duminică, mai 04, 2008

Filmele lui Sergio Leone la Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso" din Bucureşti


Timp de cinci săptămâni, Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” din Bucureşti (Aleea Alexandru nr. 41) va prezenta filmele regizorului Sergio Leone.

Miercuri 7 mai, la ora 18,00, va rula „Pentru un pumn de dolari” (coproducţie Italia /Spania /Germania, 1964). Regia: Bob Robertson (Sergio Leone). Cu: Clint Eastwood, John Wells (Gian Maria Volontè), Marianne Koch, Margarita Lozano, Mario Brega, Raf Baldassarre, Josè “Pepe” Calvo, Antonio Prieto, Josef Egger. Prezentare introductivă: Roberto Donati. Miercuri, 14 mai 2008, ora 18,00: „Pentru câţiva dolari în plus” (Italia /Spania /Germania, 1965). Cu: Clint Eastwood, Lee Van Cleef, Gian Maria Volontè, Klaus Kinski, Luigi Pistilli, Mario Brega, Josef Egger, Mara Krupp. Miercuri, 21 mai 2008, ora 18,00: „Undeva, cândva în Vest” (Italia / SUA, 1968). Cu: Henry Fonda, Charles Bronson, Claudia Cardinale, Jason Robards, Gabriele Ferzetti, Dino Mele, Claudio Mancini. Miercuri, 28 mai 2008, ora 18,00: „A fost odată în America (partea I). Miercuri, 4 iunie 2008, ora 18,00: „A fost odată în America (partea a II-a), coproducţie Italia / SUA, 1984. Cu: Robert De Niro, James Woods, Elizabeth McGovern, Joe Pesci, Danny Aiello, Mario Brega, Jennifer Connelly. Intrarea este liberă. O viaţă marcată de magia ecranului, aşa ar putea fi rezumată existenţa lui Sergio Leone (1929-1989), şaizeci de ani care astăzi par prea puţini. Sergio Leone s-a născut la Roma, pe 3 ianuarie 1929, fiind unicul fiu al regizorului Vincenzo Leone şi al actriţei Edvige Valcarenghi. Mai târziu, va avea senzaţia că „s-a născut într-un cinematograf”. A murit la 30 aprilie 1989, tot la Roma, liniştit, în fotoliul lui, în timp ce se uita la un film, „Non voglio morire” („Nu vreau să mor” /„I Want to Live!”, al apreciatului Robert Wise, SUA 1958). Ce soartă mai bună, sub semnul unei ironii dulci-amare care i-a caracterizat persoana şi filmele! Filmul, Roma şi scepticismul cinic al locuitorilor ei, Roma şi groandoarea ei: astfel s-ar putea rezuma, de fapt, filmele lui Sergio Leone, care a lăsat cinematografiei o moştenire de valoare universală. Puţine filme, dar fiecare dintre ele părând opera definitivă. Sergio Leone iubea mitul şi, alegând cinematografia ca mijloc artistic, şi-a construit o mitologie personală. „Filmul trebuie să fie spectacol. Iar pentru mine cel mai frumos spectacol este acela al mitului”, spunea Sergio Leone. Primul western, „Pentru un pumn de dolari” (1964), este doar o copie la indigo a unui film japonez de Akira Kurosawa (Yojimbo, 1960). Dar faptul acesta nu contează. Forţa, vehemenţa furioasă a lui Leone este prezentă în fiecare cadru filmat, personalizând ceea ce de fapt nu e original, redând întreaga sa dorinţă de a face film şi mai ales, acest gen de film, gândit, scris, văzut mai întâi ca spectator şi abia apoi ca autor. Cu „Pentru câţiva dolari în plus” (1965), westernul nu e numai genul care face loc unor istorisiri puternice despre oameni, dar şi condiţia sociologica şi culturală pentru a putea adăuga idei personale despre prietenie, nostalgie, despre declinul unei întregi civilizaţii, cu idealurile ei. După paranteza ironică din „Cel bun, cel rău, cel urât” (1966), la patruzeci de ani Leone realizează o capodoperă: „Undeva, cândva în Vest” (1968), Acum, după patruzeci de ani de la premieră, filmul pare să aparţină încă viitorului cinematografiei; pe cât este de miraculoasă punerea în scenă, pe atât de profunda rămâne construcţia psihologică a personajelor. În încheiere, binecunoscutul testament: „A fost odată în America” (1984), rodul a peste douăzeci de ani de muncă şi de reelaborare în stil modern (gangsterii devin noii cowboy) a genului western, atât de dorit si de visat încă din copilărie, informează Institutul Italian de Cultură din Bucureşti. (Tudor CRISTIAN)

5 comentarii:

Anonim spunea...

Buna, sper ca esti bine. Ne cam lipsesti.. Iti doresc numai bine.

Anonim spunea...

Stimate Bibliotecarul,aceasta postare a ta imi aduce in minte o nedumerire pe care o am , chiar de atunci de cand a inceput moda prezentarii romantate a vietii marilor gangsteri.M-am intrebat mereu: de ce s-a facut filmul asta?


Nu contest valoarea in sine a peliculei, este deasupra oricarei indoieli.Dar subiectul?SUBIECTUL?


Felul in care un criminal ajunge cum ajunge, nu trebuie sa fie , pana la urma subiect de interes general, ci trebuie desigur cercetat , asa cum se si face de altfel, de psihiatri criminalisti.


Ca este si el om?Nu cred!Ca are si el o viata?Nu ma intreseaza cata vreme a luat alte vieti...si atunci?


Daca un tip oarecare, dar cu inclinatii spre infractiune, de orice tip, sta si vizioneaza filmele de gen din ultimii 30- 40 de ani, pai clar nu mai are nevoie sa faca "facultatea"(puscarie!),pentru ca sa devina "doctor"!


Ma ajuta pe mine cetatean nedebalansat vizionarea acestor filme?ma face sa fiu mai dibaci , sa scap la o adica mai usor daca sunt agresat de un "doctor "din asta?Desigur NU!



Cum zic , aceste intrebari le-am avut si atunci cand s-au lansat filmele cu A fost o data in America, le am si astazi...si o mare tristete: pacat de atata talent, pentru ca sunt exceptional facute..:)


Maxi!)

Bibliotecaru spunea...

Terentiu spunea parcă, "Homo sum, humani nihil a me alienum puto", adică "Om sunt şi nimic din cele omeneşti nu-mi este străin."

Marele adevăr este că dezumanizarea ne înspăimântă pentru că o avem toţi ascunsă undeva în metafizica conştiinţei noastre (dacă îmi este permisă inedita alăturare de termeni). Ne îngrozim la scandalurile cu criminali, violatori, pedofili, incestuoşi, toată această agresiune media pentru că în subconştinet ştim că această durere neagră stă ascunsă în fiecare om, în partea sa diavolească. Aici se află motorul dorinţei de mântuire. Nu ne dorim mântuirea sufletului decât din acest motiv, de a scăpa din demonii care provoacă lupta bine/rău. Cine vede un film de acest gen şi consideră că este cool să fi outlaw, acela deja avea deschisă calea spre fărădelege de dinainte de a vedea filmul. După o gală K1 sau Local Kombat, toţi puştii prin cartier îşi aruncă unul altuia pumni şi picioare în freză, unii chiar mai vârstnici decât perioada adolescenţei ludice. Alţii se visează miliardari atunci când îl văd pe nea Gigi cum aruncă cu banii în stânga şi dreaptă urlând din rărunchi "Cu noi e Dumnezeu". Practic ar trebui să interzicem arta pe motiv că trezeşte în om instincte nefaste. Ar trebui să interzicem şi Tânăr şi neliniştit pentru că propagă ideile imperialismului capitalist plus o construcţie sexuală plină de promiscuitate şi chiar incest. Chiar şi în filmele cu viaţa lui Iisus sunt unii care ajung să se identifice cu Mesia şi îşi trasează tot restul vieţii un rol mesianic.

Adevărul este însă că ceea ce ne sperie nu este ce vedem acolo, acel film-şcoală, ci ce simţim în noi. Sincer, eu nu privesc filme de acţiune decât, cel mult, din plictiseală. Prefer filme mai serioase. Asta nu înseamnă că nu tresaltă şi în mine tot felul de demoni... dar le dau, cu consecvenţă, peste botul aruncător de flăcări.

Anonim spunea...

Stimate Bibliotecar,si daca iti spun ca zicerea lui Terentiu nu-mi sugereaza ca si era un "practicant" al tuturor relelor omenesti, sau a bunelor...

Iti marturisesc ca nu ma incearca nici un "demon" cand urmaresc "performantele " unor infractori!:)


Prezentarea cu deliciu, pe de alta parte , de catre media a faptelor infractionale, de orice tip , este fara indoiala o manipulare grosolana, ruda buna cu dorinta mediilor politice internationale si nationale de alienare a individului, de scadere a increderii intre oameni.Sa prezinti cu aplomb tot felul de fapte sporadice, nespecifice oamenilor normali, nu poate avea decat un interes intunecat la temelie...


Asta este , desigur, parerea mea de tip normal si limitat!:) Clipul de care te-am intrebat, chiar ma pune pe ganduri...nu stiu daca scopul propus , de a face alegatorul sa gandeasca temeinic in momentul alegerii este atins....la mine produce mai mult spaima...cam infricosator..sigur ca situatia este serioasa, dar nu cred ca este chiar pe specific romanesc...mai bine facea ceva caragialesc...zau asa!:) este acel Dan Pavel, sau altul?


Maxi!:)


A propos de

Bibliotecaru spunea...

Nu ai citit atent, nu este vorba de a fi "practicant". Este vorba despre faptul că relele omenirii sunt înscrise în ştiinţa de a fi uman, la unii se manifestă pregnant unele însuşiri umane, la alţii alte însuşiri umane, depinde ce se potenţează în fiecare.

Dacă "acel" Dan Pavel este profesorul doctor în filosofie (cu lucrarea Teodicea anselmiană, teodiceea thomistă. O cercetare comparată), cetăţean care a fost un timp la Gigi Becali în partid, atunci alt Dan Pavel.