Pe vremea imparatiei lui Diocletian, fiind antipat in Europa Laodichie si Maxim, si pretutindeni neincetind prigoana impotriva crestinilor, era un preot al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu cu numele Mochie, in cetatea Amfipoli, care este in latura Macedo-niei. Acela, pe cind cei necredinciosi savirseau spurcatul praznic al necuratului si paginescului zeu Dionis, aprinzindu-se cu rivna dupa Hristos Dumnezeu, a stat in mijlocul poporului si a strigat, zicind: "Vedeti si ascultati oameni amagiti: Pina cind veti rataci in intunericul indracirii de idoli nebunesti? Pina cind nu intelegeti pierzarea voastra si nu va ingretosati de inselaciunea voastra cea diavoleasca? Intoarceti-va si cunoasteti pe Stapinul Dumnezeu, Cel aratat prin Unul nascut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Care cu lumina adevarului a luminat intunecimea nestiintei". Acestea si mai multe altele le graia fericitul Mochie, nu odata, ci in toate zilele, intrind in popor, cu mare glas mustra ratacirea inchinarii de idoli, iar pe Hristos, adevaratul Dumnezeu, Il propovaduia. Dar cetatenii cei orbiti cu nebunia, neluind aminte la folositoarele cuvinte ale invatatorului celui insuflat de Dumnezeu, isi savirseau inainte necurata lor praznuire. In acest timp, a venit de la Apolonia, cetatea Macedoniei, in Amfipoli, un antipat cu numele Laodichie, care aducea jertfa lui Dionis. El s-a instiintat ca Mochie, slujitorul lui Hristos, pe multi i-a intors de la praznuirea lui Dionis. De aceea, necredinciosii cleveteau asupra sfintului, zicind: "Aici este un invatator crestin, care cu invataturi straine amageste poporul, ca sa creada in Omul Cel rastignit si omorit, si multi, ascultindu-i amagirile lui, s-au intors de la zeii nostri; deci, de nu veti opri invatatura aceea, toata cetatea se va duce in urma lui si vor fi in desert jertfele cele facute zeilor". Atunci antipatul, umplindu-se de minie, a poruncit sa prinda pe sfint. Deci, sezind la judecata si punind inaintea lui pe marturisitorul lui Hristos, a zis catre dinsul: "Spune-mi cine esti tu, cel ce nu voiesti sa jertfesti, ca noi, zeilor; iar pe cei ce jertfesc ii indaratnicesti si-i abati de la inchinaciunea lor?" Sfintul Mochie a raspuns: "Nestiutorule, cel ce nu cunosti adevarul, pentru ce intrebi de acelea pe care nu poti a le intelege? Aduna-ti intii gindurile mintii tale si cunoaste adevarul, ca eu, invatind Sfinta Scriptura, am cunoscut cum ca idolii paginilor sint diavoli si nadejdea cea catre dinsii este desarta". Laodichie a zis: "Vad ca ai invatat multe a grai". Mochie a zis: "Din multa noastra graire se invata adevarul, pe care, ca sa-l intelegi, asculta cele ce zic: "Zeii carora va inchinati sint diavoli muti si surzi". Laodichie a zis: "Jertfeste zeilor ca sa-ti dobindesti viata ta, pe care singur de voie ai gindit sa o pierzi". Raspuns-a sfintul: "O, antipate, moartea cea pentru Hristos imi este mie mare cistig!" Atunci antipatul, suflind cu minie, a poruncit sa spinzure pe Sfintul Mochie in pielea goala si cu unghii de fier sa-i strujeasca trupul lui pina la oase, de la cap pina la picioare. Strujindu-l, sfintul striga catre Dumnezeu, zicind: "Stapine, Cel ce imparatesti in veci si stralucesti cu razele dreptatii, arata robilor Tai dumnezeirea Ta si da-mi mie ca fara de impiedicare sa ma nevoiesc pentru poruncile Tale". Deci, slujitorii aceia au muncit mult pe sfint, pina ce au ostenit. Atunci muncitorul, miniindu-se asupra lor, a poruncit sa-i goneasca pe dinsii ca pe niste lenesi si neputinciosi; iar pe mucenic, dezlegindu-l, l-a pus iarasi inaintea sa. Si a stat sfintul mai tare cu trupul si mai indraznet in marturisirea adevarului, slavind pe Dumnezeu cu mare glas. Deci, a zis catre dinsul Laodichie: "Jertfeste zeului Dionis, ca sa te izbavesc pe tine de rautatile cele multe". Mucenicul a raspuns "Oare ti se pare a fi Dumnezeu, idolul cel ce este nemiscat si fara de glas si facut cu mestesug de miini omenesti? O, ratacitule slujitor al diavolului, oare nu vezi ca n-a slabit trupul meu de muncile tale si n-am simtit durerea in batai, pentru ca toata puterea ta este desarta?" Auzind acestea Laodichie, a zis: "Aceasta neslabire a ta in munci, nu este din puterea Dumnezeului tau, ci din mestesugul cel vrajitoresc. Deci, voi porunci sa te arda pe tine in foc, ca toate alcatuirile si incheieturile tale sa se faca cenusa si sa se arunce in vint". Deci, indata a poruncit muncitorul sa arda un cuptor mare cu smoala, cu cilti si cu vreascuri. Si, facindu-se aceasta, flacara cuptorului iesea la o inaltime ca de saizeci de coti, incit se intunecase vazduhul de fum. Atunci Laodichie a zis catre sfint: "Jertfeste zeului Dionis". Iar mucenicul tacea. Si iarasi a zis muncitorul: "Pina cind vei petrece in nesupunerea ta? Vezi focul cel gatit pentru tine! Deci, cunoaste puterea zeului Dionis si te inchina lui". Raspuns-a sfintul: "Ti-am zis tie, o, antipate, ca nu ma voi inchina pierzatorului de suflete omenesti, cel surd, orb si mut. Sa stii ca cel ce se numeste de tine Dumnezeu, nu este Dumnezeu, ci idol". Raspuns-a Laodichie cu minie: "O, blestematule, au doar acela este idol, care are intru sine putere dumnezeiasca? Pentru ca puterea aceea ce este in el, primeste de la noi jertfe si ne daruieste noua mintuire". Zis-a catre dinsul sfintul: "Oare vei voi ca, apropiindu-ma, sa jertfesc dumnezeului tau si toti, vazindu-ma aducind jertfa, sa cunoasca puterea lui Dionis?" Laodichie a zis: "Inchina-te si jertfeste si atunci vei cunoaste puterea aceluia". Deci, intrind Sfintul Mochie in capistea idoleasca, s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si, intrarmindu-se astfel cu arma lui Hristos asupra diavolului, a stat unde era idolul lui Dionis intarit si s-a rugat catre adevaratul Dumnezeu, zicind: "Stapine, Cel ce tii toata faptura si toate le-ai zidit prin Hristosul Tau; Cel ce ai rusinat pe diavolul cel instrainat de adevarul Tau si ai daruit fericirea intelepciunii celor ce se tem de Tine, Doamne, si cinstesc numele Tau cel sfint; Cel ce ai sfarimat idolii Babilonului si ai aratat adevarata credinta a proorocului Daniil, Cel ce ai facut zadarnic uritul altar idolesc prin cei trei tineri ai Tai si ai stins vapaia focului in cuptor; Cel ce ai inecat pe invirtosatul Faraon in adincul marii, Cel ce ai ascultat rugaciunile lui Moise si ai scos prin toiag apa din piatra; Tu, Cel ce esti acum si ai fost si mai inainte si vei fi Imparat vesnic, auzi-ma pe mine robul Tau, ca iata ma rog tie; vino in ajutorul meu si arata puterea Ta acelora care socotesc adevarul drept minciuna, sa Te cunoasca pe Tine unul, adevaratul si vesnicul Dumnezeu si sa izgoneasca intunericul ratacirii inchinarii de idoli!" Astfel rugindu-se, a strigat cu mare glas catre idol, zicind: "Dionise, netrebnic si desert, mut si surd, iti poruncesc tie, in numele cel mare si preaslavit al Hristosului meu, Cel ce locuieste intru cei de sus, sa cazi din intarirea ta si sa te intinzi pe pamint, ca sa se arate la toti neputinta ta". Deci, indata s-a cutremurat pamintul si capistea si a cazut idolul cu mare zgomot, risipindu-se ca praful; si au fugit afara toti cei ce erau acolo de frica si se mirau de lucrul ce se facuse. Atunci Sfintul Mochie a zis catre antipatul Laodichie: "Iata, vezi inselaciunea diavoleasca care afunda pe oameni in moarte; deci, vino si aduna praful zeului tau spre care ai nadajduit si cunoaste in ce fel de pierzare stai". Iar Laodichie s-a mihnit foarte, fiindu-i jale de idolul lui, Dionis, si indata a poruncit ca, batind pe sfint, sa-l arunce in cuptorul cel ars. Deci, fiind sfintul aruncat in foc, statea in mijlocul vapaii ca intr-o gradina frumoasa si cinta binecuvintind pe Dumnezeu. Acolo se vedeau, impreuna cu dinsul cintind trei barbati, intre care unul era luminos la fata ca soarele si a carui stralucire covirsea lumina focului. Iar Sfintul Mochie zicea in foc: "Iti multumesc, Stapine, Dumnezeul parintilor nostri, Caruia toate se supun! Bine esti cuvintat, Doamne al puterilor, Facatorul tuturor ostilor ceresti, Cel laudat de gurile Sfintilor Arhangheli, care au fost de fata in vapaie cu cei trei tineri si Tu Te-ai vazut al patrulea! Rogu-ma tie, Mintuitorul meu, revarsa vapaia cea infocata a acestui cuptor aprins si arde pe antipatul acesta. Pune asupra lui minia Ta cea nesuferita si pierde-l cu iutimea Ta, ca toti sa stie ca Tu esti in cer, Unul Adevaratul Dumnezeu". Indata vapaia din cuptor s-a intins pina la antipat, arzindu-l si prefacindu-l in cenusa impreuna cu zece ostasi, care stateau inaintea lui, incit n-a ramas nici o particica din trupurile lor, pentru ca minia lui Dumnezeu i-a pierdut. Tot poporul care era acolo s-a infricosat si a fugit departe de cuptor, iar sfintul a iesit din foc intreg si nevatamat. Dupa o minune preaslavita ca aceasta, Talasie, mai marele cetatii, umplindu-se de minie, a prins pe Sfintul Mochie si l-a inchis in temnita. Dupa douazeci de zile a venit in cetatea aceea alt antipat, cu numele Maxim si, instiintindu-se de sfint si de pieirea lui Laodichie, s-a sfatuit cum ar putea sa piarda pe mucenic. Deci, sezind la judecata intr-un loc inalt, la vederea tuturor, a pus de fata pe robul lui Hristos si a zis catre el: "Spune-mi numele si nasterea ta". Sfintul a raspuns: "De voiesti sa stii neamul si numele meu, afla ca tatal meu se numea Evfratie, iar maica mea, Evstatia, care, curatindu-ma cu Sfintul Botez, m-au numit Mochie. Ei m-au crescut in dreapta credinta crestineasca, invrednicindu-ma de rinduiala preoteasca in Biserica lui Hristos, Dumnezeul meu; si acum, iata, m-am apropiat de batrinete". Iar Maxim a zis: "Ce au fost parintii tai?" Raspuns-a sfintul: "Tatal meu a fost cetatean al marii cetati Roma, cinstit cu rinduiala ostaseasca; iar maica mea a fost fiica antipatului Lampadie". Zis-a Maxim: "Daca esti de asa neam cinstit, cum te-ai dat la vrajitorie, care lucru nu este cuviincios acesteia, si ai sfarimat pe marele zeu Dionis si pe antipatul Laodichie, prietenul imparatesc, l-ai ars si ai facut desarte jertfele de praznuiri?" Raspuns-a Sfintul Mochie: "Nu eu, ci Atotputernicul meu Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a sfarimat idolul cel fara de suflet al lui Dionis si a ars cu focul miniei Sale pe vrajmasul Sau, Laodichie; iar eu, cu frica slujind Stapinului meu din toata inima, marturisesc cu gura mea preasfint numele Lui". Maxim a zis: "Inceteaza de la nebunia ta si, apropiindu-te, jertfeste lui Apolon, ca sa nu mori rau". Mucenicul a zis: "Rau voi muri daca voi uita facerile de bine si scutirile adevaratului Dumnezeu, jertfind acelor care sint idoli". Atunci Maxim a poruncit sa lege pe mucenic de doua roti, ce erau rinduite spre muncire, ca, intorcind rotile, sa-l sfarime si sa-i rupa incheieturile. Dar sfintul, muncindu-se, zicea: "Cit de dulce este dragostea cea catre Dumnezeu"; iar catre muncitori zicea: "Fa cu sirguinta voia tatalui tau, diavolul, pentru ca doresc tot felul de munci si de morti pentru Hristos, Dumnezeul meu". Dupa aceea s-a rugat, zicind: "Stapine, datatorule al gindu-rilor celor curate, ajutatorule, sprijinitorule si izbavitorul meu, multumesc tie, ca m-ai invrednicit pe mine nevrednicul a intra in nevointa aceasta si mi-ai ajutat asupra diavolului.
Tu esti Dumnezeu, Cel ce intaresti mintea mea, ca sa nu o biruiasca gindurile cele necurate; fa ca sa se indulceasca intru Tine, Facatorul meu, ca mare este numele Tau, celor ce Te iubesc pe Tine". Rugindu-se astfel sfintul s-au sfarimat roatele si, dezlegindu-se, era sanatos. Si s-au mirat de aceasta minune toti cei ce priveau; iar muncitorul s-a rusinat ca un biruit si, aprinzindu-se de minie asupra mucenicului, a poruncit sa-l arunce in temnita. Dupa trei zile, scotindu-l la priveliste, l-au dat fiarelor sa-l manince, dind drumul la doi lei ce racneau de foame. Dupa ce leii s-au apropiat de mucenic, s-au plecat inaintea lui si, cuprinzindu-i picioarele, i le lingeau, ca si cum le-ar fi sarutat. Poporul, vazind acestea, a strigat: "Sa se elibereze dreptul acesta, pe care Dumnezeu il iubeste si fiarele il cinstesc". Atunci antipatul Maxim a trimis pe mucenic la ighemonul Filipisie din Perint, cetatea Traciei, care acum se numeste Eraclea, scriind toate cele ce s-a facut cu dinsul. Acel ighemon, tinind pe sfint in temnita opt zile, a poruncit sa-l duca in Bizant, ca acolo sa i se taie capul. Dupa ce l-a dus la locul cel de taiere, mucenicul, ridicindu-si ochii spre cer, a zis: "Bine esti cuvintat, Doamne, Cel ce ai zidit veacurile si aduci la savirsire nevointele sfintilor, primeste in pace sufletul meu!" Atunci s-a auzit glas din cer, zicindu-i: "Bucura-te, Mochie, nevoitorule cel bun, care aratat ai biruit puterea muncitorului! Vino si te salasluieste impreuna cu parintii tai in imparatia cereasca. Fiindca te-ai ostenit in lume, acum odihneste-te si te veseleste in cer". Astfel i s-a taiat capul Sfintului Mochie, mucenicul lui Hristos, savirsindu-si nevointa sa cea purtatoare de chinuri in a unsprezecea zi a lui mai, in care zi, binecredinciosul imparat Constantin ii facea praznic, zidind o biserica in numele lui, unde a pus cinstitele lui moaste si in ziua pomenirii lui a facut innoirea cetatii, pe care a numit-o cu numele sau, Constantinopol. Deci, daca cineva praznuieste sfinta pomenire a mucenicului lui Hristos, Mochie, sa creada ca va avea parte cu el de darul Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, se cuvine cinste, slava si inchinaciune in vecii vecilor. Amin.Pericopa apostolica:
Fapte VI, 1-7
Fapte VI, 1-7Capitolul VI1. In zilele acelea, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese.
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba.
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se si-au pus mainile peste ei.
7. Si cuvantul lui Dumnezeu crestea, si se inmultea foarte numarul ucenicilor in Ierusalim, inca si multime de preoti se supuneau credintei.
Pericopa evanghelica:
Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8; Ioan XV, 9-16
Marcu XV, 43-47Capitolul XV43. Si venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult.
45. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.
46. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului.
47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.� Capitolul XVI1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga.�
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.�
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare.
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus.
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau. Ioan XV, 9-16Capitolul XV9. Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru iubirea Mea.�
10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui.
11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina.
12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.
14. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc.
15. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu