea o usoara tendinta de a demoniza globalizarea, in loc de a o fructifica, mai ales ca marile companii franceze sint deja prezente pe tot mapamondul. E clar ca presedintele Nicolas Sarkozy si-a focalizat programul politic pe corectarea grabnica a respectivelor forme de imobilism. De la alegerea sa, Franta a revenit in Europa de Est, s-a recuplat cu SUA, isi pregateste intoarcerea in structurile de comanda ale NATO, a gestionat energic Presedintia Consiliului European si joaca global, fara complexe. Pe plan intern au fost lansate, simultan, foarte ambitioase santiere de reforma institutionala care vor ajuta Franta sa-si amelioreze competitivitatea si puterea de proiectie.
Cum comentati conceptul de "laicitate deschisa" pe care il propune Republica franceza ca modus vivendi si ca model, desi se spune ca posturile-cheie ale societatii apartin in continuare personalitatilor, familiilor catolice...
Intr-o scrisoare adresata lui Rimbaud, Paul Verlaine sustinea ca Franta s-a pierdut pe sine de cind s-a rupt de Biserica catolica, a carei "fiica mai mare" fusese dintotdeauna. Pesemne ca ereditatea Revolutiei franceze, cu bune si rele, nu poate fi stearsa. Dar Franta secolului al XXI-lea e multiculturala, cu numeroase comunitati imigrate. Cred ca are nevoie de o "laicitate deschisa" pentru a-si garanta echitatea civica, profilul de actor mediteranean si propria traditie, profund legata de crestinism.
Cum credeti ca se va schimba lumea dupa ce America s-a schimbat intr-o singura noapte?
America nu s-a schimbat intr-o noapte, ci in ultimii 20 de ani, sub impactul revolutiei IT si al globalizarii. La 4 noiembrie, noi n-am facut decit sa constatam ca imaginea noastra despre SUA era depasita. De altfel, si altii se schimba, in pofida stereotipurilor curente. Puterile emergente (China, India, Brazilia) "emerg" de vreo 10 ani. "Noua" Rusie nu e chiar atit de noua: dadea semne de retur geopolitic de cel putin 5 ani. Lumea araba e mult mai dinamica, mai conectata si mai diversa decit sustinem. Africa se misca mai repede decit comentariile noastre despre ea... Cred ca o cultura civica globala se tese prin toate aceste schimbari conjugate, suprapuse, potentate reciproc. E de sperat ca "efectul Obama" va reabilita multilateralismul. Probabil ca G8 va deveni G20, dupa reuniunea in acest format de la Washington. Consiliul de Securitate ONU ar putea si el fi extins cu noi membri permanenti. Se poate de asemenea anticipa o reforma a dreptului international, completata prin reducerea distantei dintre speculatia pe titluri virtuale si economia reala. Masa critica a schimbarilor globale e atinsa, dar e nevoie de un nou aranjament politic mondial, care va fi negociat foarte dur.
Acest (presupus) val de schimbare va atinge in vreun fel Romania? In ce sens?
In toate sensurile mentionate adineaori. Ca parte a UE si NATO, Romania se va afla in centrul acestor mutatii necesare si, as spune, inevitabile.
Alegerea lui Barack Obama a scurtcircuitat Franta, cuprinsa de o fervoare mediatica si un entuziasm uimitoare intr-o societate recunoscuta pentru antiamericanismul ei. Se contureaza oare la orizont un... "vis francez"?
Asa-zisul "antiamericanism" francez e o prejudecata dintre cele mai daunatoare. Franta a sprijinit SUA in Razboiul de Independenta. Americanii au debarcat in Normandia, pentru a elibera Franta de nazisti. Cu exceptia razboiului din Irak, Franta a fost mereu un aliat lucid si fidel al SUA. Cultura americana – jazz, rock, arte, media – e foarte apreciata de francezi. Presedintele Republicii Franceze si noul presedinte american apartin aceleiasi generatii de lideri ai noului val, pragmatici, ambitiosi, orientati spre rezultate: vor colabora, desigur, pe toate dosarele fierbinti. "Visul francez" e visul civilizatiei care se raspindeste prin dialog cultural si progres social. Visul francez, filtrat prin realitatea Francofoniei, si visul american, revigorat prin alegerea dlui Barack Obama, nu sint deloc incompatibile.
"Generatia mea a incercat cit a putut sa modernizeze tara"
Care era "visul francez" al lui Teodor Baconsky atunci cind a venit pentru prima oara in Franta, la studii?
"Insula cetatii", jurnalul parizian pe care l-am publicat mai demult, la Curtea Veche, povesteste ce si cum traiam pe atunci, abia scapat de comunism. In acei ani, Parisul a fost laboratorul unde mi-am consolidat definitiv adeziunea personala la paradigma occidentala. Oricum, nu visam sa revad orasul studiilor mele doctorale in actuala calitate. E o regasire stimulanta, care ma onoreaza, pentru ca imi permite sa particip direct la formidabila cronica a relatiilor dintre Franta si Romania.
Ce parere aveti despre tinerii care, asfixiati poate si de atmosfera toxica din Romania de care vorbeati, vin sa studieze in Franta si... nu se mai intorc acasa?
In actuala etapa, acesti tineri vin din Europa si ramin tot in Europa. Mi-as dori insa ca ei sa simta nevoia de a se intoarce acasa. Generatia mea a incercat cit a putut sa modernizeze tara si mai avem mult de lucru. Ne-ar prinde bine fortele proaspete ale celor care-si incep acum drumul spre politica, spre afaceri, spre cercetare sau, de ce nu, spre diplomatie.
Cum arata Parisul lui Teodor Baconsky? Recomandati-ne o adresa, un scriitor, un artist...
O adresa? Noul Muzeu al Artelor Primordiale, de pe Quai Branly. Un scriitor? Sint prea multi pentru ca o alegere sa nu para arbitrara. Mi-e mai simplu sa-l numesc pe pictorul meu preferat de la Paris: e vorba de maestrul Horia Damian, care va avea, in 2009, o retrospectiva esentiala, gazduita la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti.
Pentru scriitorul Teodor Baconsky, corsetul diplomatului, cu impunerea unor constringeri de libertate de expresie, nu e o pierdere?
Paradoxal, "corsetul" de care vorbiti imi protejeaza libertatea si dorinta de a ramine o voce publica echilibrata. Ma apara de excese si de polemici zadarnice. Scriu in presa culturala sau cotidiana exact ce gindesc, numai ca urmaresc idei, nu situatii anecdotice. Rezerva diplomatica imi ofera o igiena salutara, mai ales atunci cind se intimpla sa fiu atacat grosolan, de catre insi specializati in calomnie si atac la persoana. Am crezut dintotdeauna ca faptele si munca noastra perseverenta definesc cel mai corect parcursul fiecaruia, cu toate implinirile si esecurile aferente. Nu am motive sa renunt tocmai acum la acest principiu de bun-simt.
(sursa: http://www.romaniaculturala.ro)
Ce fel de imagine a Romaniei in Franta ati descoperit venind la Paris in calitate de ambasador? Ce v-a "atins" in mod neplacut si ce v-a surprins in mod placut?
Numerosi francezi cunosc Romania, direct sau indirect, insa majoritatea o ignora. Cind mi-am inceput misiunea, in septembrie 2007, opinia publica era inertial dominata de cliseele negative din anii '90. Nu am reactionat emotional. Am conceput programul Ambasadei ca pe un instrument care le poate propune prietenilor francezi o imagine actualizata cu privire la evolutiile reale din tara. Dorita schimbare de perceptie cere timp, dar rezultatele incep sa se vada. Tocmai a iesit de sub tipar albumul L'Hotel de Behague. Residence de la Roumanie en France, publicat la intiativa noastra, cu sponsorizari franceze, sub egida prestigioasei publicatii "Connaissance des Arts". E si asta, printre multe altele, o noua "carte de vizita".
Care credeti ca este specificul comunitatii/diasporei romanesti de la Paris/din Franta? Care este rolul dvs. si al echipei dvs. tinind cont de acest specific?
Diaspora din Hexagon are virste, chipuri si asteptari diferite. Exista aici fostul exil anticomunist, specialistii sositi dupa '90, care au facut stralucite cariere profesionale, circa 6.000 de studenti, un anumit numar de muncitori (mult mai modest decit in Italia sau Spania) si citeva tabere de romi, la periferia marilor orase. E o comunitate in general selecta, care pastreaza legatura cu tara si urmareste atent viata politica interna. Am un dialog constant si proiecte comune cu fiecare dintre aceste categorii de compatrioti. Peste 400 de doctoranzi romani au fost, in mai 2008, oaspetii mei. Avem studenti romani stagiari in cadrul Ambasadei. Am organizat prima intilnire a redactorilor-sefi de publicatii romanesti din UE 15. E pe rol o strategie pentru re(infiintarea) de lectorate romanesti la universitatile franceze. Zeci de actiuni culturale au adus in Palatul Behague "crema" Parisului romanesc. Am incheiat cu Mitropolia Ortodoxa Romana din Franta un Protocol de colaborare pentru asistenta acordata cetatenilor nostri. Am promovat, in ultimul an, toate succesele culturale romanesti din Hexagon, de la Cristian Mungiu pina la Lucian Boia, de la Gabriel Badea-Paun pina la Angela Gheorghiu si Raluca Sterian-Nathan. Vom edita, impreuna cu "La Documentation Francaise", un Ghid al cetateanului roman in Franta. Bobocii promotiei academice 2008 si-au tinut balul la noi. Monitorizam, prin consulate, toate cazurile de romani incarcerati. Am discutat, la nivelul guvernului francez, solutii pentru integrarea romilor. Evident, nimeni nu-i perfect, totul e perfectibil, dar cred ca merita sa dezvolt in urmatorii ani linia din 2007-2008.
Una dintre primele innoiri ale Ambasadei Romaniei la Paris dupa ce ati fost numit in functie a fost crearea Newsletter-ului. Cum va explicati faptul ca, desi sint multi intelectuali si oameni de cultura in comunitatea romanilor din Franta, nu exista nici un ziar romanesc si nici o librarie romaneasca la Paris?
Suspiciunea generata cindva prin infiltrari securistice si deficitul solidaritatii sint, din pacate, realitati corelate si persistente. Am creat Newsletter-ul bilunar tocmai pentru a le spune compatriotilor aflati in Franta ca au in Ambasada lor de aici un partener firesc, care va tine cont de ce doresc si de ce propun. Cred ca lipsa unui ziar romanesc se explica prin forta culturii si limbii franceze, pe care romanii le asimileaza rapid. Pe de alta parte, oamenii citesc presa favorita pe net. Iar daca vor carte romaneasca, o cer prietenilor sau o cumpara personal, din tara. Probabil ca o librarie romaneasca la Paris nu ar fi rentabila.
Cum comentati intentia reducerii cu 40% a bugetului ICR, prin urmare si al celui din Paris, care, alaturi de Ambasada, a reusit intr-un an sa aseze Romania pe o scena culturala in sfirsit vizibila in peisajul extrem de concurential din Paris?
Normal ca regret aceasta dramatica reducere de buget. ICR e deja un brand international. Cheltuieste pe actiuni culturale mai mult decit pe propria intretinere. Exista programe multianuale care vor fi compromise daca finantarea scade atit de brusc. Beneficiul unui export cultural eficient e urias, chiar daca nu se poate masura imediat sau la kilogram. M-am bucurat sincer sa constat ca presedintele Traian Basescu, prezent la reuniunea de bilant a ICR, a sprijinit fara echivoc echipa d-lui Horia-Roman Patapievici, recunoscindu-i deopotriva eforturile si rezultatele, absolut remarcabile.
Cum se vad, prin lentila lucida pe care o aduce departarea, complexele/ moravurile/mentalitatile romanilor din tara?
Avem numeroase valori si povesti de succes, dar nu le mediatizam, din superstitia stupida ca numai stirile negative fac rating. De regula, nu ne situam sub media europeana la calificare, inventivitate, cultura generala. Pusi laolalta, devenim insa "mioritici", conspirativi, negativisti, anarhisti sau doar ipocriti. Prin anii '90, incapacitatea de a conlucra pentru binele comun se mai putea justifica. Acum ea devine insuportabila, inclusiv la nivel economic si politic. E straniu ca desi traim un moment istoric excelent (sintem in UE si NATO, economia creste si avem sanse individuale mai mari), ne otravim viata comunitara, sintem dezbinati, agresivi si demotivati. Astept enorm de la noua generatie, singura care poate gindi si lucra pozitiv, singura care poate schimba atmosfera toxica din viata publica, pentru a reinventa placerea convietuirii.
Din perspectiva diplomatului, dar si a antropologului, cum se contureaza aportul tarii noastre intre cele 27 de state, la aproape doi ani de la integrarea Romaniei in UE?
Cred ca adevarata revolutie din Romania a inceput la 1 ianuarie 2007. Am parasit strapontina candidatului turmentat de tranzitia postcomunista si am devenit membri ai celui mai prosper ansamblu politico-economic din lume. Ni se ofera o sansa unica. Trebuie sa nu o ratam si nu o vom rata. Esential e sa ne alegem lideri adecvati exigentelor europene: oameni care pot accelera procesul de convergenta cu UE si care au date pentru a se face acceptati de catre partenerii comunitari. UE e un club de state care pot functiona laolalta pentru ca poseda valori impartasite, un discurs politic evoluat, o retea de institutii democratice solide si o adevarata vocatie pedagogica a exemplaritatii, la nivel mondial. E imperativ sa promovam, ca natiune, o alta agenda publica: energia, mediul, educatia, noile tehnologii, imigratia, apararea europeana, politica de vecinatate, dezvoltarea durabila. Altfel, ne vom sufoca in mahalaua pe care deocamdata o toleram, desi ne infecteaza deopotriva ecranele, relatiile sociale si sufletul.
Cum este sa fii Ambasadorul unei tari care a intrat de curind in UE, intr-o tara ca Franta, extrem de puternica pe plan european? E, in vreun fel, un motor?
Simt in munca zilnica schimbarea noastra de statut. Daca vorbim, sintem ascultati. Curiozitatea fata de "noul venit" e bineinteles foarte vie. Se cade sa profitam de ea, pentru ca in acesti 3-4 ani post-integrare vom forma imaginea Romaniei in UE pentru urmatorii 20 de ani. De partea ei, Ambasada disemineaza continuu mesaje catre sute de receptori, de la scoli care organizeaza saptamini de studiu dedicate noilor membri UE, pina la ONG-uri cu care montam actiuni publice. Sintem invitati la toate actiunile Presedintiei Franceze. Am organizat un dejun comunitar cu dl. ministru Brice Hotefeux si ambasadorii statelor-membre acreditati la Paris. Avem in baza de date coordonatele unor personalitati franceze de prim-plan, la care nu aveam acces pina acum.
In ce consta astazi forta societatii franceze? Dar slabiciunile ei?
Nimeni nu poate contesta faptul ca Franta a produs una dintre expresiile majore ale civilizatiei europene. A creat statul care, fie ca monarhie, imperiu sau republica, a dominat multisecular politica si cultura Occidentului. Sa nu uitam ca procesul postbelic de constructie europeana se sprijina pe reconcilierea franco-germana. Lumea continua sa vada Franta ca pe o sursa de viata intelectuala rafinata, de lux si arta gastronomica sau ca pe o tara a vinurilor, dar exista si Franta inaltei tehnologii, care produce TGV, Airbus, centrale nucleare, rachete spatiale, tehnica militara de virf. Pe scurt, Europa secolului al XXI-lea are nevoie de Franta si reciproc. Slabiciuni? Exista, desigur, dar sint mai degraba psihologice: observ un anumit pesimism, bazat pe contemplarea paseista a "Marii Natiuni". Se remarca de asemenea o usoara tendinta de a demoniza globalizarea, in loc de a o fructifica, mai ales ca marile companii franceze sint deja prezente pe tot mapamondul. E clar ca presedintele Nicolas Sarkozy si-a focalizat programul politic pe corectarea grabnica a respectivelor forme de imobilism. De la alegerea sa, Franta a revenit in Europa de Est, s-a recuplat cu SUA, isi pregateste intoarcerea in structurile de comanda ale NATO, a gestionat energic Presedintia Consiliului European si joaca global, fara complexe. Pe plan intern au fost lansate, simultan, foarte ambitioase santiere de reforma institutionala care vor ajuta Franta sa-si amelioreze competitivitatea si puterea de proiectie.
Cum comentati conceptul de "laicitate deschisa" pe care il propune Republica franceza ca modus vivendi si ca model, desi se spune ca posturile-cheie ale societatii apartin in continuare personalitatilor, familiilor catolice...
Intr-o scrisoare adresata lui Rimbaud, Paul Verlaine sustinea ca Franta s-a pierdut pe sine de cind s-a rupt de Biserica catolica, a carei "fiica mai mare" fusese dintotdeauna. Pesemne ca ereditatea Revolutiei franceze, cu bune si rele, nu poate fi stearsa. Dar Franta secolului al XXI-lea e multiculturala, cu numeroase comunitati imigrate. Cred ca are nevoie de o "laicitate deschisa" pentru a-si garanta echitatea civica, profilul de actor mediteranean si propria traditie, profund legata de crestinism.
Cum credeti ca se va schimba lumea dupa ce America s-a schimbat intr-o singura noapte?
America nu s-a schimbat intr-o noapte, ci in ultimii 20 de ani, sub impactul revolutiei IT si al globalizarii. La 4 noiembrie, noi n-am facut decit sa constatam ca imaginea noastra despre SUA era depasita. De altfel, si altii se schimba, in pofida stereotipurilor curente. Puterile emergente (China, India, Brazilia) "emerg" de vreo 10 ani. "Noua" Rusie nu e chiar atit de noua: dadea semne de retur geopolitic de cel putin 5 ani. Lumea araba e mult mai dinamica, mai conectata si mai diversa decit sustinem. Africa se misca mai repede decit comentariile noastre despre ea... Cred ca o cultura civica globala se tese prin toate aceste schimbari conjugate, suprapuse, potentate reciproc. E de sperat ca "efectul Obama" va reabilita multilateralismul. Probabil ca G8 va deveni G20, dupa reuniunea in acest format de la Washington. Consiliul de Securitate ONU ar putea si el fi extins cu noi membri permanenti. Se poate de asemenea anticipa o reforma a dreptului international, completata prin reducerea distantei dintre speculatia pe titluri virtuale si economia reala. Masa critica a schimbarilor globale e atinsa, dar e nevoie de un nou aranjament politic mondial, care va fi negociat foarte dur.
Acest (presupus) val de schimbare va atinge in vreun fel Romania? In ce sens?
In toate sensurile mentionate adineaori. Ca parte a UE si NATO, Romania se va afla in centrul acestor mutatii necesare si, as spune, inevitabile.
Alegerea lui Barack Obama a scurtcircuitat Franta, cuprinsa de o fervoare mediatica si un entuziasm uimitoare intr-o societate recunoscuta pentru antiamericanismul ei. Se contureaza oare la orizont un... "vis francez"?
Asa-zisul "antiamericanism" francez e o prejudecata dintre cele mai daunatoare. Franta a sprijinit SUA in Razboiul de Independenta. Americanii au debarcat in Normandia, pentru a elibera Franta de nazisti. Cu exceptia razboiului din Irak, Franta a fost mereu un aliat lucid si fidel al SUA. Cultura americana – jazz, rock, arte, media – e foarte apreciata de francezi. Presedintele Republicii Franceze si noul presedinte american apartin aceleiasi generatii de lideri ai noului val, pragmatici, ambitiosi, orientati spre rezultate: vor colabora, desigur, pe toate dosarele fierbinti. "Visul francez" e visul civilizatiei care se raspindeste prin dialog cultural si progres social. Visul francez, filtrat prin realitatea Francofoniei, si visul american, revigorat prin alegerea dlui Barack Obama, nu sint deloc incompatibile.
"Generatia mea a incercat cit a putut sa modernizeze tara"
Care era "visul francez" al lui Teodor Baconsky atunci cind a venit pentru prima oara in Franta, la studii?
"Insula cetatii", jurnalul parizian pe care l-am publicat mai demult, la Curtea Veche, povesteste ce si cum traiam pe atunci, abia scapat de comunism. In acei ani, Parisul a fost laboratorul unde mi-am consolidat definitiv adeziunea personala la paradigma occidentala. Oricum, nu visam sa revad orasul studiilor mele doctorale in actuala calitate. E o regasire stimulanta, care ma onoreaza, pentru ca imi permite sa particip direct la formidabila cronica a relatiilor dintre Franta si Romania.
Ce parere aveti despre tinerii care, asfixiati poate si de atmosfera toxica din Romania de care vorbeati, vin sa studieze in Franta si... nu se mai intorc acasa?
In actuala etapa, acesti tineri vin din Europa si ramin tot in Europa. Mi-as dori insa ca ei sa simta nevoia de a se intoarce acasa. Generatia mea a incercat cit a putut sa modernizeze tara si mai avem mult de lucru. Ne-ar prinde bine fortele proaspete ale celor care-si incep acum drumul spre politica, spre afaceri, spre cercetare sau, de ce nu, spre diplomatie.
Cum arata Parisul lui Teodor Baconsky? Recomandati-ne o adresa, un scriitor, un artist...
O adresa? Noul Muzeu al Artelor Primordiale, de pe Quai Branly. Un scriitor? Sint prea multi pentru ca o alegere sa nu para arbitrara. Mi-e mai simplu sa-l numesc pe pictorul meu preferat de la Paris: e vorba de maestrul Horia Damian, care va avea, in 2009, o retrospectiva esentiala, gazduita la Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti.
Pentru scriitorul Teodor Baconsky, corsetul diplomatului, cu impunerea unor constringeri de libertate de expresie, nu e o pierdere?
Paradoxal, "corsetul" de care vorbiti imi protejeaza libertatea si dorinta de a ramine o voce publica echilibrata. Ma apara de excese si de polemici zadarnice. Scriu in presa culturala sau cotidiana exact ce gindesc, numai ca urmaresc idei, nu situatii anecdotice. Rezerva diplomatica imi ofera o igiena salutara, mai ales atunci cind se intimpla sa fiu atacat grosolan, de catre insi specializati in calomnie si atac la persoana. Am crezut dintotdeauna ca faptele si munca noastra perseverenta definesc cel mai corect parcursul fiecaruia, cu toate implinirile si esecurile aferente. Nu am motive sa renunt tocmai acum la acest principiu de bun-simt.
(sursa: http://www.romaniaculturala.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu