Mecanismul liniştii la vârf

---

Încerc să privesc viaţa prin prisma unui cap de familie care află că de la întâi va intra în statistici ca neangajat. Disperarea, nesiguranţa, frica maladivă că va provoca un rău insurmontabil lui şi familiei prin părăsirea locului de muncă... pentru mine ar fi insuportabil. Lunar sunt sute, poate mii de astfel de situaţii, totuşi liderii României sunt încrezători, ne spun că situaţia este sub control, este greu dar totul va fi bine, există soluţii... Oare cum pot fi atât de liniştiţi, cum pot susţine că este bine când mii de oameni sunt mutilaţi sufleteşte de politica şi reţetele oamenilor care "fac" bani? Ce vină au cei mărunţi că la vârf nesimţirea este o stare de normalitate? Ori poate au ei dreptate şi eu mă panichez foarte uşor? Ia să vedem ce gândesc oamenii puşi de noi la vârf... Am să iau la întâmplare un articol-interviu:

“Noi propunem o creştere economică sănătoasă”

• Interviu cu Valer Dorneanu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor

Afaceri dinamice şi competitive

- Care este concepţia şi opţiunea Dumneavoastră politică în ceea ce priveşte economia în general, mediul de afaceri şi antrepenorial, în particular?

Pe scurt, obiectivul nostru strategic este realizarea şi susţinerea unui ritm mediu anual de creştere economică de 6%, în condiţiile unei inflaţii reduse şi a unor deficite sustenabile. Dar noi propunem o creştere economică sănătoasă, bazată pe producţie, pe valoare adăugată, pe productivitate şi prin intermediul investiţiilor promovate în infrastructură şi comunicaţii, pentru că acum această creştere este generată mai mult de afacerile imobiliare şi de retail.

Dar această creştere economică nu este un scop în sine, nu este doar sursa de generare a unui PIB mai consistent în valoare absolută, este şi un factor de bunăstare şi progres social, prin generarea de noi locuri de muncă, de protecţie socială activă, de asigurare a unui nivel de trai decent, prin muncă şi demnitate. Asta înseamnă o economie dinamică şi competitivă, un mediu de afaceri stabil, într-un climat atractiv şi predictibil pentru întreprinzători şi investitori.

Mediul antreprenorial, un important partener social

- Care ar fi locul şi rostul social al economicului în raport cu decizia politică, încă determinantă în societatea noastră?

- Desigur că voinţa şi decizia politică pot încuraja sau inhiba mediul de afaceri, nu doar prin abordarea fiscală, ci prin prezervarea unor monopoluri de stat, care se induc în costurile de producţie, în preţuri şi în eventualul profit. Dar tot decizia politică poate încuraja reinvestirea profitului, dezvoltarea unor anumite domenii de producţie, considerate de perspectivă strategică, încurajarea consumului sau trecerea în categoria luxuri, prin accizare, a diverselor bunuri şi servicii.

Întreprinzătorii oneşti şi responsabili trebuie recunoscuţi drept parteneri sociali foarte importanţi, în triunghiul unui dialog civic, împreună cu administraţia locală şi cu reprezentanţii politici decizionali. Pe cale de consecinţă, oamenii de afaceri au fireasca legitimitate de a pretinde şi o reprezentare conformă în structurile centrale, Parlament şi Guvern, pentru ca punctul lor de vedere să fie nu doar cunoscut ci şi respectat şi promovat, inclusiv în dimensiunea şi contextul Uniunii Europene. Regretabilă este situaţia inversă, în care oamenii politici, sub protecţia deciziei politice, devin oameni de afaceri, de regulă pe bani publici, cu dedicaţie, alterând competiţia corectă printr-o concurenţă neloială, improprie economiei de piaţă.

Întreprinderile particulare interferează cu domeniile bugetare

- În ce măsură sunt şi trebuie să fie interesaţi întreprinzătorii particulari de modul în care funcţionează domeniile bugetare?

- Oamenii de afaceri nu pot exista singuri, de la sine. Ei sunt profund inseraţi în societate, răspund unor necesităţi sociale, au nevoie de resurse umane care sunt pregătite de structurile şcolare şi educaţionale, resurse care trebuie să fie sănătoase şi apte de lucru. Dacă educaţia se preocupă şi de şcolile de ucenici şi de fostele şcoli profesionale, atunci vom avea şi forţă de muncă cu adevărat calificată. Produsele şi serviciile se adresează pieţei de consum, accesibilă în măsura în care cumpărătorii potenţiali au bani disponibili. Totul într-un climat de siguranţă şi ordine publică, într-o comunitate administrată de funcţionari, care sunt mai flexibili sau mai rigizi. În concluzie, funcţionalitatea domeniilor bugetare afectează, direct dar şi indirect, mediul de afaceri şi activitatea economică.

Contracararea sărăciei

- Creşterile de salarii bugetare vor determina creşteri salariale generale şi decolări de preţuri, deci inflaţie, implicit contracţii economice, pe fondul unei crize globale mult mai ample. Cum pot fi contracarate aceste efecte sociale, şomaj, reducerea puterii de cumpărare şi indirect, un nou val de pauperizare?

- Dezvoltarea sustenabilă trebuie însoţită de o semnificativă diminuare a presiunii fiscale, prin reformarea sistemului fiscal-bugetar. Noi propunem revenirea la o gradualizare a impozitării veniturilor, respectiv 10% pentru salarii mai mici decât salariul mediu brut pe ţară şi menţinerea valorii de 16% pentru cele mai mari în raport cu aceeaşi valoare de referinţă. Trebuie de asemenea structurat un proiect unitar de salarizare a întregului domeniu bugetar, bazat pe criterii de performanţă, pentru a nu mai alimenta tensiuni între diverse categorii socio-profesionale, şi trebuie promovat un pachet de facilităţi atractive pentru investiţiile în infrastructură şi comunicaţii, cu efecte în industriile orizontale şi verticale, care să genereze noi locuri de muncă şi să absoarbă forţa de muncă disponibilă. Nu în ultimul rînd, salariul minim brut va trebui corelat cu valoarea coşului de consum, iar TVA trebuie redus la 5% pentru alimentele de bază, concomitent cu o creştere la 25% la produsele de lux.

Reducerea decalajelor economice

- Cum pot fi reduse decalajele economice existente acum, între regiunile de dezvoltare, dar şi în interiorul acestora, între judeţe şi în judeţe?

- Aceste decalaje comportă intervenţia autorităţii administrative, ca factor de echilibrare, nu neaparat prin direcţionarea directă a unor investiţii strategice, cât prin acordarea unor facilităţi semnificative, suficient de atractive pentru ca oamenii de afaceri să devină interesaţi de aceste relocări. Regiunea Nord-Est este statistic cea mai săracă entitate regională din ansamblul spaţiului european, dar şi în interiorul ei sunt diferenţe semnificative între Bacău- Neamţ- Suceava, pe de o parte, şi Vaslui- Iaşi- Botoşani, pe de altă parte. Similar, decalaje statistice înregistrăm între municipiul Iaşi şi zona Paşcani- Hârlău, între urban şi mediul rural, preocupare atât a administraţiei judeţene, cât şi a celei locale.

Dar nu cred că în sine doar declararea unor zone ca fiind defavorizate, va rezolva efectiv problema locurilor de muncă, mai ales acolo unde concepţia iniţială a fost monoindustrială. Concret, trebuie o diagnosticare extrem de sinceră a stării de fapt a economiei locale, ce mai funcţionează şi ce nu, cine are loc în piaţă şi cine nu mai are cerere, ce resurse avem şi ce activităţi de succes şi profit putem lansa, mai ales în condiţiile unei pieţe europene comune. Agricultura eficientă poate fi o şansă, conexabilă cu creşterea animalelor şi industria alimentară. Vocaţia universitară a Iaşului şi toate efectele de antrenare asociate reprezintă un alt potenţial, IT şi noile tehnologii, de asemenea.

Creşterea economică, generatoare de bunăstare

- Ce ar trebui făcut pentru Iaşi şi pentru ieşeni, pentru a scăpa de riscul de a deveni sau a se consacra ca unul din polii de sărăcie ai ţării?

- În principiu, partenerii unui dialog social trebuie să identifice şi să propună aceste soluţii, cel puţin pe termen scurt şi mediu, dar şi la nivel strategic. Administraţia locală, patronatele din mediul de afaceri, alături de structurile sindicale, parlamentarii din colegiile Iaşului, societatea civilă, trebuie să dialogheze şi să genereze soluţii de creştere economică, ca surse de bunăstare şi progres. Am în intenţie să antrenez proiecte de activităţi productive, în firme mici şi mijlocii, ca incubatoare de afaceri, capabile să absoarbă tinerii, forţa de muncă tânără, care să aibe astfel oportunitatea de a lucra aici, acasă, nu aiurea. Tendinţa generală este de amplificare a sectorului terţiar, de prestări servicii, ori statutul universitar al Iaşului este un mare avantaj, la fel cum perspectiva conturării zonei metropolitane crează alte oportunităţi.

Astfel, Parcul Tehnologic "Tehnopolis" trebuie continuat şi replicat într-un Parc Industrial, în care să fie aplicate performanţele modelate în primul, în cadrul unor incubatoare de afaceri, structurate ca şi centre de profit. De asemenea, este destul să evaluăm cam ce efecte de antrenare ar avea construirea unui campus universitar unic, în vecinătatea oraşului, aşa cum este peste tot, sau cam ce front de activitate ar genera rezolvarea integrată a intersecţiei Podu Roş, corelată cu structurarea culoarului auto Podu de Piatră - Podu Roş - Ţuţora şi un eventual proiect de valorizare urbană a Bahluiului.

De asemeni, vom susţine proiectele de valorificare a potenţialului turistic ieşean, promovând în special turismul şi pelerinajul religios şi cel cultural. Iaşul are, de departe, cea mai preţioasă resursă pe care poate şi trebuie să o valorifice, capitalul uman, expertiza universitară deosebită, tinereţea perpetuă conferită de studenţi, şi vocaţia unei cetăţi europene veritabile.
(sursa: http://www.financiarul.ro)