Ţinem încă minte campania publicitare cu Sărbătorile Vin!
Sarbatorile bunicilor s-au stins
Sarbatorile de iarna la romani sunt adevarate obiceiuri de suflet. Amintirile copilariei ne revin fiecaruia in minte ca un balsam, in special zapezile bogate, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, de cozonaci si nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, care creeaza o atmosfera de liniste si iubire in sanul familiei. De la sfantul Nicolae pana la Sfantul Ion, romanii sarbatoresc. Din pacate, in ultima perioada, unele din traditii au inceput sa fie date uitarii. In putine zone se mai pastreaza intacte datinile si obiceiurile cu particularitati locale. Pentru a afla cum petreceau bunicii nostri in urma cu 50 de ani, am poposit la Batos, unde am gasit o familie de oameni gospodari, simpli la vorba si la port dar care nu isi uita radacinile si care duc mai departe traditiile si obiceiurile asa cum le-au invatat si ei de la parinti.
Alexandru si Paraschiva Borsan sunt casatoriti de 46 de ani. El este originar din Dumbrava, ea din Sacal. S-au cunoscut la caminul cultural din Batos, la un joc, dupa ce Alexandru s-a intors din armata, in 1960. Azi au trei copii la casele lor, doua fete si un fecior, care la randul lor le-au daruit 4 nepoate. "Trebuie sa mai lasi si unul dupa celalalt si sa mergi mai departe, nu poti sa o duci numai bine dar daca exista respect si dragoste poti sa treci peste toate" explica batranul Borsan. La 72 de ani a ramas un om activ. Toata viata si-a muncit pamantul si a trait din agricultura, familia avand 5 ha de pamant, pasari si animale. Borsan a iesit la pensie dupa 39 de ani de activitate. Isi aminteste ca in tinerete, la Dumbrava, in postul Craciunului, flacaii isi faceau turca, conform obiceiului "La bere". "La noi baietii se imparteau in doua tabere de cate 20 de flacai, care mergeau cu Turca in sat la colindat. Aveau o gazda in sat unde mergeau si o confectionau, invatau colinda si sa chiuie in postul Craciunului. Holteii scapati de armata mergeau la colindat cu muzicantii, mergeau la inceput la popa si apoi colindau toti pretinii pana dimineata, iar astia fara armata mergeau cu turca din casa in casa. Dimineata toata suflarea satului mergea la biserica imbracata in costume nationale. La ora 12.00, muzicantii ii asteptau pe crestini in fata bisericii si faceau un joc, o sarba, o invartita si apoi satenii mergeau la casele lor si muzicantii plecau la o fata nemaritata, unde mancau. Dupa amiaza, tot satul se reintalnea la caminul cultural, unde incepea jocul. Seara pe la 6 se gata jocul, muzicantii cu vreo 5 ficiori mergeau la alta fata, pentru mancare, si apoi pe la vreo 8 seara se intorceau la joc, unde iar cantau pana dupa 12.00 noaptea, cand gaseau o alta fata unde sa fie omeniti si pe la ora 1 noaptea veneau iarasi la camin si petreceau pana dimineata cu tuica de cazan fiarta la 50 de grade, vin galuste cu pasat si carne de porc. Asa o tineau oamenii cu jocul, de la Craciun pana la Boboteaza" povesteste, nostalgic, batranul.
Profetii despre anul ce vine
Paraschiva, sotia lui Alexandru, are 62 de ani. Isi aminteste de tineretea ei, cand era in mare voga sarbatoarea vergelului. Vergelul este profetirea norocului pentru anul ce urmeaza, petrecerea, cunoasterea mai indeaproape a persoanelor care il serbeaza si la urma inrudirea si incuscrirea. "La aceasta sarbatoare luau parte feciori, fete, barbati si neveste, tineri si batrani, insa indemnul la serbare il dadeau feciorii si parintii cu fete mari. Scopul acestei sarbatori era profetirea si cunoasterea ursitilor. Vergelul difera in functie de zone, de la om la om si de la sat la sat. Conducatoarea acestei petreceri de fete, de obicei era o baba batrana care se pricepea foarte bine la aceste lucruri, stapana casei sau o fata mai priceputa care se numea ursitoare. Ursitoarea asternea masa si aducea mai multe obiecte: cutit, sare, paine, carbune, oglinda, pieptene, piatra, margele pe care le aseza toate laolalta. Apoi punea pe aceeasi masa mai multe vase, farfurii sau oale, toate asezate cu fundul in sus. Ursitoarea ii spunea unei fete sa iasa pana in tinda si sa intre cand o va striga. In acest timp, fetele celalalte si ursitoarea ascundeau obiectele sub vase si stateau in jurul mesei. Fata era chemata in casa si ridica unul dintre vase, iar ursitoarea lua obiectul de sub vas si ursind ii zicea: Tu ai ridicat un cutit si asta insemneaza ca ursitul tau, adica barbatul tau, va fi un om aprig. Va avea o limba ca taisul unui cutit, cu care de multe ori va taia inima ta. Daca fata gasea un pieptene insemna ca viitorul ei sot urma sa aiba dintii mari, daca fata ridica o oglinda de sub vas era semn ca viitorul sot va fi mandru ... a fost frumos, dar e pacat ca se pierd incet traditile si la sat, ca nu are cine sa le duca mai departe", ne-a spus, visand cu ochii deschisi parca, tanti Paraschiva.
Colindatul la romani este un obicei impamantenit de sute de ani, este un ritual compus din texte ceremoniale, cu dansuri si gesturi. In Ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate. In noaptea de trecerea spre noul an auzim uratul sub numele de plugusor, obicei legat de speranta fertilitatii: "Sa va fie casa casa, sa va fie masa masa... si la anul sa traiti, sa va gasim infloriti, ca merii, ca perii, in mijlocul verii, ca toamna cea bogata, de toate indestulata.
Robert MATEI (sursa: Ziarul de Mureş, http://www.infoportal.ro)
(sursa: http://www.fotomagazin.ro)
(sursa: http://www.moldova.110mb.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu