Desigur, după aproape 20 de ani de politică liberă, post socialistă şi democratică, ne-am obişnuit ca viaţa să demonstreze că promisiunea electorală trece ca valul, că ultimele decizii ale precedentului guvern sunt anulate pe motiv de moştenire grea, că partidul ajuns la putere care anunţa bunăstarea prin stoparea scurgerilor aberante de bani posibile numai în cazul contra-candidaţilor săi nu pare să aibă prea multe soluţii. Este interesant cum lucrurile încep cu o sărbătoare, felicitări şi cu "URA! Suntem la putere!" şi se termină rapid cu aceiaşi stare depresivă de "Nu putem face nimic, dar precis în viitorul mandat vom...". Ziarul Evenimentul Zilei merge mai departe şi afirmă mai direct sau mai voalat că este vorba nu despre o fatalitate ci de un scenariu bine pus la punct.
| Noile ţepe ale lui Traian Băsescu | ||
|
Înainte ca bugetul de criză să fie aprobat de guvern, preşedintele Traian Băsescu şi-a întrerupt sâmbătă programul pe pârtie ca să gireze pentru noul executiv amânările pe termen nelimitat ale măririlor de pensii şi salarii în educaţie. Garantate constant de către şeful statului în ultimele două luni, majorările vor avea, pentru moment, soarta promisă în 2004 corupţilor pentru care Băsescu cerea ţepe în Piaţa Victoriei.
În cele 20 de minute cât a stat sâmbătă la şedinţa informală a guvernului, preşedintele a dat-o la întors în legătură cu aplicarea legilor de majorare a salariilor din învăţământ şi a pensiilor pentru grupele I şi a II-a de muncă. El şi-a înlocuit pledoaria de până acum pentru „aplicarea imediată a legilor“ cu un mesaj de solidarizare cu guvernul în „luarea unor măsuri dure“, inclusiv amânarea majorărilor.
Schimbarea de macaz, motivată de „realitatea cu bugetul în faţă“, vine după ce, timp de două luni, preşedintele a susţinut constant că „există bani, dar depinde de priorităţi“ şi a acuzat cabinetul Tăriceanu că dă întâietate „clientelei politice“.
A ajuns la vorba lui Tăriceanu
Principiul „bani contra reformă“, fluturat de Băsescu intens pentru a para refuzul guvernului liberal de a da pomenile electorale legiferate de parlament, a pălit brusc sâmbătă. Faţă în faţă cu miniştrii, după „invitaţia-surpriză“ a premierului Emil Boc, Băsescu a vorbit în termeni de asigurare „măcar a unei părţi din resursele financiare“ şi de asumare „a parte din angajamente“.
„Ştiu că veţi lua măsuri foarte dure, inclusiv cu amânări de intrare în vigoare a unor legi pe care le-aţi susţinut cu bună-credinţă în parlament şi pe care eu le-am promulgat având în vedere voinţa exprimată de parlament. (...) Fondul de pensii este prăbuşit. (...) Va trebui să suportaţi critici extrem de severe“, a rezumat Băsescu „situaţia dificilă“ a startului guvernului PDL-PSD.
Cauza: „evoluţiile foarte rapide în direcţie negativă a economiei datorită crizei financiare şi economice din spaţiul Uniunii Europene“. Aceeaşi criză era în estimările prezidenţiale din 30 octombrie doar una „aparentă“ pentru România, existând „soluţii pentru diminuarea efectelor“.
Solidaritatea prezidenţială
Pe fondul crizei, Băsescu le-a făcut miniştrilor PDL-PSD botezul şedinţelor de guvern pe care le va prezida cu o promisiune de solidaritate. „Vă asigur, încă o dată, că atâta timp cât ştiu mecanismul, nu mă voi dezice de decizii şi nici nu mă voi aşeza undeva pe Vârful Omu sau pe Crucea de la Caraiman să spun: «uite ce rău face guvernul ăsta!»“, a garantat el, cerându- le solidaritate „şi unul faţă de celălalt“.
Până la şedinţa de guvern din ianuarie, la care şi-a anunţat deja participarea pentru a „transfera câteva lucruri“ despre priorităţi, şeful statului le-a lăsat miniştrilor şi agenda întâlnirii de mâine: plafonarea salariilor pentru subalternii şefilor de agenţii.
Boc îşi face uitate propriile reguli
Varianta unor soluţii de amânare a majorărilor salariale îi surâde acum şi premierului Boc. Înainte de a se instala la Palatul Victoria însă, pe 3 noiembrie, liderul PDL declara hotărât că „prima măsură pe care guvernul PDL o va lua după 1 decembrie va fi aplicarea majorării salariilor profesorilor“. Fără perspectiva concretă de a ajunge premier, democrat-liberalul plusa atunci cu promisiuni de majorare salarială şi pentru „alte categorii sociale precum cele din domeniul sănătăţii sau administraţiei, cu o singură condiţie: risipa eliminată şi reforma făcută“.
„Resurse bugetare pentru aplicarea legii există, măsura se încadrează în cei 6% din PIB alocaţi educaţiei. Un guvern ori aplică legea, ori pleacă acasă“, rezuma Boc controversa cu guvernul Tăriceanu.
Olteanu (PNL): datele economice sunt ştiute de mult
În replică, liberalul Bogdan Olteanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, susţine că promisiunile PDL şi PSD au fost de la început „nerealiste“.
El spune că nu există nicio schimbare în datele economice şi că toate aceste informaţii erau cunoscute şi de reprezentanţii celor două partide care formează actuala coaliţie de guvernare. „Am atras atenţia că PDL şi PSD promit imposibilul. Informaţiile pe care ne-am bazat sunt informaţii publice, accesibile şi opoziţiei de atunci, respectiv datele de la Institutul Naţional de Statistică“, susţine liderul liberal.
ÎNCEPUT FURTUNOS
Sindicaliştii ameninţă cu ieşirea în stradă
Sindicatele ameninţă că începutul lui 2009 va aduce ample mişcări de protest. Reprezentanţii cadrelor didactice aşteaptă aprobarea bugetului pe 2009 şi întâlnirea de pe 6 ianuarie cu ministrul Ecaterina Andronescu pentru a hotărî următorii paşi pe care îi vor face.
„Nimeni nu-şi doreşte greve. Aşteptăm să treacă Sărbătorile. Noi ştim că bani sunt pentru salarii, dar nu sunt bine gestionaţi“, spune Constantin Ciosu, secretarul general al Federaţiei Educaţiei Naţionale. Împărţirea banilor e aşteptată cu neră bdare şi de funcţionarii publici. Nemulţumiţi de decizia guvernului de a bloca angajările în administraţia publică şi centrală, aceştia dau mai mult că sigură o mişcare amplă de protest la începutul anului viitor. „Pe 15 ianuarie vom avea un consiliu naţional, însă semnalele pe care le am din teritoriu dau mai mult ca sigură o acţiune de protest la începutul lui 2009“, ne-a declarat Sebastian Oprescu, preşedintele Sindicatului Funcţionarilor Publici (SNFP). (Cristina Sbîrn, Andreea Ciupercă)
MODIFICĂRI
Măsurile sociale, anulate
> TVA de 5% pentru alimentele de bază
> Mărirea salariilor profesorilor
> Creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut din ianuarie
> Salariu mediu brut de 600 de lei de la 1 ianuarie
> Nespecificarea datei pentru acordarea pensiei sociale minim garantate, de 350 de lei, sau pentru aplicarea legii privind grupele I şi II de muncă
Cheltuielile administrative, tăiate din start
> Cota unică de 16% cu deduceri pentru salariaţii cu venituri mici
> Reducerea cheltuielilor cu personalul din administraţie cu până la 20%
> Eliminarea a 139.500 de posturi vacante din instituţiile publice
> Reducerea cheltuielilor cu primele şi stimulentele acordate bugetarilor
POSIBILE PROBLEME
Deficitul de 1,7% ne duce în recesiune
Un deficit bugetar de 1,7% din produsul intern brut (PIB) ar arunca economia românească în recesiune, consideră analiştii. „Ţinta de deficit de 1,7% din PIB este nu doar nerealizabilă, ci şi periculoasă. Dacă se încearcă să se atingă un asemenea deficit bugetar asta înseamnă o limitare a consumului guvernamental, care va avea loc paralel cu limitarea consumului privat. Acesta din urmă se va reduce oricum ca efect al crizei economice şi al limitării creditării. Practic, ne îndreptăm către recesiune“, ne-a declarat Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată.
„O tăiere foarte puternică a cheltuielilor, lipsa atragerii de resurse pe filiera fondurilor europene ar putea duce la o încetinire a creşterii economice şi la îndreptarea economiei spre recesiune“, este de părere şi europarlamentarul Daniel Dăianu. Pe de altă parte, analistul Bogdan Baltazar consideră că este bine să ţinteşti spre un deficit mic în condiţiile în care toate agenţiile de rating stau cu ochii pe tine. „Trebuie făcut loc în buget pentru cheltuielile cu investiţii şi reduse drastic cheltuielile cu aparatul administrativ. Oricum, până la urmă, tot pe la un 2,5% din PIB se va ajunge. Ar fi bine să rămână totuşi sub 3% din PIB“, a spus Baltazar. Scoatarea sau amânarea măsurilor sociale incluse în varianta de lucru a programului de guvernare al cabinetului Boc şi dispărute apoi din textul final e văzută de analişti ca o reacţie normală faţă de realităţile economice. (Cristina Sbîrn)
"O tăiere foarte puternică a cheltuielilor, lipsa atragerii de resurse pe filiera fondurilor europene ar putea duce la o încetinire a creşterii economice şi la îndreptarea economiei spre recesiune.", Daniel Dăianu, europarlamentar, fost ministru de finanţe
Eu nu ştiu cine face ţepele, cine le montează şi cine stabileşte ce anume va fi înfipt în ţeapă. Poate că politica face o construcţie voluntară spre dezastru, poate că toţi cei care apar în prim planul vieţii româneşti au o nestăpânită dorinţă de înavuţire, poate că totul se întâmplă din cauza unor ore astrale nefaste pentru România, poate că suntem doar la capătul a 2000 de ani de suferinţă provocată de cine ştie ce vină colectivă neplăcută lui Dumnezeu... Important ar fi o soluţie de ieşire din această stare naţională. Marea problemă este că nu văd o astfel de soluţie, un astfel de ţel, o ţintă spre care să accedem toţi românii, cu siguranţa lucrului bine făcut. Mai trist este că deja cei "deştepţi" pleacă iar cei "fraieri" rămân să plătească datoriile. Niciodată nu am fost împotriva celor care se îmbogăţesc. Dacă visezi să fii bogat, e bine să fii bogat şi să-ţi trăieşti fericirea, este însă o problemă când cei săraci plătesc bogăţia celor bogaţi. Dar oricum ar fi adevărul, eu am pretenţia, minima pretenţie, de la clasa politică să ofere măcar o ţintă spre care poporul să lupte şi calea logică de a ajunge la acea ţintă. Ţinta înavuţirii pe mine nu mă mulţumeşte, vreau ceva mai mult.
Dinu Săraru vorbeşte şi domnia sa despre jocul la cacealma a politicii româneşti în ziarul Prahova:
Coborarea in grotesc
Dinu SARARU
Asezarea la lucru a Coalitiei impotriva naturii sau, si mai pitoresc spus, a Compromisului care nu compromite, deliberat si pus la cale cu o rara viclenie politicianista, incununata de un indiscutabil succes cu, deocamdata, numai arome dictatoriale, a si pus in lumina lacomia puterii cu orice pret, aceea care aici, la Portile romanesti ale Orientului, ne arata cum in fiecare sef de partid, sef de guvern, sef de minister etc. etc, zace ascuns, obsedant , un mic Ceausescu.
Nici n-au apucat bine sa se instaleze in fotoliul guvernamental si noii ministri, uniti vremelnic peste bruma superficiala, ca o pudra subtire, a doctrinelor abandonate in slujba Jertfei patriotice, s-au si repezit sa imbrace mantia demagogiei aiuritoare, cred ei, a electoratului caruia, si nu numai a celui mai in varsta, ii amintesc campaniile datatoare de fiori din epoca socialismului multilateral dezvoltat. Directori destituiti in primul minut al instalarii ministeriale, raiduri ancheta prin unitati din tara, executate cu ambitia demonstrarii faptului patriotic ca pe noi, nici Craciunul, nici Anul nou, nici Boboteaza nici Sfantul Ion nu ne pot tine in loc si nu ne pot impiedica sa ne daruim, binelui maselor largi, retezari de salarii obraznice, dar despre care pana nu prea demult noii arhangheli nu suflasera un cuvant si mai ales in propaganda electorala, pe care si pe aceea au uitat-o sau au abandonat-o, descoperind tot abia acum , in primul minut al instalarii la putere, ca vistieria e goala si ca amenintarea crizei ne obliga sa fim cumpatati si tot dupa ce voturile unor intregi categorii sociale si profesionale au fost castigate prin promisiunea unor largheti salariale absolut fantasmagorice, parafate inaintea alegerilor chiar cu parafa parlamentara pusa de alesii de azi, in sfarsit, nu ne indoim ca spectacolul va continua triumfalist, fiindca elanul este in plina explozie .
Partide, care pana ieri - nu mai demult, ieri - se denuntau reciproc pentru coruptie, pentru demagogie, pentru abandonul doctrinelor cu care se legitimasera, unele de aproape doua decenii, altele de cateva ori liber-schimbist in interiorul aceleiasi durate de timp, stau azi unite de dragul tarii la aceeasi masa dupa ce s-au facut, repet, albie de porci tot fata in fata, alaltaieri, ca sa nu mai zic ieri, stau umar la umar, dupa principiul familiei unite la nevoie, cuscri, cumnati, fini, nasi, cumetri - in orice caz, o hora a capitalismului de cumetrie - latifundiari, industriasi, stapani si subalterni, dileri de masini scumpe, cauzasi, mai toti, ai propriei inavutiri in care, ce-i drept, s-au dovedit victoriosi ,ceea ce poate sa ne faca, paradoxal, si pe noi sa speram ca vor fi, la fel de victoriosi si in numele nostru si pentru noi. Daca au izbutit sa se imbogateasca si sa se inalte atat de repede, intr-un deceniu, un deceniu si jumatate, in Jungla Vlasiei, si si-au facut plinul sau macar o parte din plin, inseamna ca s-ar putea sa le fi ramas timp si energie si pentru noi. Mai putem, asadar, spera.
Deocamdata ceea ce ne-a luat prin surprindere este ajustarea severa a demagogiei electorale, dupa alt principiu sfant al politicianismului veros, "Nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase" - primul tablou din spectacolul "Coborarea in grotesc" la care suntem, deocamdata numai invitati, curand beneficiari, de catre trupa Compromisului care nu compromite daca se afla in slujba Jertfei patriotice.
Dar tot deocamdata un vis s-a implinit, cum zicea cineva , nu spui cine, becher, vorba lui Caragiale, si nimic nu e mai frumos in viata ca visul implinit, fireste pentru cine are norocul sau harul de a-si potrivi astfel somnul incat sa poata visa noaptea, cum se implineste visul pus la cale ziua in amiaza mare !
Poate că domnul Săraru exagerează, se poate recunoaşte însă în rândurile domniei sale disperarea omului exasperat de inconsecvenţa politică.
(sursa: http://www.infoportal.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu