Când eram copil, un profesor mai mult poet decât pedagog, mi-a spus că uneori să traduci este mai greu decât să scrii. Am încercat şi eu, de câteva ori, şi am observat că a traduce literatură înseamnă să te transpui in pielea autorului iniţial, şi de multe ori nu există o compatibilitate, traducerea fiind total diferită de spiritul iniţial al autorului.
Traducatorii aleg tineretea fara batranete
Vestea buna e ca in Romania se poate trai din traduceri. Cea proasta e ca, pentru a trai rezonabil, cei mai multi traducatori se vad pusi in situatia de a nu plati asigurari de sanatate si contributii de pensii – incat la un ritm de 5-6 carti pe an sa poata ajunge la un venit de 5-600 euro, dupa cum afirma Bogdan Perdivara, care a tradus pana acum pentru Corint, Trei si Polirom si are cuvinte destul de dure pentru tarifele practicate ("Cei ce traduc sunt prost platiti si din cauza asta destul de multi dintre traducatorii capabili
Bogdan Perdivara a ales sa traiasca la Berlin, pentru ca "in Berlin pot trai cu 600 de euro, costul vietii e mai mic decat in Bucuresti – care, pe langa ca e urat, a devenit prea scump pentru mine: daca esti din alta parte si vii sa locuiesti aici, te rup chiria si celelalte". Unul dintre avantajele profesiei de traducator e, prin urmare, mobilitatea, faptul ca nu te leaga de un birou. "Nu ma plang. Decat sa fiu sclav cu norma intreaga la un trust de presa, cum am lucrat inainte, prefer sa lucrez pe asemenea proiecte", conchide Bogdan Perdivara. Ciprian siulea, traducator pentru Vellant, Polirom si Trei, are o opinie mai nuantata asupra profesiunii de traducator: "Tarifele oscileaza in jurul a 3 euro net pe pagina-standard, de 2.000 de semne cu spatii. Incepatorii pot primi 2,5 sau chiar 2 euro, dar dupa o vreme evolueaza si ajung la 3-3,5.
E o diferenta, dar prea mica, pentru ca din start se pleaca de la un tarif prost. Dupa parerea mea, e o munca destul de calificata si de specializata, destul de prost platita in general". Pe de alta parte, editurile importante si-au ridicat in ultimele sase luni tarifele-standard, spre 2,5 euro pe pagina (sau chiar mai mult, intr-un caz). si Ciprian siulea intentioneaza sa se stabileasca o perioada la Berlin, dar motivele lui sunt mai degraba personale.
Tarife intre 2,5 si 3 euro pe pagina
Ileana Cantuniari, traducatoare pentru Humanitas, Rao, Art, Polirom si alte cateva edituri, declara, la randul ei, ca nu e o experta a negocierilor, acceptand de regula ofertele pe care i le fac editurile, iar o traducatoare care a vrut sa-si pastreze anonimatul spune ca si la Humanitas tarifele se invart undeva in jurul a 2,5-3,5 euro pe pagina, "dar in nici un caz mai mult". Cifra pe pagina, spune Bogdan Perdivara, "se negociaza la sange", iar Ciprian siulea detaliaza: "Sigur, suma depinde de deal-urile individuale, de cat de atractiv e un traducator pentru o editura, caz in care suma poate trece chiar de pragul de 3,5", insa – amendeaza traducatorul politica editurilor – "de genul textului sau de dificultatea lui (in cazul aceluiasi gen) depinde destul de putin, din cate stiu eu. In general, e destul de standardizat". Pe de alta parte, Polirom plateste chiar si 4 euro pe pagina pentru traducatori din limbi mai exotice.
Plata: avans si lichidare
Ionut Chiva, unul dintre cei doi traducatori Polirom ai seriei Hemingway, este platit cu tariful de 3,5 euro, iar banii ii vin in transe lunare, in functie de cat trimite. Chiar daca situatia lui nu e o exceptie (Ciprian siulea si Dan Sociu fiind platiti uneori in maniera similara), banii vin de obicei in maximum doua transe: un avans – la predarea manuscrisului si o lichidare – la aparitia cartii. In plus, in cazul unor reeditari, traducatorul primeste jumatate din tariful-standard, in jur de 1,5 euro pe pagina (inainte de taxe). Gabriella Eftimie, traducatoare pentru Polirom, Rao si Trei, spune ca de la Editura Trei primeste banii intr-o singura transa, la o luna-doua dupa predare, si ca intr-un singur caz, cu o carte tradusa acum trei ani pentru Rao, a primit banii abia la un an dupa predare, "in urma a 100 de telefoane si amenintari".
Traducatorii chestionati de "R.l." nu se plang insa de "tepe" sau jocuri incorecte ale editurilor. "Sunt edituri serioase, nu fac probleme de tipul asta", afirma hotarat Ciprian siulea.
Gabriella Eftimie are un job "cu carte de munca", iar activitatea de traducator este de timpul liber (motiv pentru care traduce mai putin, trei-patru carti pe an). Ea a pornit in urma cu patru ani si acum a ajuns la o tarifare de 2,9 euro pe pagina, insa compenseaza prin granturile pe care le-a obtinut pentru cateva dintre cartile traduse. Daca ceilalti traducatori chestionati traduc din engleza, ea traduce (si) din germana, fapt ce i-a asigurat accesul la doua granturi oferite de Institutul Goethe – de 2.000 si 1.500 euro. Chiar daca pentru grant aplica editura, banii revin in integralitate traducatorului (pierzand insa o parte la impozitare).
Tot prin Institutul Goethe a castigat o bursa de traducere de doua luni, in valoare de 1.500 euro (plus 400 cheltuieli), intr-un conac dintr-un sat de langa Hamburg, cu masa si cazare incluse, precum si cu libertatea de a alege ea insasi cartea germana pe care s-o traduca. I s-au dat un laptop si acces la dictionare: "Era o mosie izolata, cu un castel in care isi desfasura activitatea o fundatie ce desfasura cursuri de vara si seminarii. Oamenii se perindau pe acolo, dar nu aveam treaba cu ei, eram cazata separat si imi vedeam de tradus".
Fiind rezidentiat, mai spune Gabriella Eftimie, se presupunea ca stai singur. Sa fii traducator german pare sa asigure, dupa cum afirma traducatoarea, un statut destul de confortabil: "Sunt mii de fundatii doar in Hamburg care subventioneaza traduceri sau ofera rezidentiate in care esti platit sa stai acolo – si nu e vorba doar de bursele de traducere din germana in alta limba (care asigura promovarea culturii germane in afara), ci si de cele din limbi straine".
» Venituri suplimentare pentru traducatori
Bogdan Perdivara spune ca pentru a castiga un ban in plus a facut, accidental, si redactari de carte, insa tariful e "minuscul, 50 de eurocenti pe pagina... Eu am mai negociat, fiindca, daca e ceva tradus mizerabil, poti sa ceri extra. Insa de obicei te inhami la un pret fix". Ionut Chiva nu s-a "bagat la redactare. Adica am facut o data si mi s-a parut groaznic", in conditiile in care trebuie sa confrunti tot timpul originalul cu traducerea ("Trebuie sa fii foarte atent la chestii si te omoara"). Editurile au insa, de obicei, redactori platiti si doar ocazional iau colaboratori. O alta posibilitate de a-ti rotunji veniturile e consilierea editoriala – editura da la citit o carte straina unui traducator, iar acesta decide daca merita sa apara sau nu, alcatuind un "referat" in care, pe baza unui sinopsis al cartii, motiveaza de ce.
"Pentru inceput, la modul impresionist: cat de bine e scris volumul, cat de interesanta e povestea. Apoi, argumentezi pe criterii ceva mai pragmatice: daca exista un public cititor pentru carte si aceasta are cui i se adresa. Fiindca succesul in Statele Unite sau Booker-ul englez nu-ti garanteaza succesul si aici", incheie Bogdan Perdivara. si Ionut Chiva a facut consiliere editoriala, dar l-a descurajat tariful pentru aceasta activitate – un milion de lei.
(sursa: http://www.infoportal.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu