Compus în prima parte a anului 1878, Concertul pentru vioară de Ceaikosvski a fost cântat în primă audiţie după mai bine de trei ani, la 22 noiembrie 1881, la Viena, de Alfred Brodsky, sub bagheta celebrului dirijor Hans Richter. Partitura fusese dedicată iniţial lui Leopold Auer, care a refuzat să o cânte din cauza dificultăţilor tehnice. Bogăţia melodică, rafinamentul armoniei, strălucirea pasajelor de bravură şi deplinul echilibru compoziţional, în ciuda facturii sale romantice, l-au impus repede printre piesele de rezistenţă ale literaturii dedicate instrumentului.
Simfonia a II-a în mi minor este cea mai cântată dintre cele trei lucrări de gen ale lui Rahmaninov, ultimul romantic, a cărui creaţie bogată este încă insuficient cunoscută marelui public, fiind redusă la concertele sale pentru pian. Această simfonie compusă în 1906–1907, când Rahmaninov era dirijor al Operei Imperiale de la Bolşoi Teatr din Moscova, este o lucrare amplă, de aproximativ 60 de minute, în cea mai bună tradiţie a simfonismului rus, amintind prin dramatismul şi profunzimea meditaţiei de Simfonia a V-a de Ceaikovski, scrisă în aceeaşi tonalitate.
Concertul de la Sala Radio va fi transmis în direct prin Uniunea Europeană Radio, cu ocazia Zilei Europei. (Tudor CRISTIAN)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu