Eu am apreciat discursul, am apreciat datele, am apreciat ideile... ceea ce nu am apreciat a fost modalitatea discursului. Domnule Băsescu, domnule Geoană, trebuie să înţelegeţi că nu sunteţi premieri, nu aveţi o calitate de a impune politica guvernamentală, nici ca Preşedinte al României, nici ca Preşedinte al Senatului... aveţi bloguri, de ce nu vă exprimaţi acolo? Cât timp prezentaţi starea României mai este cum mai este, nu aveţi însă calitatea de a impune guvernului nimic. Lăsaţi premierul să-şi facă treaba aşa cum doreşte, de aceea este acolo, lăsaţi-l pe domnul Emil Boc să-şi ducă mai departe mandatul de premier sau schimbaţi-l!
Mai este ceva ce nu am apreciat, acţionând în cuplu, practic "s-a dat în vileag" faptul că alianţa PD-L PSD este parafată, nu de preşedinţii celor două partide, ci de cuplul Băsescu-Geoană, ceea ce înseamnă că domnul Băsescu este preşedintele ilegal al PD-L. De ce trebuie să se ajungă aici, nu este îndeajuns "partid de suflet", trebui să se ajungă la "partidul pe care îl conduc". Domnule Preşedinte, sunt capcane media care pot fi cu uşurinţă evitate, de ce vă aruncaţi direct în ele. Ieri îmi spuneam că după total eşec al discursului domnului Boc, preşedintele este practic obligat "să dreagă" situaţia... dar este prea mult, cu mult prea mult.
16 ianuarie 2009 10:29
Preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit, vineri dimineaţă, cu membrii patronatelor din România, pentru a discuta despre actuala criză financiară.
În cadrul întâlnirii, aceştia au încercat să găsească soluţii pentru limitarea efectelor crizei.
La discuţii au participat preşedintele Senatului, Mircea Geoană, precum şi alţi membri ai Executivului.
Iată cele mai importante declaraţii făcute de Traian Băsescu:
- Realitatea imediată este generată de situaţia în care evoluăm
- Unul dintre canalele prin care se manifestă criza este contracţia pieţelor de export
- Este nevoie de măsuri interne inteligente, eficiente şi în paralel cu creşterea încrederii în mediul de afaceri românesc
- Încrederea investiţiilor s-a diminuat pentru cele 12 ţări membre UE din 2004
- Bugetul de stat trebuie să reflecte responsabilitatea Guvernului
- În 2008, Guvernul a contribuit cu peste 2% la deficitul bugetar
- Guvernul trebuie să privească realitatea datoriilor, acestea fiind prioritatea zero
- Instituţiile publice au datorii la agenţii economici de peste două miliarde de euro
- Până la jumătatea lunii martie, datoriile instituţiilor vor fi plătite integral
- O altă prioritate a Guvernului trebuie să fie administrarea fondurilor europene
- Din banii viraţi de UE ca avans, 1,6 miliarde de euro sunt nefolosiţi
- Anul acesta vom avea la dispoziţie 5,9 miliarde euro
- Banii de la UE nu au fost folosiţi, din lipsă de proiecte
- Sursa corectă de diminuare a cheltuielilor este Guvernul
- Anul 2009, dacă va fi tratat ca an electoral, va fi un an ratat
- Îmi asum responsabilitatea măsurilor de austeritate
- România are 3,6 miliarde de euro de la UE pentru calificarea şi recalificarea forţei de muncă
- Chiar şi în perioada de criză, nu vom renunţa la obiectivul ca, în 2014, să adoptăm moneda Euro
- Bugetul de stat va fi utilizat ca pârghie pentru temperarea abuzurilor salariale
- Vreau să cred că actuala majoritate va reforma România
- Avem nevoie să dispară legile speciale de salarizare şi pensionare
- Tratarea producţiei agricole ca fiind finită reprezintă o problemă în acest domeniu
- Mediul rural va rămâne mereu sărac, dacă nu va fi industrializat
TRAIAN BĂSESCU DISCUTĂ CU MEMBRII PATRONATELOR DESPRE CRIZĂ:
După discursul susţinut de către şeful statului, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a ţinut să facă unele precizări. Iată cele mai importante declaraţii făcute de acesta:
- Scopul nostru este de a da României un Guvern care să ajute la depăşirea crizei
- Pachetul de stimulare economică şi al locurilor de muncă nu este definit
- Creditarea economiei reale este blocată şi trebuie să găsim rapid o soluţie
- Guvernul trebuie să elaboreze un plan mai amplu al pachetului de stimulare economică
- Sectorul de construcţii trebuie să găsească formule de stimulare
- Dezvoltarea oraşelor mai mici şi a comunelor este esenţială pentru România
- Dialogul este cheia oricărei guvernări moderne
- În orice criză există si o oportunitate
- Fosta guvernare a renunţat prea repede la relaţia cu Banca Mondială
MIRCEA GEOANĂ DISCUTĂ CU PATRONATELE:
(sursa: Antena 3)
Discursul
preşedintelui României, Traian Băsescu,
la Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiilor Patronale din România cu tema “Priorităţi şi măsuri concrete anti-criză”
(16 ianuarie 2009)
Realitatea imediată este generată de situaţia economică în care evoluăm şi aici aş observa că avem câteva canale către care trebuie să privim în mod obligatoriu, primul şi cel mai important şi care este expresia crizei globale, dar şi a crizei în punctul cel mai sensibil pentru economia românească este legat de contracţia pieţelor. Deci aş spune unul din canalele pe care se manifestă criza este contracţia pieţelor, în mod deosebit a pieţelor de export, nu numai a pieţei interne, ceea ce explică diminuarea activităţii economice la foarte mulţi dintre exportatorii români. Luăm un exemplu, eram un mare exportator către Germania, către Marea Britanie, către Franţa, aici s-au produs contractări de piaţă masive, ca urmare a crizei. Este clar că avem o problemă majoră cu toţi producătorii români care aveau ca piaţă de desfacere principală Germania sau Franţa sau Marea Britanie sau orice altă piaţă. O a doua problemă majoră pe care o avem în economie este legată de finanţarea economiei româneşti şi, în mod deosebit, a proiectelor în derulare, sau care urmau să se deruleze, iar aici, privind către sistemul bancar românesc, sistem solid, dar care nu mai este alimentat cu bani de băncile care sunt acţionar majoritar în sistemul bancar românesc.
Un al treilea canal care acţionează în această criză este cursul de schimb, pe care îl vedeţi mai bine decât mine şi probabil îl urmăriţi cu mai mare atenţie. Urmare a diminuării finanţărilor externe, presiunea toată s-a mutat pe moneda naţională. Şi, în sfârşit, al patrulea canal este încrederea investitorilor, încredere care s-a diminuat nu numai pentru România, ci pentru toate cele 12 ţări care au intrat în Uniunea Europeană începând din 2004 şi până în prezent, încredere care este diminuată şi pe pieţele ţărilor vechi ale Uniunii Europene şi care are ca efect diminuarea investiţiilor şi acolo.Cred că acesta este tabloul real de la care trebuie să plecăm. Aceste realităţi nu le putem substitui decât prin măsuri interne inteligente, eficiente şi, în paralel, cu creşterea încrederii în mediul de afaceri românesc. Aici aş face o observaţie, aş aduce întâi un argument, înainte de a pune degetul pe principalul responsabil de ceea ce se numeşte încredere. Priveam la deficitul de cont curent, în 2007 a fost de 14 la sută, un deficit care a crescut în ultimii ani, în 2007 ajungând la 14 la sută în 2008 s-a înregistrat o diminuare a deficitului de cont curent de la 14 la 13, dar diminuarea s-a produs pe un singur palier.
Dacă în deficitul de cont curent din 2007 contributia guvernului prin modul de administrare a bugetului a fost de numai 2,5 la sută, deci restul de 11,5 a fost în responsabilitatea sectorului privat, în responsabilitatea economiei reale, pentru 2008 structura celor 13 procente este 4,5 la sută guvern cu cheltuielile guvernamentale şi 8,5 la sută economia reală. Ceea ce înseamnă că în timp ce economia reală, dumneavoastră, în speţă, aţi acţionat responsabil pe semnalele de criză pe care le-aţi primit, guvernul a acţionat iresponsabil, contribuind cu peste două procente la accentuarea deficitului. Dacă guvernul şi-ar fi menţinut măcar nivelul din 2007, am fi fost în faţa unui deficit de cont curent de 11 la sută, dar, din păcate, cel care este responsabil de nesesizarea direcţiilor de evoluţie economică a fost chair guvernul. Plecând de la această realitate, şi de asta am venit puţin în istoria recentă, 2007-2008, este clar că bugetul de stat trebuie să reflecte responsabilitatea guvernului, în reducerea cheltuielilor de funcţionare şi în acelaşi timp în creşterea cheltuielilor destinate învestiţiilor. Pentru a ieşi din dubiile deficitului anului 2008, vă pot spune că acesta este de 4,8 la sută pe cash şi pe angajamente de 5,21 la sută. Ceea ce înseamnă o depăşire majoră a deficitului bugetar prognozat care a fost la 2,3 la sută. 4,8 la sută deficitul pe cash înseamnă circa 7 miliarde, iar deficitul pe angajamente este de 8 miliarde, 7,81 miliarde euro.
Aceste realităţi trebuie corectate prin actualul buget. Înainte de orice însă, înainte de a-şi construi bugetul, guvernul trebuie să privească la datoriile care, în opinia mea, reprezintă urgenţa zero. Privind la realitatea datoriilor pe care instituţiile centrale, generate prin unităţi ale ministerelor, înţelgem că, de fapt, economia este blocată chiar de guvern şi o să vă dau ciferele. La ora aceasta pe datorii facturate până la 31 decembrie, guvernul are datorii de 725 de milairde de euro. Şi pe datorii nefacturate, pentru că aşa cum spunea domnul Păunescu, la facturare trebuie să plăteşti obligaţiile la stat, chiar dacă nu ai încasat banii, pe datorii nefacturate alte 367 de milioane de euro, ceea ce înseamnă 1,1 miliarde. În opinia mea, primul lucru care trebuie făcut, şi în urma consultării cu ministrul de finanţe, este ca aceste datorii să fie urgent achitate pentru a da lichiditate agenţilor economici. Vă pot spune că din discuţiile pe care le-am avut aseară cu ministrul de finanţe, decizia este că a eşalonat până la mijlocul lunii martie aceste datorii să fie integral achitate pentru a da agenţilor economici posibilitatea să reintre în mişcare, altfel îi falimentează chiar guvernul.
O altă problemă este legată de administraţiile locale, care în acest moment au datorii facturate de o jumătate de miliard de euro şi nefacturate de alte 400 de milioane de euro. Deci 500 de milioane cu 400 de milioane, iată mai vine încă un miliard şi aici. Practic, instituţiile publice au datorii fracturate şi nefacturate la agenţii economici de peste 2 miliarde de euro. Cred că prioritatea zero în momentul de faţă este deblocarea agenţilor economici prin plata datoriilor pe care statul, cu instituţii centrale şi locale, le are la ei. O altă prioritate a acestui buget trebuie să fie utilizarea banilor europeni. Vreau să fiu foarte clar, am preluat semnalul şi fiind public cu certitudine la ora aceasta l-a preluat şi guvernul, legat de plata TVA-ului. Nu ştiu care va fi reacţia guvernului, cum se va armoniza nevoia urgentă de bani pentru a plăti datoriile cu solicitarea pe care aţi făcut-o prin domnul Păunescu, dar o sursă formidabilă care trebuie adresată economiei româneşti sunt banii europeni.
Vă dau cifrele la zi legate de această resursă care nu a fost utilizată. În momentul de faţă sunt viraţi în Ministerul de Finanţe de la Uniunea Europeană, în contul anului 2007 şi 2008, 1,85 miliarde euro, 1,85 miliarde euro. S-au cheltuit din ei 200 de milioane. Preponderent, mă refer la fonduri structurale, s-au cheltuit din ei 200 de milioane. Preponderent au fost studii, bineînţeles, şi cheltuieli pe proiecte încă nesemnificative, în doi ani de la intrarea în Uniunea Europeană. Deci, faţă de banii viraţi de Uniunea Europeană ca avansuri avem 1,6 miliarde de euro care nu sunt puşi la muncă din două motive: lipsă de proiecte credibile, birocraţie excesivă a ministerelor şi instituţiilor, centralizare excesivă. Agentul economic trebuie să vină să poarte traista pe la uşa ministerelor ca să i se deblocheze o finanţare. Aceasta este realitatea şi, sigur, vor fi destui analişti care să spună: cum poate spune Preşedintele aşa ceva, nu îi e permis lui. Ba, îmi este permis şi este o realitate pe care o ştiţi şi dumneavoastră. Efortul de a cheltui banii alocaţi de Uniunea Europeană este un efort care trebuie făcut cu două responsabilităţi, responsabilitatea dumneavoastră de a avea proiecte fezabile şi rapid implementabile şi responsabilitatea aparatului de stat care trebuie să servească investitorul şi nu să-l chinuie. În această direcţie se va îndrepta efortul actualului guvern de a facilita utilizarea banilor de către orice investitor care are un proiect fezabil.
Vestea proastă este că dacă avem viraţi 1,8 miliarde deja în trezorerie ca avansuri, în fapt aveam dreptul să cheltuim până la ora aceasta, până la 1 ianuarie, trei miliarde de euro, 2,9 miliarde pe fonduri structurale, dar nu s-au pus la dispoziţia României decât avansuri, pentru că ministerele nu au putut promova proiecte consistente. Pentru anul acesta, în total, vom avea la dispoziţie până la 31 decembrie 5,9 miliarde euro. Ori, eu cred că înlesnirile sunt foarte importante şi cu certitudine guvernul le va analiza, când mă refer la înlesniri chiar la această propunere a domnului Păunescu mă refer, dar marea problemă este că şi unii şi alţii, şi administraţie centrală, locală, dar şi comunitatea de afaceri trebuie să înţeleagă că aceşti bani sunt sursa reală de mişcare a României în această perioadă. Aş mai face o observaţie legată de transparenţă. Intraţi pe site-urile oricărui minister care pune la dispoziţie bani, în primul rând vom observa bani europeni, la ei mă refer, vom observa o terminologie diferită, neuniformizată, fiecare minister utilizează propria-i terminologie, în aşa fel încât un investitor nu înţelege foarte bine dacă se referă la acelaşi lucru uitându-se pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării , spre exemplu, sau pe site-ul Ministerului Transporturilor ori al altui minister. Fiecare aproape a adoptat propria lui terminologie. Investitorul nu înţelege dacă sunt bani nerambursabili sau bani rambursabili.
Transparenţa deci este o altă cheie a utilizării rapide a banilor. Dacă ne referim la mediul de afaceri, vă pot spune o apreciere care este deja o abordare fermă a Ministerului de Finanţe, că deficitul bugetar nu poate depăşi 2 la sută şi că o puternică restrângere a risipei din bani publici trebuie să se facă. Am să vă dau un exemplu care pentru mine este nu şocant, că doar nu vin de pe altă planetă, nu are cum să te şocheze ceva ce vezi că se perpetuează, dar bugetul de stat susţine, dincolo de acţiuni sociale, 4,9 milioane de pensionari la stat, încă vreo câteva milioane de pensii agricole şi un 1,5 milioane de funcţionari publici. Toate acestea le fac 3,5 milioane de oameni care produc în sfera serviciilor sau producţie directă. Nu este posibil acest dezechilibru. 3,5 milioane de oameni care lucrează în sfera serviciilor şi în industrie să susţină 1,5 milioane de bugetari, extrem de racordaţi la bugetul de stat, prin legi speciale de salarizare, pensionare; 4,9 milioane pensionari din asigurările sociale de stat şi încă două-trei milioane de pensionari cu pensii agricole. Nu spun despre niciuna că este mare, vorbesc doar că sursa corectă de diminuare a cheltuielilor este aparatul de stat şi limitarea cheltuielilor cu salarii şi pensii pentru aparatul de stat.
Aici guvernul trebuie să fie extrem de hotărât şi să nu privească la anul 2009 ca la un an electoral. Este apelul pe care l-am făcut şi la formarea acestei coaliţii, apelul pe care-l fac şi acum public, anul 2009 dacă va fi tratat ca an electoral pentru alegerile europarlamentare din iunie şi prezidenţialele din sfârşitul anului, va fi un an ratat. Eu îmi asum măsurile de austeritate pe care guvernul ar trebui să le ia, în speranţa că le va lua, pentru că altfel sacrifică România. Aş vrea să mai spun câteva cuvinte şi cu asta o să închei, precizând încă o dată că principala sursă care trebuie utilizată pentru diminuarea impactului crizei sunt banii europeni care sunt nerambursabili. Şi concluzionând că este o dublă responsabilitate: administraţie şi comunitate de afaceri. Administraţia să nu mai chinuie comunitatea de afaceri pentru a-i pune la dispoziţie aceşti bani, comunitatea de afaceri să aibă proiecte. Din acest punct de vedere vă pot spune că există o foarte mare deschidere la Comisia Europeană pentru a ne sprijini, nu numai cu o eventuală finanţare a deficitului de cont curent, dar şi cu o simplifcare majoră a procedurilor de accesare a fondurilor prin achiziţii publice. Discuţia am avut-o cu preşedintele Barroso, cu echipa dânsului, cu primul-ministru al României, cu membri ai Guvernului României săptămâna trecută la Bruxelles, pe 12 ianuarie a.c..
Luni, şi aici este un semnal pe care vi-l trag, şi iată o probă de netransparenţă, angajamentul meu a fost că luni Guvernul României transmite Comisiei Europene noua formă propusă de guvern pentru achiziţii publice. Cred că nu aţi fost consultaţi. O să vă informez eu atunci şi responsabilul de proiect este domnul ministru Puşcaş, pe care vă rog să-l sunaţi cu toate telefoanele, imediat după această întâlnire. Această lege, sâmbătă şi duminică, trebuie să o vedeţi şi dumneavoastră şi guvernul să lucreze cu dumenavoastră pentru ca Legea achiziţiilor publice, pe de o parte, să respecte standardele, criteriile europene, pe de altă parte,
să fie profund debirocratizată. De ce această necesitate: Legea achiziţiilor publice, în forma în care ea este acum, a fost discutată cu Comisia Europeană, era o condiţie înainte de intrarea în Uniunea Europeană şi are un nivel de birocraţie draconic aproape, pentru că România încă nu era suficient de credibilă că va utiliza, fără încercări de fraudare, fondurile europene. În acest moment există deschiderea Uniunea Europeană să renunţe la foarte multe condiţii forţate din legea care a fost convenită pentru România să se vină pe o lege simplă.
De altfel, criteriul enunţat a fost: dacă în urma intervenţiei României de la Consiliul din decembrie s-a redus timpul de aprobare a unui proiect la Bruxelles, de la 87 de zile, la maxim 30 de zile, solicitarea noastră a fost: bun, am redus la Comisia Europeană la 30 de zile, deci trebuie să venim cu o procedură foarte rapidă şi la intern pentru ca intervenţia noastră să fie eficientă. Acest lucru se va întâmpla şi eu voi cere domnului Puşcaş ca, prin domnul Păunescu, să vă informeze imediat în această după-amiază despre stadiul şi obiectivele pe care le are pentru simplificarea acestei legi. M-aş îndrepta către finalul intervenţiei mele, deşi aş avea foarte multe să spun, făcând o menţiune legată de ceea ce am făcut şi voi continua să fac în perioada premergătoare alegerilor, când am fost în foarte multe societăţi şi două lucruri au fost fundamentale. În mod paradoxal, foarte puţini s-au plâns de finanţare, foarte puţini, şi am fost în societăţi mari, de ce am fost în societăţi mari? Pentru că acestea au o colaborare extrem de intensă cu întreprinderi mici şi mijlocii pe orizontală. Două lucruri au spus consecvent: piaţă, calitate, pregătire profesională-personală, plângându-se de foarte slaba calitate a forţei de muncă ce iese din diverse structuri de educaţie.
Vreau să ştiţi că avem 3,6 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană pentru calificare, recalificare forţă de muncă şi alte acţiuni care vizează ridicarea nivelului de pregătire a forţei de muncă. Ce observ? Este capitolul la care s-a cheltuit cel mai mult din fondurile alocate de Uniunea Europeană, dacă luăm ca proporţie, vreo 46 de milioane de euro deja cheltuiţi, şi în mod cert, aici vă invit să priviţi cu multă atenţie. Alocarea acestor fonduri se face foarte simplu şi rapid, te autorizezi şi pe urmă îţi deschizi câte un “birouţ” în toate oraşele din ţară şi spui că faci reconversia forţei de muncă pentru orice, de la asistenţă medicală până la zburător în cosmos. Vă atenţionez că s-ar putea ca firmele care şi-au creat această structură şi care cheltuiesc foarte bine, am observat anul trecut, singura zonă la care aş da foarte bine pentru viteza de cheltuire, ar putea să pregătească forţă de muncă neadecvată şi care nu vă este necesară, dar care intrând în gama de calificări acceptate de Uniunea Europeană, îi strâng 20-30 într-o clasă, îşi aduc oameni care vin şi predau şi dumneavoastră nu vă sunt utili. Am văzut acest lucru şi la Azomureş şi la Nokia şi la Sidex-Galaţi şi şantierele navale. Nu cred că aceste firme care s-au mişcat foarte repede, şi bravo lor, pregătesc sudori de înaltă calificare pentru şantierele navale, pregătesc oameni pentru Nokia pentru că asta e greu.
Deci vă atenţionez că această sursă de finanţare este practic în mâna dumneavoastră, să vă calificaţi forţa de muncă. Aş mai spune că avem o problemă legată de ceea ce se numeşte îmbunătăţirea guvernării, pe fond. Până la urmă, tot ce v-am vorbit în intervenţia mea, care deja a devenit exagerat de lungă, are un singur cuvânt sau două cuvinte care o pot defini: buna guvernare. Buna guvernare înseamnă corecta alocare de resurse, iar din acest punct de vedere dumneavoastră trebuie să fiţi primii parteneri ai realizării unei bune guvernări. Pe de o parte, prin parteneriat, patronate şi sindicate cu guvernul, iar pe de altă parte prin eficienţa pregătirii proiectelor. Vreau să ştiţi că nu se renunţă la obiectivul ca în 2014 să se realizeze trecerea la euro, chiar pe fondul acestei crize. Nu vreau să intru în detalii de ce am ajuns aici, dar este clar că în România este mai necesară ca oricând buna guvernare. Opusul bunei guvernări se numeşte proastă guvernare şi ea a constat, până la sfârşitul lui 2008, în alocarea netransparentă a resurselor financiare ale bugetului, în alocarea discreţionară a acestor resurse. Când spun netransparenţa alocării resurselor, vă pot spune că şi în timpul campaniei electorale, sunându-l pe ministrul de finanţe, şi există şi documente pe de altă parte, întrebându-l care va fi deficitul, mi-a confirmat 2,3 la sută şi cel mai mult o să ne apropiem de un 3. Un guvern care îşi rectifică bugetul de cinci ori pe an, de multe ori nejustificat, este un guvern care nu poate fi suspectat de bună guvernare.
De aceea actualului guvern i-am cerut fără echivoc să facă un buget pentru anul 2009, fără perspectiva rectificărilor. Nimeni nu trebuie să se gândească: “nu are nimic, e mai puţin acum pentru salariile funcţionarilor publici, dar ne va mai da cineva în iunie”. Toţi ordonatorii de credite trebuie să ştie că bugetul va fi utilizat ca instrument de stopare a desfrâului cheltuielilor cu salariile în sectorul public şi ceea ce vor primi prin bugetul de stat va fi ceea ce vor avea până la sfârşitul anului. De asemeni, bugetul de stat va fi utilizat ca pârghie pentru temperarea abuzurilor în auto-salarizarea pe care unele sectoare bugetare şi-au asigurat-o. Cam acestea sunt câteva elemente pe care am vrut să vi le spun. Veţi vedea că există programe prioritare, aşa cum ele au fost anunţate şi bugetul va reflecta acest lucru; de genul: investiţii în infrastructură, în programul de autostrăzi, sume alocate pentru IMM-uri, sume alocate pentru izolarea termică a blocurilor sunt programe serioase care vor fi acompaniate în susţinerea financiară cu bani din bugetul de stat. Dar lansarea acestor programe, fie că e vorba de IMM-uri, fie că este vorba de infrastructură, fie că este vorba de izolarea termică a blocurilor, lansarea acestor programe şi susţinerea lor şi cu bani din bugetul de stat, componentă autohtonă, este posibilă numai printr-o puternică restrângere a cheltuielilor cu aparatul de stat care a devenit excesiv în ultimii ani.
Excesiv, neproductiv şi a făcut din beneficiarii serviciilor aparatului de stat o piaţă, nu aş spune neapărat de corupţie, o piaţă a dispreţului faţă de cel pe care trebuie să-l serveşti, iar acest lucru va fi, se va încerca rezolvarea lor prin pârghia bugetului de stat. Am să fac nişte aprecieri şi politice pentru că este prima mea întâlnire cu dumneavoastră după aceste alegeri. Sunt lucruri pe care le-am spus în timpul discuţiilor prin care am sprijinit formarea acestei coaliţii, care reflectă decizia celor două partide şi nu a mea, dar mi-am asumat responsabilitatea pentru formarea unui guvern în această structură politică. Obiectivul meu a fost, după ce am constatat că oricum altceva a eşuat, sau compensarea pe care eu am avut-o ca explicaţie a fost că o astfel de majoritate poate reforma România. Numai cu astfel de majorităţi putem să reformăm ţara. Vreau să cred că acest lucru se va întâmpla. Dacă o astfel de majoritate nu va reforma România, ea nu se justifică, devine doar o majoritate clientelară care şi-a împărţit nişte posturi. Avem nevoie de modernizarea României, fie că vorbim despre modernizarea Constituţiei României - şi nu cum vreau eu, ci aşa acum vor românii.
Avem nevoie de o reîmpărţire administrativă care să diminueze birocraţia. Prea multe 41 de judeţe cu tot atâtea birocraţii. Avem nevoie de o lege a salarizării în domeniul bugetar şi ea trebuie negociată până la un punct, iar dacă nu se depăşeşte punctul critic, un guvern cu o asemenea majoritate va trebui să-şi asume răspunderea în faţa parlamentului şi să avem o lege a salarizării. Avem nevoie să dispară legile speciale de salarizare şi pensionare în care nu contribui la bugetul asigurărilor sociale, dar eşti “foarte special” pensionat şi plătit. Avem nevoie de reforma educaţiei şi îmi menţin punctul de vedere, reformă contra salarii decente în ceea ce priveşte educaţia. Sigur, toţi vor spune “la toţi să ni se dea”. Da, pe măsură ce putem. Dar nu poţi să ai un profesor de IT care a terminat universitatea, să-ţi vină într-un liceu sau într-o şcoală generală cu 700 de lei. Se va duce la o bancă. Nu poţi să ai un profesor de limba engleză, să-l înveţe pe copil ce e de învăţat, cu tot aceeaşi 700 de lei, venit din universitate. Şi asta trebuie să înţelegem toţi. Am observat jocul condiţionărilor, dacă da aici, da şi dincoace. Pur şi simplu, nu se pot toate odată. Şi de soluţiile jumătăţilor de măsură ne-am săturat. Vreau să înţelegeţi că nu este un angajament legat de salarizarea din educaţie ceea ce am spus, ci aici v-am spus ceea ce eu cred că trebuie făcut. Aş mai face o ultimă observaţie, pentru că am atâtea să vă spun, m-aţi chemat foarte rar. Acum, am prins ocazia şi vă execut, vă ţin în ascultare.
Mă uit la agricultură şi poate aici sunt şi oameni care se ocupă de industria alimentară şi de agricultură. Este una din marile probleme pe care le avem, nu reuşim să ne hrănim populaţia. În acelaşi timp, avem pretenţia că ne ocupăm de agricultură, dar tratăm producţia agricolă ca pe un produs finit. De fapt, aici este problema pe care noi o avem pe fond, legată de agricultură. Avem potenţial de producţie, dar ne bucurăm că producţia finită este grâu, producţia finită e carne, producţia finită e sfeclă sau ce o mai fi. Până când nu legăm producţia agricolă de industria alimentară, să valorificăm producţia agricolă, vom fi nişte simpli crescători de plante şi de animale, care au renunţat, aproape deliberat la valorificare, la etapa care aduce şi profit. Agricultura e subvenţionată, orice export de grâu e export de subvenţie. Orice export de porumb e export de subvenţie. Orice export de carne de vită e export de subvenţie. Dacă aţi declanşa o politică puternică de localizare a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru valorificarea producţiei agricole în mediul rural, ar fi una din şansele extraordinare ale României şi care, eu cred, ar absorbi şi forţă de muncă, ar valorifica şi producţia agricolă şi ar avea un impact extraordinar pentru diminuarea importurilor de alimente, ajutând formidabil corectarea problemelor pe care le avem pe deficitul de cont curent. Sigur, agricultura reacţionează rapid, ce-i dai anul ăsta, îţi dă producţie anul viitor. Să faci atâtea IMM-uri este mai greu, dar o politică de aşezare a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru valorificarea producţiei agricole chiar în mediul rural ar fi o soluţie extraordinară şi pentru ridicarea mediului rural
3200) ? 3200+50 : screen.width),((screen.height > 2120) ? 2120+150 : screen.height))" border="0">
2824) ? 2824+50 : screen.width),((screen.height > 1772) ? 1772+150 : screen.height))" border="0">Fără industrializarea de acest tip a mediului rural, mediul rural va rămâne în continuare sărac şi dependent. Cu cât va avea producţii mai mari, cu atât va fi mai sărac, pentru că produsele se vor vinde mai ieftin, dacă nu îndreptăm către mediul rural întreprinderi mici şi mijlocii care să valorifice producţia agricolă. De ce să nu vină la oraş pâine din jurul Bucureştiului, patiserie? De ce să nu vină tot ce avem nevoie din jurul Bucureştiului? Şi apropo, poate sunt şi reprezentanţi ai patronatelor din agricultură. Domnilor, am fost unul dintre politicienii care au spus: “Mă duc în hipermarket şi cumpăr produse româneşti”. Foarte adevărat. La lactate, stăm relativ bine, chiar dacă nu sunt firme cu capital românesc, sunt firme care produc în România, multe din ele. Dar la legume, fructe este un dezastru şi vă fac o invitaţie: mergeţi şi cumpăraţi o salată de import, o căpăţână de salată din import de la Carrefour Orhideea şi cumpăraţi şi o salată românească. Nu, vă spun că acolo este, altfel nu o s-o puteţi găsi. Să vedeţi cum este ambalată aceea şi cum este prezentată salata românească. Deci cred că, dincolo de a fi nemulţumiţi că românii nu consumă întotdeauna producţie agricolă românească, trebuie să privim cu toată sinceritatea şi cum o prezentăm şi cum o vindem.
Eu vă mulţumesc mult şi vă stau la dispoziţie în continuare. Scuze pentru foarte lunga intervenţie. Vă mulţumesc.”
Departamentul de Comunicare Publică
16 Ianuarie 2009
Mircea Geoană: ...ramificaţii şi cauze şi interne de abia începe să se facă simţită. Trebuie să fim pregătiţi în acest an, 2009, pentru o perioadă dificilă. Eu aş vrea să preiau un pic comentariul politic al domnului preşedinte. Nici eu şi nici colegii mei, atunci când am intrat în această amplă majoritate, această coaliţie, nu am intrat doar pentru a fi un Guvern anticriză, ci pentru a încerca să schimbăm România din temelii. Şi cred că aş putea să fiu un bun mediator între domnul preşedinte şi Radu Moraru şi să spun: „Dacă până în 2013 lucrurile sunt relativ clare", pentru că ştim, finanţările, bugetările europene şi naţionale, "din 2013 până în 2020, când Europa încă nu şi-a definit perspectiva financiară, deci încă nu ştim în ce direcţii va aloca Europa resurse pentru faza de după 2013, proiectul România poate fi dezbătut şi amplificat". Până în 2013, domnul preşedinte are dreptate, ştim resursele, ştim proiectele. Problema este să fim coerenţi şi disciplinaţi în ceea ce avem de făcut. Din punctul meu de vedere, această majoritate, dacă nu-şi propune în paralel cu un plan anticriză şi cu un buget adaptat realităţilor şi nevoilor reale ale României, dacă nu ne propunem să schimbă România din temelii şi să transformăm în câţiva ani de zile România într-un stat modern, înseamnă că el nu-şi are rostul. Majorităţi oarecare pot fi făcute oricând, azi, mâine, după alegerile prezidenţiale. Dar scopul nostru, cred, este de a da României un Guvern care să ajute depăşirea acestui moment în condiţii cât mai bune pentru economie şi societate. Dar scopul real este acela de a fi ambiţioşi în modernizarea şi transformarea României într-un stat cu adevărat modern. Şi reforma statului român este de abia la început. Şi cred că după ce vom depăşi aceste luni dificile va trebui să ne concentrăm şi pe proiectul cel mare, proiectul cu adevărat important. Câteva comentarii, foarte scurte. Am citit în ultimele câteva luni de zile, şi cred că cu toţii am fost interesaţi, de răspunsurile pe care alte state lovite de această criză au încercat să le aducă în faţa problemelor respective. Diversitatea soluţiilor este uluitoare. De la modul în care s-a ajutat sistemul bancar, de la modul în care s-a asigurat creditarea economiei reale, la modul în care s-a asigurat restrângerea cheltuielilor publice. De aceea din punctul meu de vedere, ca observaţie, şi cred că recomandarea care trebuie să o facem nu numai Guvernului, dar şi dumneavoastră, partenerii sociali în acest dialog, este că pachetul de stimulare economică şi de păstrare de locuri de muncă încă nu este cristalizat în toate detaliile sal. De aceea oricât de mare ar fi graba să avem un buget, şi este o grabă să avem un buget repede ca să ştim pe ce ne bazăm. Dar cred că în paralel, şi cred că aceasta este obligaţia Guvernului României şi obligaţia factorului politic românesc, este să intrăm accelerat într-o suită de dezbateri poate puţin mai targetate, astfel încât să avem un răspuns global. Pentru că răspunsul pe care îl dă Guvernul astăzi doar prin restrângere de cheltuieli şi alocare mai judicioasă a resurselor bugetare nu este suficient. Nu este suficient pentru a putea să avem un răspuns coerent. Dacă am fi fost în zona euro astăzi, şi regret faptul că mica Slovacie, care acum 10 ani de zile era în situaţie ca şi România, nu intrase în NATO. Au intrat în Europa în condiţii oarecum mediocre. La 1 ianuarie 2009 Slovacia este în zona euro, şi astăzi Slovacia îşi permite să aibă un deficit bugetar de 3,5%, cât permite mai lax astăzi Europa. Pentru că Europa şi Statele Unite astăzi au ca răspuns la criza economică, şi pentru a-şi putea finanţa pachete de stimulare economică, deficite mari. Pe termen scurt, evident. Noi nu ne putem permite acest lux pentru că, din păcate, laxitatea macroeconomică din ultimii ani de zile şi această încăpăţânată inflaţie ne obligă să fim în deficite bugetare mai mici. Ceea ce face ca răspunsul dat de România să fie unul mai constrângător. Când am văzut pachetul de stimulare pe care preşedintele Obama l-a propus Americii, este un pachet de stimulare atât de ambiţios, care pur şi simplu spune: „Punem în paranteză prudenţa macroeconomică pentru un an de zile, pentru că riscul ca economia să intre într-o gravă recesiune este mult prea mare pentru a putea fi ortodocşi din punct de vedere macroeconomic". Şi vă spun că, din punctul meu de vedere, cu inima strânsă achesez la această poziţie. Nu avem, din păcate, altă variantă. Dacă nu am fi avut 5% deficit bugetar acum, şi am fi fost într-adevăr la 2 şi ceva la sută, ne-am fi putut permite, probabil, să fim la un deficit de undeva spre 3-3,5%. În al doilea rând. Cum putem să facem creditarea economiei reale? Eu vă spun că în acest moment sunt extrem de preocupat, suntem extrem de preocupaţi de faptul că în acestei relative relaxări pe care Banca Centrală a anunţat-o pe piaţa de consum este prea târziu şi prea puţin. Nu din cauza BNR, ci din cauza faptului că în acest moment creditarea economiei reale şi chestiunile interbancare, dar mai ales creditarea economiei reale este practic paralizată. Şi dacă nu găsim răspuns rapid, domnule preşedinte Păunescu, stimaţi participanţi, dacă nu găsim împreună cu Banca Centrală, cu băncile comerciale, oricât de subsidiare ar fi ele ale băncilor străine, poate cu capitalizarea agresivă a CEC-ului, care ar putea fi transformată într-o bancă pentru IMM-uri, şi de ce nu, o bancă pentru cofinanţare. Pentru că multe firme mici şi mijlocii şi multe comunităţi locale nu au bani să cofinanţeze proiectele europene, şi eu cred că dacă nu mai avem altă bancă românească pe care să putem să o stimulăm să crediteze economia, haideţi să facem din Eximbank şi din CEC, în acest pandant de garantare, poate chiar o garantare de risc monetar, de rată de schimb. Uitaţi-vă cât de fluidă este rata de schimb. Şi poate, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări, în Israel de exemplu, Guvernul împreună cu Banca Centrală şi cu băncile comerciale din România, am putea imagina un pachet de finanţare a economiei reale. Dacă nu se mişcă banul în economie, economia se va sufoca. Şi oricât de mult ar face Guvernul pe investiţii guvernamentale, în mod corect prezentat de preşedinte, economia reală trăieşte şi din credit privat. Iar creditul privat este sufocat în acest moment. De aceea primul meu punct este că, probabil, dincolo de ceea ce poate să facă numai Guvernul, şi va trebui să fim solidari cu acest Guvern, va trebui să vedem un pachet mai amplu de stimulare a economiei, de creditare a economiei şi, de ce nu, de păstrare de locuri de muncă. Al doilea punct prezentat şi în propunerile ACPR-ului pe care le-am lecturat, şi sunt interesante. Cum putem să stimulăm consumul? Am ajuns de la o bonanţă a consumului, consum exagerat care a condus la acest deficit de cont curent enorm şi periculos pentru România, la opusul, practic la o sugrumare a consumului. Eu nu cred, poate, că viziunea mea este mai de stânga, dar eu cred că în această perioadă, pe lângă stimularea consumului guvernamental şi industrial, va trebui să mai găsim resurse pentru continuarea creşterii, în limita posibilităţilor, a veniturilor mici din România. Dacă populaţia cu venituri mici din România nu va primi un minim de sprijin, ei vor fi în continuare excluşi din circuitul economic, nu vor fi consumatori în economie şi practic economia românească se va baza nu doar pe cei 3,5 milioane de oameni activi în economie, dar practic vom avea câteva milioane bune de pensionari şi cetăţeni cu venituri mici excluşi din circuitul economic. Nu o să meargă la Carrefour Orhideea să cumpere nici românească şi nici olandeză, pentru că nu o să aibă cu ce să supravieţuiască în această perioadă dificilă. Deci pentru mine cred că un criteriu social şi un criteriu economic este ca în limita posibilităţilor să continuăm să creştem salariile şi mici, evident, fără să afectăm echilibrele mari macroeconomice şi să spunem celor cu venituri mai mari să mai aştepte, într-adevăr, pentru că acesta este un lucru just şi economic, dar şi social. În al treilea rând, cred că trebuie să imaginăm câte un program sectorial dedicat industriilor pivot din România. Şi eu şi domnul preşedinte am făcut un mic turneu înainte de alegeri, domnul preşedinte ceva mai consecvent, în principalele platforme industriale. Dar dincolo de campania electorală, este clar că industria de autoturisme şi orizontala acesteia reprezintă pentru economia românească un pivot, un ax. Şi cred că va trebui să găsim pentru această industrie, şi poate pentru altele din marea industrie producătoare, un program şi un pachet. Au fost propuneri făcute de cei de la Dacia Renault, cei de la Ford au venit către stat. Cred că trebuie să găsim pentru această industrie şi orizontala sa un răspuns. În al doilea rând, cred că sectorul de construcţii în tot ce înseamnă sector de construcţii va trebui să găsească din partea statului şi a Guvernului formule de stimulare. Chestiunea cu anvelopa termică pentru blocuri, o idee extraordinar de bună. Dacă venim cum cu 100% sprijinirea şi subvenţionarea anvelopei termice la blocuri reuşim să rezolvăm problema faptului că un locatar dintr-un bloc spune că nu vrea să contribuie la fondul comun cu cei 45-50% sau 60% care este legea actuală. Am putea să avem conservare de energie deosebită, am putea ajuta populaţia să traverseze iarna în condiţii mai bune. Credite pentru familia tânără pentru locuinţe, program masiv de locuinţe sociale, de locuinţe pentru tineri. De asemenea, în domeniul energiei, în agricultură. Şi în protecţia mediului, unde cred că sunt atât de multe resurse şi este o zonă oarecum mai avansată în absorbţia de fonduri europene, cred că am putea să antrenăm foarte multe întreprinderi româneşti şi comunităţi româneşti în această zonă. În al cincilea subiect pe care eu îl sugerez, noi ne-am concentrat şi dumneavoastră v-aţi concentrat activitatea în principal în zona marilor oraşe ale României. Sunt câteva oraşe mari din România care au pulsaţie economică, care au masă critică. Dar cred că ar trebui să stimulăm investiţii publice şi dezvoltarea oraşelor mai mici şi a comunelor din România. Jumătate din populaţia României trăieşte la ţară şi în oraşele mici. Ei sunt practic în afara circuitului economic al economiei capitaliste contemporane, în care cealaltă jumătate de Românie este practic racordată. De aceea cred că în acest program de guvernare şi în această planificare multianuală am putea să avem programe de scoatere la viaţă, de scoatere la lumină a celeilalte jumătăţi din România, în mediul rural, în oraşele mai mici, unde cred că am putea să avem piaţă, desfacere şi dinamism economic şi oportunităţi de afirmare. EU mai spun ceva. Dincolo de banii europeni, cred, domnule preşedinte, aici poate s-ar putea face chiar şi un mic desant internaţional. Mă uitam la Gordon Brown, la premierul britanic. Prima vizită pe care a făcut-o după începutul crizei dramatice în Mare Britanie a făcut-o în zona golfului. Mai sunt bani de investiţii în câteva zone din lume care nu sunt afectate aşa de tare de criză. China are în continuare resurse importante şi o resursă de disponibilitate de investiţii în străinătate. Cred că Guvernul precedent, oarecum infatuat, a renunţat prea devreme la relaţia cu Banca Mondială şi cu BERD-ul. Chiar dacă nu sunt bani gratis, ca banii structurali şi de coeziune europeni, totuşi sunt bani cu credite, BEI evident, dar cred că Banca Mondială şi BERD-ul ar putea să reprezinte, în momente mai dificile, un finanţator al proiectelor noastre. Şi acest lucru cred că ar trebui să fie. Poate chiar şi Israelul este un lucru bun. În al cincilea rând, ceea ce cred cu tărie şi ceea a lipsit cu desăvârşire, văd aici reprezentanţi, nu numai patronali, dar şi sindicali. Este inacceptabil ca într-un stat modern, într-un stat european dialogul social şi Consiliul Economic Social să nu funcţioneze timp de 2 ani de zile în România. Eu cred, domnule preşedinte, dacă vrem şi trebuie să avem o lege unică a salarizării, dacă vrem să depăşim criza aceasta de o manieră solidară, dacă vrem într-adevăr să avem un dialog consistent în acest Guvern, oricât de masivă este majoritatea actualului Guvern, dacă acest Guvern nu se va duce către societate ca să-şi găsească sprijin, sprijinul parlamentar este insuficient. Adevăratul sprijin pentru un Guvern puternic este făcut prin dialog şi prin implicare. De aceea poate chiar şi acel proiect de lege pentru o nouă lege a CES-ului în care, într-adevăr, să punem pe picioare un dialog între Guvern, patronate şi sindicate, autentic, modern, sănătos, obligatoriu, este un proiect la care ţin foarte mult. Am fi evitat multe situaţii şi multe, poate, cheltuieli nejustificate în ultimii 2 ani de zile dacă ar fi existat acest dialog. Ţin mult la dialog. Este cheia oricărei guvernări moderne. Şi închei spunând: În orice criză este şi o oportunitate. În orice criză este şi o oportunitate. Poate că această criză este o oportunitate nesperată ca statul român şi modul în care gestionăm, ca stat, economia şi societatea să fie schimbate în mod dramatic. Aici vreau să vă spun, ca şi la Constituţie, deşi poate opiniile mele din punct de vedere soluţiile practice pe Constituţie diferă faţă de cele ale preşedintelui, din punct de vedere ambiţie al proiectului vreau să vă spun că sunt cel puţin la fel de ambiţios.
(Prin Monitoring Media: Realitatea Tv, Ora: 11:15)
(sursa: http://www.monitoring.ro)
"Numai că dacă reducem (...)flaţia, am nenorocit populaţia", este afirmaţia lui Traian Băsescu spusă în şoaptă astăzi la Conferinţa Naţională a Alianţei Confederaţiilor Patronale din România.
Băsescu a participat astăzi la conferinţa pe tema "Priorităţi şi măsuri concrete anti-criză".
Preşedintele s-a arătat îngrijorat de situaţia economică a ţării şi, în timpul discursului lui Mircea Geoană, a spus şoptit "Numai că dacă reducem (...)flaţia, am nenorocit populaţia!". Băsescu se adresează omului de afaceri George Constantin Păunescu.
Într-o intervenţie telefonică la Realitatea TV, Traian Băsescu a dat explicaţii legate de acest episod. El a spus că s-a referit la faptul că "O inflaţie foarte mare va aduce mari prejudicii populaţiei". El mai spune că "Populaţia va fi afectată
de o depreciere puternică a leului".
Băsescu a mai spus că promovarea acestui gen de declaraţii nu face decât să inducă panica în rândul populaţiei.
REALITATEA.NET - Traian Băsescu: ...Am nenorocit populaţia! - VEZI VIDEO
Sursa: Realitatea TV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu