Ziarul de Mures - Luni, 8 Decembrie 2008
Votul uninominal, aprobat recent de demnitarii tarii, a tintit eliminarea alegerii unor canditati putin sau deloc cunoscuti, ascunsi prin listele partidelor politice. Acum pot fi identificati nominal, iar biografia lor cercetata; fiecare are un CD (compact disc) cu CV (curriculum vitae) unde arata celor dornici sa-i cunoasca, date biografice, profesionale, studiile facute, cand si unde. Ei se intalnesc cu alegatorii din zona unde candideaza, isi expun proiectele, raspund intrebarilor, asculta doleantele si fac promisiuni, dintre care putine se vor implini, conform antecedentelor electorale. Toate bune, dar totusi insuficiente. De ce? Pentru ca nu le este cunoscuta...
Dincolo de amanuntele biografice, pentru desfasurarea benefica si armonioasa a vietii, este esentiala stabilirea cu claritate a reperelor interioare, cele sufletesti, desprinse de mimetismul brownian inconjurator.
Identitatea interioara nu se poate preciza decat pe fondul unei limpeziri inteleptite de perisabilitatea actualului continuu, inconsecvent, scandalos si imoral, unde nimic nu primeaza mai mult decat mirajul profitului financiar imediat.
Conturul personalitatii umane se defineste pornind de la tendintele de realizare profesionala si sociala, sau de la dorintele juvenile, care nu au timp de asteptat vremea potrivita pentru cele ale varstei, conform ceasului biologic purtat de fiecare, ce trebuie ajustat mereu la perceptele moralei crestine, nu ale societatii actuale, decazuta in grotescul efemer al trupestilor placeri, intotdeauna aducatoare de dureri si suferinte prin lipsa lor de sustinere spirituala. Stabilirea exacta a identitatii interioare este posibila doar raportata la realitatea lumii deplin inteleasa, ca fiind creata de Dumnezeu cu un scop inalt si bine precizat. Din pacate, atractiile mundane, inmultite si diversificate, ispitesc permanent spre cele palpabile. Rezulta implicit o deplasare a sensului existentei de la cele esentiale si vesnice, spre cele placute si actuale, dar trecatoare. Astfel se stabileste o falsa identitate interioara, ancorata vremelnic de vreun ideal fumigen, asezat in prim plan, incetosand adevarul. Multitudinea falselor identitati, asumate din dorinta de parvenire, oportunism, mimetism cosmopolit sau ignoranta, inevitabil duc la esecuri; iar daca nu se persista in ele, au in cele din urma un bun rol pedagogic din care se invata cele rostite de apostol :"Toate sunt bune, dar nu toate ne sunt de folos, toate ne sunt ingaduite, dar nu toate zidesc".
Pentru lamurirea dihotomiei pot fi urmarite biografiile unor personalitati trecute sau actuale. Unii si-au dedicat viata bogatiei si puterii, altii gloriei artistice sau placerilor patimase, iar altii au risipit-o in cautari sterile, aparent promitatoare; mult prea putini au izbutit o conturare frumoasa a vietii spre idealul etern spre care suntem chemati de Tatal. Stralucitoarele comori spirituale din istoria crestinismului, filocalii, sinaxare si vietile sfintilor, sunt pline de minunate modele vechi sau recente, desi nu tocmai usor de urmat, dar cu atat mai benefice pentru cei dornici sa isi desavarseasca viata interioara.
Determinarea corecta a sinelui este cu putinta numai dupa intelegerea sensului deplin al intregii creatii si a locului individual in aceasta constructie universala, conform vointei Creatorului, clar exprimata in chemarea adresata noua, tuturor:"Iata, Eu stau la usa si bat; de-Mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine". (Apocalipsa 3, 20).
Identitati intermediare
Precum cu totii trecem permanent prin schimbari somatice, de la nastere pana la ultima suflare, tot astfel traversam si multiple transformari spirituale de-alungul vietii, incat evolutia noastra sufleteasca, dupa tatonari inerente, se consolideaza firesc spre esenta vesniciei, la care suntem chemati. Iata cum se explica prezenta unor identitati intermediare ale sinelui, aflat in continua devenire, din copilarie si adolescenta spre tinerete si maturitate, cand se defineste lamurit calea vietii, spre lumina, sau spre penumbra. Amestecul dintre soare si bezna naste penumbre fragile, proiectii ale unor stari intermediare ce urmeaza a-si defini sensul spre piscuri taborice sau negre prapastii. Nenumarate schimbari majore de identitate s-au petrecut de-alungul timpului; sunt binecunoscute devenirea lui Saul, din aprigul prigonitor al crestinilor, in Sf. Pavel, apostolul neamurilor, precum si transformarea lui Constantin cel Mare dintr-un imparat pagan, in sfantul eliberator al crestinilor. Ce dramatica modificare s-a petrecut in profunzimea fiintei lor, capabila sa le schimbe radical personalitatile? Datele pastrate in textele evanghelice, in literatura patristica si in documentele istorice, atesta toate la unison interventia dumnezeiasca asupra lor.
Pe drumul catre Damasc s-a revarsat o lumina supralumeasca si s-a auzit o voce din ceruri: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?" In clipa aceea Saul a stiut ca i-a vorbit Insusi Dumnezeu, deaceea i-a si raspuns tot cu o intrebare :"Tu esti Doamne?" si imediat, supunandu-se total vointei divine, a negat identitatea cea veche de prigonitor al crestinilor si a cerut sa stie ce trebuia sa faca incepand din acea clipa, cand identitatea intermediara a incetat si a primit un nume nou, Pavel, cel ce avea sa raspandeasca in toata lumea Cuvantul Legii Noi, celor insetati sa-l primeasca.
Istoricul Eusebiu relateaza in cartea sa "Viata lui Constantin" cum, la anul 312, imparatului, pornit din Bizant sa lupte impotriva lui Maxentius pentru tronul Romei, i s-a aratat pe cer, deasupra soarelui, o cruce purtand inscriptia "In hoc signo vincet" (Sub acest semn vei invinge). Ascultarea indemnului venit din ceruri in mintea si inima lui Constantin i-au adus victoria militara dar si cea duhovniceasca asupra sufletului sau. Dumnezeul crestinilor, prin bunavointa iconomiei Sale, l-a transformat pe imparatul idolatru al celui mai mare imperiu al lumii, in aparatorul crestinismului, si apoi in Sfantul Constantin cel Mare, suprema identitate umana-cereasca, cetatean al Raiului.
Identitatile atrofiate
ale duhului lumesc
Intreaga societate umana resimte dureroasele schimbari, mai ales morale, ale evenimentelor tragice, petrecute pe mapamond in primii ani ai mileniului 3, rezultate tocmai din starea de continua decadenta a unei lumi care a validat minciuna ca adevar, perversiunile ca optiuni sexuale, satanismul ca libertate religioasa, atrocitatile razboaielor de cotropire ca efecte colaterale, razboaiele de ocupatie ca actiuni preventive, iar lupta de apararea legitima a tarii de invadatori, drept terorism si pastrarea bunei cuviinte moral-crestine, drept fundamentalism anacronic.
Inversarea valorilor s-a impus natiunilor in virtutea asa zise democratii, de fapt masca unei dictaturi mondiale care manipuleaza politica statelor mici prin politicieni parveniti si corupti, instrainati de neamul lor si de cei care i-au ales pe buna credinta.
Ispita bogatiei si a puterii prinde usor in mreaja constiintelor fragile. Presiunea mediului politic corupt va impune mereu zicala transatlantica conform careia "fiecare om are pretul lui". Nu este asadar de mirare ca in anii '90 un senator roman a declarat public ca, "Romania fara coruptie ar fi ca Statele Unite fara statuia Libertatii"; nimeni nu l-a contrazis. Aceasta trista realitate a inceput a fi subiect major de dezbatere, nu doar in presa, ci chiar intre politicienii romani.
Cand unele constiinte curate ajung sa aiba o oarecare putere, cei interesati de a le manipula, versati in tehnicile diplomatice de ispitire, nu intarzie sa ofere propuneri tentante, aparent curate, noilor politicieni sositi in arena comediei umane. In momentul acela, nu avantajele materiale vor fi importante, ci falsele motivatii de adormire a constiintei, prin vocea careia mintea percepe semnalele de alarma preventive, menite sa impiedice hotarari nesabuite. Au aparut si termeni noi in limbajul actual, ca de pilda oligarhia financiara, care ii desemneaza pe posesorii marilor averi cu care se cumpara constiinta viitorilor demnitari ce au nevoie de sustinere materiala in campania electorala, ce va fi recompensata dupa alegeri prin favoritisme "legale". O alta sintagma nou introdusa in discursurile unor demnitari semnifica aceasta strategie necinstita, numita politica clientelara, clientii fiind, cine altii decat, oligarhii ce pretind servicii ilegale in schimbul sumelor cheltuite. Jocul milioanelor murdare este sustinut si de presa aservita acelorasi oligarhi lacomi si bolnavi ce comanda editorialele ziarelor ca pe melodiile alese si platite la tonomat. Lor li se supun si guvernantii ticalositi.
Constiinta fiecaruia este glasul Tatalui ceresc venit in ajutor la vremea ispitirilor. Nu obliga, ci doar aminteste invataturile ce trebuiesc atent pazite pentru a se pastra sufletul in deplina curatenie, pentru a veni, asa cum ne-a promis, sa locuiasca in noi, ca Sfanta Treime, Calauza sigura si unica spre Imparatia vesnica.
Alexandru Mihail NITA
(sursa: http://www.infoportal.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu