un articol de
Maria Iosif preluat din Cuvântul.Aparuta in Romania la inceputul anilor 2000, ceainaria a imbinat exoticul de legenda al ceaiului asiatic cu spatii traditionale romanesti. Valorificarea unor case din vechiul Bucuresti, cu accent pe traditional, si atmosfera elitista au oferit ceainariei o nota aparte pe piata localurilor bucurestene. Ceainaria apare ca simbol adaptat si reorganizat in spatiul postmodern romanesc, oferind o alternativa poluarii urbane si o noua forma de comercializare a culturii si a unor spatii reconstruite in virtutea altor functionalitati decat cele initiale. Ceainariile au operat la nivelul perceptiilor despre ceai si au obligat la ingrijirea imaginii afisate, a gesturilor si a discutiilor. Clientului i se creeaza atmosfera unei comunitati selecte, iar in primii ani de existenta in Bucuresti chiar elitiste, in sensul ca nu toata lumea putea obtine informatiile de rigoare.
Am urmarit modul in care inteleg oamenii acest spatiu si cum filtreaza simbolurile propuse (asiatice, romanesti si vestice). Cei cercetati s-au aratat indiferenti la elementele asiatice, iar cei care stiu ceva despre ritualul ceaiului se pot numara pe degete. Rezultatul lasa de dorit, pentru ca dincolo de orientarea fiecarei ceainarii (Carturesti si Ceai pe Victoriei aduc elemente postmoderniste in discutie; Ceai la Cotroceni si Vasiliada mizeaza pe inclinatia spre traditional, religios; Ceai la Metoc ofera perspectiva unei gradini frumoase; Rendez-Vous adopta un stil frantuzesc; GreenTea intuieste diversitatea nevoilor, la fiecare etaj aranjamentul este altul), elementele centrale sunt linistea si cultura. De ce? Am cautat sa observ decorarea interioara si discursul promovat pentru a explica ce anume da acestui spatiu imaginea unui "loc de cultura". Am observat ca ceainariile, in general, functioneaza pe aceleasi coordonate de discurs, fara a avea insa o baza in realitate, caci aici patrund si oameni cu slabe inclinatii culturale si mai putin linistiti in viata de zi cu zi; dintre cei cu care am vorbit, doar o studenta mi-a spus ca nu merge in cluburi. Oamenii s-au ferit de cuvinte ca "intelectuali", "oameni culti", si au cautat sa-si indulceasca vorbele cu expresii mai subtile, precum "boemie" si "bun-simt". Intr-o discutie cu doi tineri, unul dintre ei a incercat de cateva ori sa se refere la "calitatea" clientilor, dar prietena l-a corectat, apreciind ca "locul este linistit, diametral opus muzicii cu bere". Ca toti cei cu care am vorbit, nu concepeau nici ei prezenta "manelistilor", sustinand ca nu este vorba de nivel de cultura, cat de gusturi. Adaptata la societatea de astazi, nota de noblete din secolele trecute a ramas prezenta (Este combinata aristocratia cu tendintele catre traditional. Prin artizanat, prin faptul ca ti se aduce ca in Anglia, China, in ceainic, servit in canuta, ti se impune o anumita atitudine I.I.); exista, bineinteles, priviri critice (Generatia noastra este brainwashed, standardizata la normele europene. Ceaiul este new age. Asa beau englezii, cu gust de India si cu atmosfera de Buddha. Asta e postmodernism. Cred am luat doar forme fara fond A.M.).
"Spatiu care se rupe de realitate"
Conceptul de "diferit" este foarte important in alegerea localului in care iti petreci timpul, pentru ca prin aceste locuri oamenii isi comunica identitatea. Ceainaria a adunat elemente romanesti si exotice pentru a crea senzatia unui astfel de loc, "distinct" prin ansamblu decorativ, carti, prin faptul ca nu se fumeaza (Chestia care mi-a placut enorm a fost trecerea parca dintr-o lume in alta I.I.).
Crearea unei identitati, sentimentul de apartenenta la un grup tin de o "arena sociala", un spatiu in care indivizii se recunosc si comunica. Spatiul public se caracterizeaza prin eterogenitate, pentru ca include mai multe retele si cercuri sociale, iar heterotopiile sunt acele zone in care acestea creeaza o noua logica. Foucault foloseste termenul de "heterotopie" pentru a exprima conceptul de "alt loc", ce nu urmareste neaparat o obiectivitate logica, ci juxtapunerea unor elemente diverse ce creeaza o unitate, inteleasa simbolic ca un mod alternativ de ordonare sociala. Juxtapunerea unor elemente ce apartin altor spatii creeaza initial relatii instabile; indivizii identifica heterotopia si sensul sau prin similitudinile pe care le gasesc in viata de zi cu zi. Ceainariile redau "felii" de timp si de spatiu, prin casele vechi, boieresti, unde sunt amplasate, prin obiectele de artizanat, de provenienta asiatica (masutele din Ceai la Cotroceni) sau vest-europeana (Rendez-Vous), prin promovarea unui anumit stil vestimentar. Stilul vestimentar tine de cel specific contra-culturii hippie, fuste lungi, camasi, accesorii indiene, machiaj redus etc. Toate aceste elemente recreeaza lumi intregi (Si pentru ca ies din realitate, pare firesc sa se creeze o poveste. Trebuie sa te duca cu gandul la locuri de departe, India, Asia, America de sud. Asociez cu Rushdie, Marquez, toate locurile indepartate. Ceainicele arata rafinat. E un lucru sic sa bei ceai. Expozitie de fotografie. Arta si ceai C.C.).
Stare de spirit
Ceainaria devine un filtru necesar in categorizarea celorlalti, orienteaza individul in interactiune si ofera o anumita imagine despre interlocutor. Ansamblul de gesturi si de atitudini afisate in ceainarie orienteaza spre o anumita intelegere. Oamenii cu care am vorbit mi-au spus in mare masura ca merg pentru atmosfera in primul rand (Oamenii vin mai intai pentru atmosfera, si apoi pentru ceai P.O.; Mi-a placut atmosfera calda, familiala. Cotroceni e asa intima, simpla, degajata! E unul dintre dezavantaje, ca e inghesuit, dar nu te duci sa vorbesti despre chestii foarte intime. Ceainaria e mai mult o stare de spirit. Trebuie sa fii mai "open-minded", merg cand simt nevoia sa ma mai degajez. Nici o stare particulara, dar trebuie sa ai o anumita dispozitie mai degajata B.S.).
Globalizarea prin standardizare a fost vazuta ca o colonizare a activitatilor micul dejun, cafeaua de dimineata, pauza de cafea. Se dezvolta locurile opuse fast-food-urilor, mizand pe repaus in zbuciumul orasului, punand accent pe notiunea de "linger-time" (relaxare).
Exista o atractie pentru intimitate, pentru separarea de ceilalti si de actiunile ce ar putea atrage un numar mare de priviri. Intimitatea unei carti sau a unui ceai nu are nevoie de interactiune (Cel mai mult imi place la Cotroceni. O atmosfera mai intima, sunt si separeuri. Mai imi place Vasiliada. Imi place foarte mult ca ai si carti acolo. In Carturesti nu prea iau carti sa le citesc in ceainarie. La Vasiliada sunt puse sa le citesti, nu sa le cumperi acolo asa aranjate. Mi-e jena sa iau o carte de acolo din raft sa merg in ceainarie M.C.). Am intalnit putini oameni care sa imi spuna ca au vazut ceainaria ca loc intim si care sa stie ritualul ceaiului (Eu sunt pasionat de cultura japoneza, ma gandesc la zen. D-asta beau ceai verde. Fiind aici, esti mai aproape de spiritul zen, de calm. Pentru japonezi e un ritual, o intoarcere in sine M.L.; Am evitat sa spun lumii de Metoc, pentru ca mi se parea locusorul meu, mergeam singur, meditam E.C.).
Ceaiul in localuri este un lucru obisnuit, insa consumul unui ceai aromat, intr-un anumit cadru, a depasit "vulgarul" ceai de zi cu zi. In aceeasi maniera se diferentiaza si ceaiul din Camellia Sinesis de cel din infuzie de plante (tei, menta), cel dintai fiind mai apreciat (Sensul pe care il are pentru mine este unul foarte urban. Forma in care ti se prezinta ceaiul aici conteaza foarte mult, intr-un bar, daca ar fi ceai la fel, tot nu ar fi acelasi lucru. Ceaiul este un pretins rafinament. Astazi, in Bucuresti, toata lumea aspira sa fie boem C.C.). Toate detaliile lucreaza in favoarea ideii de ceremonial decorul (spatiu, culori, lumina), mobilierul, modul de servire, persoanele care servesc, modul de prezentare a ceaiului, portelanurile folosite, accesoriile, muzica. Meniurile, structurate astfel incat sa intregeasca imaginea de ansamblu, au exces de atribute precum "discret", "pasnic", "clar", "rar", "autentic", "cel mai vestit ceai", "savoare aparte", "aroma unica", "minunatie de ceai", "catifelat", "selectare manuala". Iti este sugerat ca ascutimea mintii te poate ajuta sa percepi nuantele in gust, insa unui om ce incearca locul pentru prima oara i-ar fi greu sa se orienteze intre un ceai cu gust "autentic" si unul cu gust "aparte".
Meditatie cu ceai
Ceainariile si-au promovat imaginea prin asocierea cu legendele si cultura ceaiului in Asia. In amenajarea interioara s-a pastrat nota asiatica prin cateva elemente amplasate parca la intamplare (in Rendez-Vous, in decorul frantuzesc gasesti doua tablouri cu trimiteri asiatice).
Un simbolism specific s-a conturat prin instrumentalizarea contrastului afara/inauntru, prin decorul angajat in amanunt in a nuanta diferenta, calitatea si forma obiectelor, culorile folosite. La Green Tea se gasesc vase cu desene asiatice, carti despre ceai, decor divers, spatiu strans, sugerand intimitate, boxe acoperite cu perdelute, betigase si lumanari parfumate, clepsidre colorate pentru "infuzia perfecta", muzica de jazz si blues, situarea intr-o zona linistita a Bucurestiului.
Ceainaria Cotroceni este amenajata intr-o casa veche, sunt pastrate soba, cat mai mult din peretii de caramida rosie, usile vechi, podeaua ce scartaie, lumina unor lumanari dand senzatia de patriarhal. O discutie privata nu este posibila, orice gest este vazut; chelnerita ne-a lamurit ca in general vin grupuri, de cate patru-cinci, asadar locul nu este vazut ca intim, mai degraba este perfect pentru a discuta cu prietenii.
Carturesti este un loc inundat de lumina, de aer si de spatiu. Aici au loc expozitii si nu gasesti rafturi cu accesorii si ceaiuri (se gasesc in librarie). Scaunele sunt diferite si par aruncate la intamplare (Ma duce cu ideea la o camera intr-o casa boiereasca si cu scaunele desperecheate, pentru ca imi da senzatia de lejeritate si de informal C.C.).
Ceainaria a aparut ca raspuns la societatea de hiperconsum si pentru a oferi imaginea unui spatiu contraglobalizator. Spatiul public, in care poluarea, galagia, interactiunea fortata si continua par a fi coordonate principale, aduce individul intr-o zona pe care nu si-o doreste in orice moment, il deprima, il indeparteaza de celalalt, il face mai precaut. Ceainaria a urmat trendul "locurilor exotice" si "cu stil", stilul inteles ca nivel de cultura si status social ridicat (inca din secolul al XVIII-lea, notiunea centrala a consumului de ceai era "respectabilitatea"). Asocierea ceai-liniste s-a transformat in strategie de marketing in cultura occidentala dupa schimbarile urbane din ultimii 20 de ani. Una dintre cele mai raspandite alternative la ritmul tot mai rapid al vietii cotidiene este meditatia la o cana de ceai (sau de cafea). Astfel de pauze sunt privite ca metode de a te rupe din vartejul obositor si profan al urbanului, si de a te apleca asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat: tu, celalalt, relatia cu lumea. In anul 1678, medicul olandez C. Bontekoe a publicat un tratat despre "excelenta bautura de ceai" in care exista o lista cu proprietatile sale benefice, printre care "alungarea prostiei". Aceasta pare sa fie valabila si astazi. Cei cu care am vorbit mi-au spus ca nu este un local pentru oricine, ci pentru all the good people (E. F.). O studenta la arhitectura mi-a spus ca vin "oameni care sunt sau se cred intelectuali, nu pot sustine ca cei care vin au automat un IQ care depaseste media", subliniind ca totusi nu vine orice "tantalau". O parte din oamenii cu care am vorbit au spus ca este vorba de "fite" (Sunt curios cati apreciaza ceaiul, cati stiu cultura ceaiului, Japonia, China, ce inseamna sa torni de deasupra, din stanga si tot asa. Sa bei ceai e mai degraba la moda, e trendy, sa mergi in ceainarii, esti boem. Dar nu m-am gandit sa ma duc ca e la moda, la inceput imi placea ca e privat E. I.).
Site-urile au avut ocazia sa extinda povestile despre ceai si legaturile pe care acesta le-a creat si faptul ca "meditatiile cu ceai sunt combustibil pentru trup si minte". Toate legendele si povestile legate de ceai cum a fost descoperit, cum a fost daruit de zei scot in evidenta latura curativa a ceaiului fizica si spirituala. Un Buddha care se calmeaza cand bea ceai este o imagine ce vorbeste de la sine si care circula peste tot unde se consuma ceai. Au existat si efecte negative: publicul initial al unor locuri precum Ceai la Cotroceni si Ceai la Metoc a fost dat peste cap de reclamele ce au inceput sa circule in numar foarte mare pe internet. Daca pana acum cativa ani nu se stia despre aceste locuri, astazi sunt pe buzele multor studenti. Pentru cei care mergeau in aceste locuri de la inceputul lor, situatia are o nota destul de dramatica, ele "ajung la moda". Rezultatul amenajarii unor noi separeuri in Cotroceni a fost fluxul ridicat de cupluri in cautare de intimitate; bineinteles, faptul a fost privit cu ochi foarte critici de vechii clienti.
O privire critica aduce ceainaria in acelasi interval cu gama de servicii specifice societatii de hiperconsum, care promoveaza distinctia si sanatatea la preturi mari, dar fara a aduce un beneficiu real. Cei care frecventeaza ceainariile sunt perceputi ca fiind superiori, indiferent de realitate.
Respondentii mi-au spus ca ceainaria este un loc in care oamenii sunt deschisi si comunicativi; totusi, nu am observat asta. Interactiunea dintre oameni in ceainarie este destul de scazuta, oamenii nu au tendinta sa comunice intre ei, ci vin pentru a sustine discutii cu apropiati deja cunoscuti sau pentru a citi. Oamenii vorbesc incet, isi zambesc in rarele momente in care isi ridica privirea spre ceilalti, chelnerii incerca sa deranjeze cat mai putin. Este bine pus la punct bunul-simt de a nu te uita urat si strident, oamenii iti dau de inteles ca ti-au observat prezenta, insa ocolesc privirile iscoditoare. Localul a lucrat la conceptul de "sprijin emotional", mizand pe oferta de carti disponibila si a obiectelor de arta (piese de mobilier, expozitie de fotografie); ele au devenit un substitut al interactiunii directe si un pilon pentru fidelizarea clientilor.
Spatiul public a fost vazut de cercetatorii urbanului ca stimulent al intelectului, al libertatii de miscare si de gandire; pilon al echilibrul psihic si emotional, esential pentru a invata ce este celalalt, pentru a invata respectul si toleranta. Consider ca localurile ofera aceleasi sanse. Promovarea elementelor culturale (carte, muzica, arta) este un tel al ceainariilor. Dar dincolo de aceasta, ele nu se pot indeparta de cercul obisnuit al localurilor, cautand sa scoata cat mai mult profit si ingrijindu-se de clienti in masura in care urmaresc sa ii fidelizeze. (sursă: http://www.cuvantul.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu