Ascultând jurământul de credinţă depus de parlamentari şi miniştrii, mă întrebam dacă încălcarea legilor de către aceştia, deci şi încălcarea jurământului de credinţă, ar trebui să aducă o pedeapsă suplimentară... Am tot căutat să văd care este acea pedeapsă a încălcării jurământului de credinţă şi am dat peste momentul creaţiei legii.
LEGE nr.8 din 10 ianuarie 2002
privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României
 |
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 101/5 feb. 2002 |
|
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - (1) Senatorii şi deputaţii depun, în şedinţă solemnă a Camerei din care fac parte, următorul jurământ de credinţă faţă de ţară şi popor:
(2) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula:
Art. 2. - Jurământul scris se rosteşte şi se semnează de fiecare senator şi deputat şi se încredinţează spre păstrare preşedintelui Camerei din care face parte.
Art. 3. - (1) Senatorii şi deputaţii vor depune individual, în şedinţa de validare a mandatelor, jurământul prevăzut la art. 1.
(2) Refuzul de a depune jurământul atrage invalidarea mandatului.
Art. 4. - Senatorii şi deputaţii, aleşi în legislatura 2000-2004, vor depune jurământul de credinţă în condiţiile art. 1 alin. (1), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 12 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 10 ianuarie 2002.
Nr. 8.
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 28 aprilie 1998
 | 8. | Dezbaterea propunerii legislative privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României (amânarea votului final). |  | ||
| Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Reluăm dezbaterile la proiectele înscrise pe ordinea de zi. Urmează propunerea legislativă privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României. Rog iniţiatorii să ia loc în banca rezervată pentru ei, şi, de asemenea, reprezentanţii comisiei care a avizat în fond această propunere legislativă. De asemenea, rog grupurile parlamentare să ne dea lista cu cei care doresc să se înscrie la dezbaterea generală. Din partea iniţiatorilor, cine doreşte să ia cuvântul? Da, domnul deputat Traian Dobre. Comisia care s-a pronunţat pe fond este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Rog reprezentanţii comisiei să ia loc în banca rezervată pentru comisie. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Condiţia puterii legislative în sistemul politic românesc este dată, în principal, de o sumă de competenţe care, pe fondul imaturităţii clasei politice, se transformă în premise ale privilegiului şi ale unei supremaţii cu efecte perverse. Parlamentul este şi trebuie să fie unica autoritate legiuitoare. În ierarhia puterilor el trebuie să reprezinte esenţa suveranităţii dar, în acelaşi timp, deţinătorul ultim şi real al puterii suverane, naţiunea, nu-şi poate permite luxul unei delegări necondiţionate de autoritate. Ce-i drept, democraţiile reprezentative moderne nu practică mandatul imperativ, pornindu-se de la supoziţia că orice parlamentar este, în principiu, în serviciul poporului. Constituţia României ţine chiar să sublinieze acest lucru în art. 66 alin. 2, iar Constituanta va fi avut probabil motive întemeiate să nu condiţioneze în nici un chip activitatea parlamentarilor. Legea fundamentală a ţării porneşte de la premisa implicită că membrii corpului legislativ nu pot fi decât bine intenţionaţi, guvernaţi de interesul superior al naţiunii şi, de ce nu, competenţi în exercitarea atribuţiilor lor specifice. Această prezumţie de excelenţă nu a fost avansată în cazul preşedintelui republicii, nici în acela al membrilor Executivului, de la şeful statului şi până la funcţiile inferioare din structura administraţiei publice, toţi cei care acced la o demnitate politică şi administrativă sunt obligaţi să depună un jurământ, ca un fel de poliţă de asigurare în raport cu bunele lor intenţii şi cu aşteptările celor guvernaţi. Pe scurt, în statul român toţi cei care aplică legile jură, atunci când sunt investiţi, că le vor aplica bine. În mod paradoxal, însă, cei care fac legile nu jură că le vor face bine. Ei se prevalează doar de faptul că legitimitatea lor derivă din exprimarea votului popular, că la un moment dat, din confuzie, disperare sau lehamite a luat naştere o configuraţie oarecare a Parlamentului. Şi, în felul acesta, nebuloasa numită "voinţa populară" poate fi utilizată drept argument pentru lipsa de responsabilitate, pentru promovarea unor interese oligarhice sau de clan, în postură de lege, pentru cultivarea unui sentiment fals, al infailibilităţii. A devenit un lucru comun în discursul politic exprimarea unor opţiuni, idei şi imperative în numele poporului. Şi, de altfel, poporul s-a obişnuit ca în numele lui să se emită cele mai bizare şi mai contradictorii enunţuri. Aceasta nu ne îndreptăţeşte, însă, să perseverăm în eroare. Dacă dorim să construim un sistem politic echilibrat şi eficient trebuie să începem asanarea structurilor sale de la autoritatea supremă. Parlamentarii nu pot cere, cu îndreptăţire şi cu conştiinţa împăcată, tuturor demnitarilor statului, să depună jurăminte dacă în prealabil nu au oferit ei înşişi o astfel de garanţie celor pe care îi reprezintă. Considerăm că simpla sancţiune politică a pierderii popularităţii, a ratării şansei realegerii nu este suficientă pentru a garanta, cel puţin în actualele condiţii politice din România, angajarea responsabilă a parlamentarilor, în efortul reconstrucţiei comunitare. Fără a aluneca spre gesturi formale şi gratuite, parlamentarii trebuie să jure că vor acţiona numai şi numai pentru binele public, că vor legifera numai în deplinul respect al Constituţiei, că o vor face bine şi repede, aşa cum o cer aceste timpuri grele pentru România. Dacă nu există, şi probabil nici nu va exista o lege a responsabilităţii parlamentare, avem nevoie măcar de un temei simbolic al bunei credinţe a parlamentarului român. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am convingerea că veţi sprijini această iniţiativă legislativă, lege care va conduce la creşterea responsabilităţii şi imaginii Parlamentului României. De asemenea, vreau să mulţumesc colegilor şi, în special, colegilor de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru contribuţia adusă la finalizarea legii. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rog. Aveţi cuvântul, domnule deputat Grădinaru. |
| Conform prevederilor art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 38 din 9 martie a.c., secretarul general al Camerei Deputaţilor a sesizat Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru dezbaterea în fond asupra propunerii legislative privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României. Conform prevederilor art. 57 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, în şedinţele din 1 şi 8 aprilie 1998, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au examinat reglementările cuprinse în propunerea legislativă, avizul favorabil al Consiliului Legislativ, nr. 215 din 17 martie 1998, care cuprinde unele obiecţii şi propuneri, precum şi amendamentele propuse de comisie în timpul şedinţei, în prezenţa domnului deputat Dobre Traian, din partea iniţiatorilor. După examinarea propunerii legislative, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât, cu majoritate de voturi, să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege cu modificările rezultate din avizul Consiliului Legislativ şi amendamentele propuse de comisie, care au fost însuşite în totalitate de iniţiatori şi incluse în proiect. |
| Vă mulţumesc. S-au înscris pentru dezbateri generale domnii Petre Ţurlea, de la P.U.N.R., şi Mircea Munteanu, de la P.N.Ţ.C.D. Dau cuvântul domnului Petre Ţurlea. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Unii dintre dumneavoastră ştiţi, bănuiesc, că acest proiect de lege are o anumită istorie. S-a încercat şi la Senat să se realizeze o lege pe această temă, nu s-a reuşit, dar s-ar putea ca astăzi, în sfârşit, să se realizeze această lege pe care eu o cred absolut normală. Textul propus domniilor voastre are ca iniţiatori 10 oameni, 10 colegi de-ai noştri din marea majoritate a grupurilor parlamentare aflate în această aulă, cu o singură excepţie. După cum ştiţi, pentru că aveţi materialele în faţă, Consiliul legislativ a aprobat acest proiect de lege, în sensul că l-a considerat pozitiv, cu unele propuneri. De asemenea, Comisia juridică a aprobat, tot cu unele modificări, acest proiect de lege. Iată, vă citesc, pentru că văd că unii nu aveţi în faţă textul, vă citesc jurământul, numai textul jurământului. Se spune aşa: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României şi să-mi îndeplinesc cu fidelitate şi onoare mandatul încredinţat de popor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Deci acesta este jurământul. În Comisia juridică, numai reprezentanţii UDMR-ului au votat împotriva acestui jurământ. Ia să analizăm puţin această situaţie: aceasta înseamnă că, dacă eşti împotriva acestui jurământ, înseamnă că eşti împotrivă, nu vrei să respecţi democraţia, nu vrei să respecţi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nu vrei să respecţi, mai ales suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Nu cred că se află vreun deputat, în această sală, care să voteze împotriva unui asemenea proiect de lege. După ce, însă, proiectul a trecut prin Comisia juridică, el are, de asemenea, o istorie interesantă, ofensiva împotriva lui s-a desfăşurat în presa massmedia de limbă maghiară. Vă citesc numai un pasaj foarte scurt din "Haronszep", ziarul de limbă maghiară al UDMR-ului din Sf.Gheorghe, un articol publicat acum vreo 10 zile de Tamas Sandor, colegul nostru, distinsul reprezentant al UDMR-ului, deci în "Haronszep" din 15 aprilie. Iată ce spunea dânsul, printre altele: "Cineva, în Europa secolului XXI, ar rămâne uimit, s-ar îngrozi, dacă ar citi acest proiect de lege. Eu găsesc absolut inutilă alcătuirea unei asemenea legi, când, în ţările serioase ale Europei, nimeni, deci, repet, nimeni nu se ocupă de o asemenea absurditate". Am încheiat citatul din domnul Tamas, colegul nostru distins. Astfel, vă daţi seama, cu toţii, că concetăţenii noştri de limbă maghiară au rămas de-a dreptul speriaţi. Ei au fost, în mod conştient, minţiţi. Când s-a discutat, în Comisia juridică, acest proiect de lege, membrii Comisiei juridice au avut în faţă un documentar al Consiliului legislativ, vi-l arăt şi domniilor voastre, care se intitulează aşa: "Depunerea jurământului de către parlamentari, în alte ţări". Şi iată ce spune documentarul acesta, pe care domnul Tamas şi UDMR-ul îl ştia. Deci ştia, când a votat împotrivă, că: în ţări, democratice indiscutabil, din Europa sau din afara Europei, o asemenea reglementare există. Vă citesc câteva, ca să vedeţi despre ce este vorba: Bulgaria, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Grecia, Israel, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Polonia, Slovacia, Spania şi, chiar, Statele Unite ale Americii. Deci toate aceste ţări sunt nedemocratice, ele nu există, pentru că nu au o asemenea reglementare, în concepţia colegului nostru. Este, evident, o acţiune de incitare permanentă a minorităţii maghiare la adresa populaţiei româneşti. Nu împotriva ideii de jurământ au ceva colegii noştri de la UDMR, pentru că domniile voastre poate vă aduceţi aminte, după alegerile din 1992, în interiorul Catedralei Sf.Mihail din Cluj-Napoca, toţi parlamentarii aleşi ai UDMR-ului au depus un jurământ, pentru a apăra patria şi poporul. Nu au spus, însă, ce patrie. "Greşeala" acestui proiect de lege al nostru este faptul că menţionează patria, România. Deci împotriva acestui text se duce ofensiva, nu împotriva ideii de jurământ. În a doua parte a intervenţiei mele, vreau să vă spun că, având experienţa a două legislaturi, deci încă din 1990, vreau să vă propun o îmbunătăţire a textului. Ea figura, în formula originală, deci iniţială... |
| Domnule deputat, la dezbaterile generale, tocmai pentru că aţi participat şi aţi fost deputat şi în celelalte legislaturi, ştiţi bine că nu puteţi face amendamente. |
| Şi când propuneţi, domnul preşedinte? |
| Atunci când trecem la dezbaterea pe articole. |
| Deci anunţ doar acum existenţa unei asemenea propuneri, întrucât legea respectivă, lăsată în această situaţie de acum, ar putea să fie o literă moartă, aşa cum este Legea privitoare la arborarea steagului, adoptată în 1995 de Parlamentul României. Deci nişte propuneri care vizează instituirea unui regim sancţionator, absolut necesare. În final, vreau să vă spun că Partidul Unităţii Naţionale Române se pronunţă cu fermitate pentru adoptarea acestui proiect de lege, considerând că votul favorabil al deputaţilor va fi o dovadă a sentimentelor lor patriotice. Vă invităm să vă demonstraţi, prin vot, deci în practică, sentimentele patriotice ale domniilor voastre. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul deputat Mircea Munteanu, din partea Grupului parlamentar al PNŢCD. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Iniţiativa legislativă pe care ne-au propus-o o parte dintre colegii noştri, colegi care reprezintă, într-adevăr, sau care fac parte, mai corect vorbind, din majoritatea grupurilor parlamentare ce alcătuiesc Camera Deputaţilor, apreciem că porneşte de la o judecată corectă, căci, chiar dacă actuala Constituţie prevede, în mod explicit, prin art.82 şi 103, că numai preşedintele României şi primul ministru, precum şi miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului, au obligaţia să depună jurământul de credinţă faţă de ţară şi cetăţenii ei, este corect ca şi cei ce alcătuiesc Parlamentul României să depună un astfel de jurământ. Pentru că aceeaşi Constituţie consfinţeşte faptul că organul reprezentativ suprem este Parlamentul ţării, iar cei ce alcătuiesc acest Parlament, deputaţii şi senatorii, faţă de ţară şi faţă de populaţia ţării, nu sunt cu nimic mai prejos, ca responsabilitate, decât un ministru, spre exemplu. Pornind de la această judecată, de la acest raţionament, iniţiativa ca şi deputaţii şi senatorii să depună un jurământ de credinţă faţă de ţară şi popor este corectă. Este adevărat că textul iniţial al propunerii legislative conţinea nişte neîndemânări - le cer scuze iniţiatorilor pentru această apreciere - care, însă, au fost corectate de Consiliul legislativ, cel care, cu pertinenţă, a observat că responsabilitatea parlamentarului este, în primul rând, de natură politică şi, potrivit prevederilor Constituţiei, el nu are răspundere juridică pentru punctul de vedere politic pe care îl susţine. Pentru acest motiv, acea prevedere din textul iniţial, care încadra ca trădare nerespectarea jurământului depus de deputaţi şi senatori, a fost corectată de Comisia juridică, cea care a avizat, în fond, propunerea legislativă. Formula pe care a dat-o Comisia juridică este corectă şi din punct de vedere juridic, şi din punct de vedere al responsabilităţii, de la care nu se poate eschiva parlamentarul. Grupul parlamentar al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat Civic Ecologist va susţine, prin vot, iniţiativa legislativă, în forma prezentată de Comisia juridică. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Dumitru Bălăeţ, din partea Grupului parlamentar al PRM. |
| Domnule preşedinte, Domnilor deputaţi, Proiectul de Lege privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor este susţinut de către Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Considerăm că este absolut necesar ca un asemenea jurământ de credinţă să se depună de către fiecare deputat şi fiecare senator. Este o onoare pentru noi şi este o obligaţie care rezultă, în mod necesar, din procesul electoral, la care participăm. Cred că noi, ca deputaţi, am susţinut, şi în legislatura trecută, necesitatea unui asemenea proiect de lege. El a trecut prin mai multe variante, am avut cinstea şi onoarea să particip la realizarea formei acesteia, pe care o avem în faţă, prin Comisia juridică, din care fac parte. Dezbaterile au fost destul de aprinse, am ajuns la textul acesta şi îl susţin, şi individual, şi în numele Grupului parlamentar al PRM. Vă mulţumesc pentru atenţie. |
| Vă mulţumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Kovacs Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Aveţi cuvântul, domnule deputat. Domnul Kovacs Csaba Tiberiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, În câteva cuvinte, aş vrea să particip la dezbaterile generale, deşi nu aveam această intenţie, pentru că aici, după părerea mea, se pune o problemă de principiu. Sigur că, prin acest principiu, subsemnatul consider, în primul rând, că, prin introducerea unui jurământ de credinţă, răspundem, în primul rând, unor norme morale şi este firesc să fie aşa. Practic, nu există, din partea noastră, o opoziţie faţă de acest comandament moral. Sigur că aş adăuga, aici, nu din dorinţa neapărată de a fi maliţios, că vom putea noi să depunem "n" jurăminte de credinţă, dacă, după aceea, în mass media, vom constata că, după depunerea jurământului, în loc de efectuarea unui serviciu în slujba celor care ne-au ales, unii încalcă cele mai elementare reguli, unii sunt chiar puşi în situaţia de a li se ridica sau nu imunitatea parlamentară. Aceasta este, după părerea mea, o problemă de fond. Şi, în final, ceea ce m-a determinat să vin la microfon a fost insinuarea făcută de către unul dintre iniţiatori, care, în bloc, a atacat Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, a extins, de aici, acest atac asupra populaţiei maghiare, insinuând că, de fapt, noi am fi împotriva unui asemenea jurământ şi, sigur că, dacă suntem împotrivă, înseamnă că am avea ceva gânduri ascunse. A citat şi dintr-un ziar local, care, după părerea mea, nu trebuia să se regăsească în cadrul unor dezbateri generale, pe marginea unui proiect de lege. Sigur că este vorba de unul din colegii mei, care, chiar dacă, în comisie, şi-a exprimat anumite rezerve, aceste rezerve nu sunt nejustificate şi el, chiar la discutarea pe articole, va face propuneri de amendament, care veţi vedea că sunt absolut justificate. Dar mie mi s-au părut, acele acuzaţii, a fi complet gratuite şi lipsite de temei. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Avem, în continuare, în faţă, pentru dezbaterea pe articole, pe de o parte proiectul iniţial, redactat în 4 articole, şi, pe de altă parte, proiectul de lege pregătit în urma dezbaterilor din Comisia juridică, cu două articole, şi care înţeleg că este însuşit de către iniţiatori, deci cel de-al doilea, cel al Comisiei, este acceptat de către iniţiatori. Aşa că, practic, noi vom discuta pe un text care este un text consensual. Subliniez acest lucru, pentru a încerca, la modul diplomatic, să vă sugerez să păstrăm înţelegerea care s-a realizat, astfel încât să nu intrăm într-o capcană, în discutarea unei chestiuni care s-a încercat, şi în alte rânduri, să fie rezolvată, în Parlamentul anterior, în legislatura anterioară şi atunci nu s-a rezolvat, nu s-a reuşit acest lucru, tocmai datorită faptului că, în sfârşit, punctele de vedere, aşa cum spunea şi domnul Gavra, adineauri, sunt foarte diferite şi, din acest motiv, ele nu se pot întâlni pe o linie care să fie acceptabilă. Am făcut această precizare iniţială şi vă rog să trecem la discuţia pe articole. Începem cu titlul legii. Dacă sunt observaţii privind titlul legii? Dacă nu, supun votului titlul legii, aşa cum figurează el în proiectul înaintat de Comisia juridică. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? O abţinere. Cu o abţinere, titlul legii a fost acceptat. Art.1. Dacă sunt observaţii? Domnul deputat Tamas. Doar o clipă, domnule deputat. Stimaţi colegi, eu vă propun să facem un experiment, să vedem dacă supravieţuim unei încercări de a închide telefoanele mobile timp de 2 ore. Şi vreau să vă informez că în alte parlamente, această obligaţie este asumată de către toţi cei care participă la lucrări, şi la şedinţele în plen, şi la şedinţele în comisii. Da, vă rog, domnule deputat. |
| Domnul Tomas Sandor: Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, Onorată Cameră, De data aceasta, nu vreau să dau o replică domnului distins deputat Ţurlea, care, din nou, m-a jignit personal, dar a dovedit, din nou, intoleranţa faţă de minoritatea maghiară. Pe lângă faptul că nu a participat la şedinţele Comisiei juridice şi nu prea cunoaşte nici termenii şi regulile juridice, aici, a dovedit, din nou, de la microfon, că argumentele dânsului se încep şi se termină cu jignirea celor care sunt mai altfel. Eu cred că ţara aceasta nu o să ajungă în Europa până nu se elimină această voce intolerantă. Deci ceea ce vreau să dezbat aici: vreau să îmbunătăţesc textul legii, la art.1, dacă vreţi, s-o aduc mai aproape de Europa, dacă vreţi s-o facem mai "euroconfort". Deci, în legătură cu textul jurământului, propoziţia finală sună în felul următor: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu am probleme de conştiinţă cu acest text, pentru că sunt, şi eu, creştin, dar avem colegi care nu sunt. Avem, de pildă, colegi musulmani, avem colegi evrei, dar avem şi colegi fără confesiune, cei care sunt atei şi, deci, eu cred că nu putem să impunem o asemenea formulare celor care sunt de altă confesiune sau chiar sunt fără confesiune. Eu cred că ar fi o jignire la adresa lor şi nu cred că cineva dintre dumneavoastră vrea acest lucru. Avem un precedent demn de urmat, în Codul de procedură penală, la art.85, la titlul "Jurământul martorului". De aceea, şi în consecinţă, pe baza formulării din Codul de procedură penală, propun să amendăm acest articol cu încă 3 alineate, după alin.1, după cum urmează: Alin.2: Referirea la divinitate, din formula jurământului, se schimbă potrivit credinţei religioase a demnitarului. Alin.3: Demnitarul fără confesiune, în locul formulei referitoare la divinitate, va rosti: "Jur pe onoare şi conştiinţă". Alin.4: Demnitarii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurământul, vor începe textul, deci textul jurământului, de fapt, cu următoarea formulă: "Mă oblig să..." ş.a.m.d. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. |
| Încă, dacă îmi permiteţi, am discutat şi cu iniţiatorii şi eu cred că dânşii sunt de acord. Ar trebui să-i întrebăm. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Vă rog să-mi daţi textul amendamentului. Da. În legătură cu această chestiune, punctul de vedere exprimat de domnul deputat Rădulescu-Zoner. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Domnul Constantin Şerban Rădulescu-Zoner: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Eu, de această dată, vorbesc în calitate, evident, de deputat, dar şi ca istoric. A intrat în tradiţia poporului nostru, cu excepţia celor 50 de ani de dictatură atee, această formulă şi nu cred că ar putea deranja pe ceilalţi. În al doilea rând, dacă extindem, să zic aşa, conţinutul acestei denumiri, să-i spun, de Dumnezeu, fiecare din culte au un Dumnezeu, că se numeşte Alah sau se numeşte, eu ştiu, Budha, aceasta este cu totul altceva, dar cred că, după părerea mea, formula este bună, cu atât mai mult cu cât a intrat în tradiţia poporului nostru, care este un popor creştin, cu atât mai mult insist, când, în alte situaţii, şi nu vreau să intru în detalii, se face atâta caz de ortodoxism, de tradiţiile noastre, de veacuri, de creştini şi ortodocşi, iar când este vorba să revenim la o formulă consacrată şi intrată în istorie încercăm s-o ocolim. Deci sunt pentru menţinerea textului, aşa cum a fost formulat de Comisia juridică. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Vroiam să-l întrep pe domnul Tamas dacă este ortodox, pentru că domnul Zoner l-a... |
| Domnul Tamas Sandor: (din loja Comisiei): Sunt romano-catolic. |
| Sunteţi romano-catolic. Deci vreau să precizez, pentru domnul Zoner, că este vorba de un romano-catolic, nu de un ortodox, cel care... |
| Domnul Tamas Sandor (din loja Comisiei): Sunt tot creştin! |
| Am înţeles, dar domnul Zoner s-a înflăcărat pe o chestiune, în care, sigur, poate argumentul nu era foarte clar. Iertaţi-mă, vă rog să ţinem seama şi de prevederea cuprinsă în art.82 din Constituţie... Aceasta vroiaţi să spuneţi, domnule Gaspar? |
| Domnul Acsinte Gaspar (din sală): Da. |
| Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, de fapt, acest lucru vroiam să-l invoc şi eu ca argument, alături de argumentaţia referitoare la tradiţia noastră românească. Totuşi, jurământul care apare, în mod explicit, în art.82 din Constituţie, este adevărat, cel pe care are obligaţia preşedintele ţării să-l depună şi, de asemenea, primul ministru şi membrii Guvernului, conţine, în final, această formulă "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" Şi nu există nici un fel de restricţie ca preşedinte al ţării sau, oricum, ministru, să ajungă şi un necreştin. Totuşi, aceasta este o formulă peste care nu se poate trece, pentru că este înscrisă explicit în Constituţie. Cred că trebuie să rămânem la textul pe care Comisia juridică ni l-a propus. Vă mulţumesc. |
| Vă mulţumesc. Punctul de vedere al iniţiatorilor? Din loja iniţiatorilor: Rămâne cea iniţială. |
| Formula Comisiei, da? Formula însuşită. Stimaţi colegi, ... Da, vă rog, domnule deputat. Deci domnul deputat Tamas Sandor. |
| Nu vă supăraţi, domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, cred că m-aţi înţeles greşit, eu nu vreau eliminarea textului "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!", aceasta, desigur, să rămână în text, dar, după art.1, mai introducem câteva articole. Pentru că ştiu că tradiţia românească este şi toleranţa faţă de ceilalţi nu numai de creştini. Deci eu rămân la propunerea. Vă mulţumesc. |
| Da. Şi este firesc şi aveţi dreptate să solicitaţi un vot pe un amendament pe care l-aţi propus. Stimaţi colegi, punctele de vedere le-aţi ascultat, domnul deputat Tamas consideră că, după art.1, deci după alin.1 al art.1, ar trebui introduse 3 alineate, cu conţinutul cu care dânsul le-a prezentat. Şi, pe de altă parte, cei care au luat cuvântul pentru a prezenta o poziţie diferită, o poziţie contrară, au considerat că formula, aşa cum este reţinută, şi în ceea ce priveşte jurământul preşedintelui şi jurământul pentru primul ministru şi miniştri, poate să fie preluată şi să fie utilizată şi pentru jurământul deputaţilor şi senatorilor. Aceasta este, de altfel, şi opinia Comisiei juridice, care a prezentat formularea art.1, cu un singur alineat. Eu am să fac următorul lucru: voi supune, întâi, la vot alin.1, iar, apoi, propunerea de amendare a art.1, cu adăugarea alin.2, 3 şi 4, în varianta domnului Tamas. Deci înţeleg că nu sunt probleme cu primul alineat, nu au fost obiecţii în legătură cu acest lucru. Supun la vot primul alineat. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 2 abţineri. Cu 2 abţineri, alin.1 a fost aprobat. Urmează, acum, amendamentul, pe care, dacă veţi fi de acord, îl voi supune în bloc, pentru că cele 3 alineate nu au sens, decât dacă sunt preluate împreună sau respinse împreună. Atunci, supun votului dumneavoastră amendamentul de adăugare a alineatelor 2, 3 şi 4, la art.1, formulate de domnul deputat Tamas. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Din sală: Să se mai citească o dată! |
| Sigur. Vă rog să permiteţi domnului deputat să mai citească o dată propunerea sa. |
| Deci, după alin.1, încă 3 alineate. Alin.2 - referirea la divinitate, din formula jurământului, să se schimbe potrivit credinţei religioase a demnitarului. Alin.3 - demnitarul fără confesiune, în locul formulei referitoare la divinitate, va rosti: "Jurământ pe onoare şi conştiinţă". Alin.4 - demnitarii care, din motive de conştiinţă sau confesiune, nu depun jurământul, vor începe cu următoarea formulă; deci textul jurământului se începe cu "Mă oblig să..." şi textul curge mai departe. |
| Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, aţi ascultat propunerea domnului deputat. Supun votului dumneavoastră amendamentul. Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 42 de voturi pentru, insuficiente pentru adoptare. Stimaţi colegi, vreau să precizez, încă o dată, 60 dintre colegii noştri lucrează în Comisia pentru buget şi în încă două comisii care au activităţi, în acest moment. De aceea, din cvorumul obişnuit de 172 de deputaţi vă rog să scădeţi cei 60 de deputaţi care, cu acceptarea plenului, lucrează în aceste comisii. Supun votului dumneavoastră art.1, cu un singur alineat. Mai este o intervenţie la art.1? |
| Domnul Iohan Peter Babiaş (din sală): Cerem numărarea voturilor împotrivă şi a abţinerilor! În calitate de vicelider, domnule preşedinte. |
| Da. Am înţeles că faceţi această solicitare în numele grupului pentru minorităţile naţionale, da? Bun. Stimaţi colegi, îi rog pe cei care sunt împotriva acestui amendament să se pronunţe. Deci, cine este împotrivă? Vă rog să număraţi. 70 de voturi împotrivă. Abţineri? 2. Deci, rezultatul votului este următorul: 42 de voturi pentru, 70 împotrivă, 2 abţineri. În felul acesta sunt 114 voturi exprimate, cvorumul de lucru este de 112, deci amendamentul a fost respins. Supun votului dumneavoastră art.1 în formularea actuală. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Vă rog să număraţi. 14 abţineri. Cu 14 abţineri art.1 a fost aprobat. Art.2. Dacă sunt observaţii? Da, domnul deputat Gaspar. |
| Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Art.2, în redactarea care este propusă de către comisie, pune în discuţie problema momentului şi a modalităţii depunerii jurământului. Textul, astfel cum este redactat, "Senatorii şi deputaţii din Parlamentul României depun jurământul de credinţă individual în prima şedinţă comună a celor două Camere", pune în discuţie problema sub două aspecte. Deci, după ce legea va fi votată, promulgată, publicată în Monitorul Oficial, înseamnă că actualul Parlament, în prima şedinţă comună, va depune jurământul. Dar, întreb: ce se va întâmpla (pentru că legea se aplică în viitor) cu Parlamentul care va fi ales în anul 2000? Deci, Parlamentul se va întruni, se va constitui şi se va aştepta prima şedinţă comună când să se depună jurământul. Domnule preşedinte, Depunerea jurământului trebuie corelată cu art.67 alin.1 din Constituţie: "Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării." Pe de altă parte, ştiţi foarte bine că pe parcursul mandatului se produc o serie de vacantări de mandate. În locul deputatului plecat vin deputaţii supleanţi, vin supleanţii de pe listă. Deci, în atare împrejurare, ce se va face? Cum se va depune jurământul? Ca atare, vă propun, domnule preşedinte, ca să introducem un articol 2, în următoarea redactare, ca text de principiu, şi un articol 3, ca pentru a reglementa situaţia tanzitorie pentru parlamentarii din actuala legislatură. Art.2 ar urma să aibă următoarea redactare: "Senatorii şi deputaţii vor depune individual, în şedinţa de validare a mandatelor, jurământul prevăzut la art.1." Iar art.3, care se vrea a reglementa situaţia pentru actualii parlamentari, ar urma să aibă următoarea redactare: "Senatorii şi deputaţii aleşi în legislatura 1996 - 2000 vor depune jurământul în şedinţa comună a celor două Camere consacrată zilei naţionale a României." |
| Bun. Punctul de vedere al comisiei? Domnul deputat Grădinaru, de acord. Punctul de vedere al iniţiatorilor? |
| Domnule preşedinte, Domnilor colegi, Cred că este o iniţiativă bună. |
| Vă mulţumesc. Domnule deputat Ţurlea, mai aveaţi ceva de adăugat la art.2? Bun. Atunci voi supune la vot art.2, alineatul pe care îl propune domnul deputat Gaspar. Deci, îl supun pe acesta votului dumneavoastră. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 1. Cu o abţinere, amendamentul a fost acceptat. Dau cuvântul domnului deputat Ţurlea, şi apoi vom trece la art.3, amendamentul propus de domnul Gaspar. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Mulţumesc. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Ceea ce vă propun cred că ar trebui să facă parte dintr-un alin. 2 al art.2, pentru că art.3 propus de colegul nostru, domnul Gaspar, este o chestiune de tranziţie, doar pentru actualul Parlament, pe când legea va avea un alt curs... |
| Nu. Art.3 va fi articolul de tranziţie. |
| Aşa. Deci, alin.2, la art.2. Reiau puţin ceea ce v-am spus mai înainte: noi am avut experienţa şi în anii trecuţi. Am adoptat nişte legi care au rămas literă moartă, aşa cum este Legea privitoare la condiţiile arborării steagului naţional, din 1995. Există o lege, dar neexistând regim sancţionator, fiecare poate să facă ce vrea. Şi am întrebat odată pe ministrul de interne, a venit şi mi-a răspuns la acest microfon că noi suntem vinovaţi, pentru că el nu are ce face, întrucât nu am prevăzut un regim sancţionator. De aceea, vă propun un alineat 2, care să sune în felul următor, este extrem de simplu: "Refuzul de a depune jurământul de credinţă sau încălcarea lui atrag după sine anularea mandatului parlamentar." În documentarul pe care vi l-am prezentat adineauri, al Consiliului legislativ, care face o privire generală asupra acestei probleme. În toate ţările civilizate, asemenea reglementări, deci regim sancţionator, cu formule puţin diferite de la o ţară la alta, există. Există în Bulgaria, Cehia, Elveţia, Grecia, Israel, Luxembourg, Marea Britanie, Polonia, Slovacia, Statele Unite ale Americii. Deci, nu ar fi o inovaţie. Toate aceste ţări democrate au resimţit nevoia de a include un asemenea regim sancţionator. Altfel, lăsăm legea ca literă moartă. Ce se întâmplă dacă un deputat refuză să depună acest jurământ? Dacă îl lăsăm ca până acum, nu se va întâmpla nimic. De aceea, trebuie neapărat acest regim sancţionator. Vă predau, domnule preşedinte, textul respectiv. |
| Da. Vreţi să-mi daţi amendamentul? Este vorba de refuzul de a depune jurământul. Punctul de vedere al comisiei? Domnul deputat Grădinaru. Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
| Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Sunt două probleme care ne-au pus puţin în dificultate. În primul rând, anularea mandatului parlamentarilor. Nu se poate anula un mandat parlamentar. În cel mai rău caz se poate declara vacant. În al doilea rând, încălcarea jurământului atrage consecinţe penale; nu se spune că încălcarea jurământului anulează mandatul. Trebuie să ne sfătuim puţin şi să redactăm, dacă inţiatorul este de acord cu un alt alineat. |
| Domnul deputat Mitrea. Şi apoi domnul deputat Cristea. |
| Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu cred că putem lega, ca şi în cazul Legii privind declararea de avere, depunerea jurământului de procesul de validare. Nu putem anula mandatul. Mandatul este imperativ. Şi aici cred că este o greşeală din partea colegului Ţurlea. Avem o procedură deja, care spune foarte clar că dacă un parlamentar - un deputat sau un senator - nu-şi depune declaraţia de avere, se opreşte procesul de validare, până când el face acest lucru. Eu propun ca acelaşi procedeu să se aplice şi în cazul jurământului, deoarece oricum jurământul eu cred că este mai important ca act politic şi act de voinţă proprie a fiecărui parlamentar decât depunerea unei declaraţii de avere. Şi atunci putem să legăm validarea, dar nu mandatul, deci validarea, de depunerea jurământului, în sistemul în care este şi în Legea declarării averilor. |
| Domnul deputat Cristea. |
| Mulţumesc. Domnule preşedinte, Cred că problema nu trebuie pusă în termenii aceştia. Sigur că ea devine o obligaţie în momentul în care este înscrisă în lege. Dar a lega calitatea de deputat, care este obţinută absolut în bază legală şi care este un drept constituţional cu extindere, dacă vreţi, a celor care aleg şi a celui de a candida, de acest fapt. Cred că este, să-i spunem aşa, o chestiune mai subiectivă, dacă vreţi, a domnului deputat Ţurlea vizavi de faptul că cineva nu ar vrea în mod neapărat să depună acest jurământ. Şi, sigur, domnia sa, vrând nevrând, se uită tot aşa către o anume formaţiune politică. Cineva îmi face cu mâna acolo. Dar cred că până acum nu trebuie să punem, cum se spune, carul înaintea boilor. Cred că formularea este corectă şi eu personal nu cred că cineva care obţine această calitate, în baza Constituţiei României şi a legilor statului român, ar refuza să depună acest mandat. Şi când spun acest lucru, mă refer la toate minorităţile, pentru că în baza aceleiaşi Constituţii şi a legilor statului român ele au dreptul de a fi reprezentate în acest Parlament, chiar dacă în anumite situaţii, cu o mică excepţie, dacă vreţi, de la regula generală, stabilită prin Legea alegerilor locale, cred că nu trebuie să ne temem de astfel de lucruri şi să introducem în textul legii probleme de această natură, care au implicaţii juridice mult mai complicate. Eu propun ca textul să rămână în această formă. |
| Domnul deputat Kovasc. Şi apoi vom da cuvântul comisiei, pentru a ne prezenta un punct de vedere. |
| Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, Sigur că am discutat astăzi mai multe amendamente, dar ultimele amendamente făcute sunt cu implicaţii atât de deosebite din punct de vedere juridic, atât în ceea ce priveşte posibilitatea declarării vacante a unui mandat, atât în ceea ce priveşte o posibilitate de sancţiune penală după expirarea mandatului... Sunt consecinţe atât de importante, încât cei câţiva membri ai Comisiei juridice, acum încearcă să se sfătuiască şi care chiar au recunoscut că au fost surprinşi de propunere. Eu cred că în această modalitate nu se poate găsi o soluţie constructivă şi invoc prevederile art.99 din regulament, respectiv "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond". Părerea mea este că, în varianta în care nu se retrag aceste amendamente, ele trebuie neapărat trimise Comisiei juridice, care în plen, cu cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor lor, pentru că nu sunt decât cinci persoane acolo, va trebui să aplicăm art.99 din regulament, pentru că vizavi de consecinţe atât de importante nu se poate ca să se vină cu o soluţie la pripeală, neanalizată sub toate posibilele implicaţii şi consecinţe juridice. Acest lucru nu este posibil şi nu se poate ca în Parlamentul României să lucrăm în maniera aceasta. Vă mulţumesc. |
| Rog pe domnul deputat Ţurlea să-şi precizeze punctul de vedere, ţinând seama de aspectele care au fost prezentate. Sau poate, domnule Ţurlea, eventual să ascultăm punctul de vedere al comisiei. Sau, şi mai bine, comisia să se pronunţe după ce veţi spune şi dumneavoastră cum credeţi că este bine să procedăm. |
| Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Iată o discuţie care mie mi se pare cu totul curioasă. Propunerea de introducere a unui regim sancţionator nu este făcută acum; ea a figurat în proiectul inţial şi la comisie proiectul a fost cizelat în felul în care l-aţi avut dumneavoastră. Există o propunere din partea Comisiei juridice, cu care eu sunt de acord - de simplificare foarte mult a formulării respective - şi există, de asemenea, o propunere ca această idee de regim sancţionator, sub formula pe care comisia a alcătuit-o acum, să intre în proiectul de lege privitor la statutul deputaţilor şi senatorilor. Evident că sunt de acord cu ideea ca undeva să figureze acest regim sancţionator. Şi poate să figureze şi în legea privitoare la statutul deputatului şi senatorului. Important este să fie undeva, pentru ca această lege să nu rămână literă moartă. Deci, sunt de acord şi cu această formulă, pentru ca regimul sancţionator să figureze în proiectul de lege care se află acum la Senat, privitor la statutul deputatului şi senatorului. |
| Vă mulţumesc. Punctul de vedere al comisiei. |
| În propunerea legislativă iniţială au fost asemenea prevederi, pe care comisia le-a respins. Comisia a căzut de acord să respingem acest amendament al domnului Ţurlea şi să rămânem la textul care este. |
| Sub aspect procedural, domnule Ţurlea, menţineţi amendamentul sau îl retrageţi? Ca să ştiu dacă îl supun la vot sau nu. Deci, să fie transferată această chestiune, să fie reţinută, şi eventual atunci când va fi finalizată Legea privind statutul deputatului şi senatorului, şi această chestiune, ca şi altele care intră acolo în zonele de sancţiuni, să fie avute în vedere. Remarc faptul că domnul deputat Ţurlea şi-a retras amendamentul şi, în aceste condiţii, supun votului dumneavoastră art.2, în ansamblu. Este vorba de fapt de singurul alineat care a fost acceptat în baza amendamentului depus de domnul deputat Gaspar. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? 1. Cu o abţinere, art.2 a fost aprobat. Urmează art.3, care este articolul referitor la situaţia tranzitorie şi care a fost sugerat prin amendamentul depus de domnul deputat Gaspar. Dacă sunt observaţii în legătură cu acest text? Dacă nu, îl supun votului. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abţineri? 2. Cu două abţineri, textul a fost aprobat. Vă propun ca votul final asupra legii să fie dat marţea viitoare, cu ocazia votului săptămânal asupra proiectelor de legi mai importante. Vă mulţumesc foarte mult. |
Ei bine... nerespectarea Jurământului de Credinţă este o abatere disciplinară. Ce sancţiuni disciplinare riscă un parlamentar? Păi o spune Legea nr. 96/2006 M. Of. nr. 380 din 3 mai 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor
ARTICOLUL 53
Sfera sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 52 sunt următoarele:
a) atenţionarea;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) îndepărtarea din sală pe durata şedinţei;
e) avertismentul;
f) interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.
Un comentariu:
Problemele ridicate de tine demonstreaza un singur lucru. In acesta speta cam toti parlamentarii cu exceptia lui Tarlea au fost fie incompetenti, fie rau intentionati adica de rea credinta ca tot defineam reaua credinta pe blog la EU.
Exista un principiu fundamental de drept fara de care dreptul in genere si mai ales penalul defin doar forme goale sau utile stapanirii unora de catre ceilalti si de asemeni statul de drept o vorba goala:
Nullum crimen sine lege, insotita logic de nulla poena sine lege (o crima care nu exista nefiind definita intr-o lege nu poate avea sanctiune).
Dar, eu stiam, eu credeam ca acest dicton este insotit de altul, obligatoriu si acesta fara de care legea ramane doar o vorba goala o simpla retorica morala eventual de tipul: nu e bine sa furi sa ucizi etc .
Acest dicton ar suna: nulla lege sine poena dar eu nu l-am gasit desi stiam credeam ca exista. De ce oare se doreste a fi ascuns?
ion adrian
Trimiteți un comentariu