Mai există poeţi? Cum fac ei să trăiască? Oare poeţii mănâncă? Oare ei zboară?
Charles Bukowski povestea într-unul dintre textele sale despre un poet american care a decis să se mute în Mexic (cu soţia şi copiii) ca să-şi vâneze singur prânzul cu un arc şi cu săgeţi, astfel încât să poată scrie.
Cum se descurcă, însă, poeţii în România? Pentru a oferi un răspuns la această întrebare, Institutul Cultural Român din New York a invitat, pentru zece zile din această lună, zece cunoscuţi poeţi români, unii dintre ei traduşi pentru prima dată în engleză, alţii deja adoptând-o ca limbă a scrisului: Nina Cassian, Nora Iuga, T.S. Khasis, V. Leac, Dan Sociu, Saviana Stănescu, Eugen Suman, Răzvan Ţupa, Constantin Vică, Elena Vlădăreanu.
Prima întâlnire a celor zece poeţi cu publicul american va avea loc astăzi, 3 mai, la ora 19,00, la KGB Bar (ce alt spaţiu mai potrivit pentru poezia venită de dincolo de fosta Cortină de Fier?!). Evenimentul va fi moderat de Sharon Mesmer şi Saviana Stanescu.
Luni 5 mai, la ora 19,30, în Sala Auditorium a Institutului Cultural Român de la New York, poezia întâlneşte saxofonul lui Alex Harding (coautor al Romanian American Jazz Suite). Arcurile şi săgeţile sunt interzise atât pentru poeţi cât şi pentru publicul larg. Intrarea este liberă.
Proiectul, iniţiat de ICR New York, îi are pe Saviana Stănescu şi Constantin Vică drept curatori. El reprezintă prima prezenţă consistentă a poeziei româneşti la New York în timpul Festivalului internaţional de literatură PEN World Voices. Textele sunt traduse de Adam J. Sorkin şi Saviana Stănescu. (Tudor CRISTIAN)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu