Duminică 29 iunie, la ora 19,00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită ascultaţi recitalul „Dramele puterii.” Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Proiectul realizării unor emisiuni construite pe ideea de a sintetiza o temă foarte frecventată în dramaturgia universală sau tipologia unor personaje, oferind unor actori de marcă posibilitatea unor veritabile recitaluri, a prins contur în toamna anului 2004. Seria de emisiuni deschisă cu „Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache (26 septembrie 2004) nu poartă un nume.
Orice generic ar fi fost inutil, pentru că fiecare dintre cele şapte emisiuni difuzate până acum are individualitatea ei, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului (actorilor) supuşi probei de forţă presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie ei înşişi dar totodată diferiţi, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale.
În ,,Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept „exerciţii de virtuozitate”. Oprindu-se la o temă sau la o tipologie, dorinţa realizatorilor a fost de a oferi titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice, valorificate plenar de regizorul Cristian Munteanu.
Dorinţa de putere, lupta pentru putere, exercitarea propriu-zisă a puterii pot naşte monştri. Exemplele nu sunt puţine în istorie şi, mai ales, nu sunt puţine în literatură dramatică. Dintre toate genurile, teatrul este cel mai permeabil la această temă, a puterii, dintr-un motiv lesne de înţeles: ea oferă premisele unor conflicte puternice, teatralitatea fiind astfel asigurată. Iar dacă ar trebui să inventariem personajele care o ilustrează, ar rezulta o galerie uriaşă de tipuri şi caractere, de eroi reali sau imaginari care, la prima vedere, sunt prea diferiţi pentru a fi reuniţi într-o singura matcă, oricât de cuprinzătoare. Şi totuşi, există suficiente punţi de legătură între aceste personaje de teatru care trăiesc fascinaţia puterii, indiferent de epocă, de tipurile de conflict, de rezolvarea dramatică, de abordarea stilistică. Iar legătură nu o asigură întotdeauna psihologia lor, care poate fi până la un punct comună, nici faptele abominabile pe care le săvârşesc. Pentru Tudor Vianu, a face tipologia operelor de artă înseamnă a le grupa după „similitudinea structurii lor”. A face tipologia unui personaj este poate chiar mai complicat, pentru că aici nu structura comună (psihologică, morală, socială) oferă posibilitatea de a pune accentul, ci tocmai diferenţele.
Aceste idei stau la baza excepţionalului recital al actorului Dan Condurache, o scurtă sinteză ilustrată prin cinci personaje exponenţiale pentru tipologia în discuţie: Ştefăniţă-vodă din „Viforul” de Delavrancea, Caligula din piesa lui Albert Camus, Goetz din „Diavolul şi bunul Dumnezeu” de Jean-Paul Sartre, Arturo Ui din „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht şi Richard al III-lea din tragedia lui Shakespeare.
Fragmentele alese din aceste piese sunt semnificative pentru tipul distinct reprezentat de fiecare dintre aceste personaje şi pentru problematica exprimată prin ele. Sunt forme diferite de a înfăţişa drama puterii şi monstruozitatea pe care ea o generează. Epigon al marelui Ştefan, complexat de gloria postumă a acestuia, Ştefăniţă nu e un mic despot nebun, ci un ins perfid care recurge la acte extreme în lipsa soluţiei politice.
Prin împăratul roman Caligula, Camus şi-a propus să simbolizeze „omul absurd”, fiinţa lucidă, conştientă de precaritatea condiţiei umane. Dar încercarea lui de a afla logica existenţei şi de a anihila injustiţia se transformă în monstruozitate. Bastardul aventurier Goetz (Goetz von Berlichingen, participant la războiul ţărănesc din Germania anilor 1524–1525) este şi el un geniu al răului, prin care Sartre dezbate ideea „inexistenţei binelui şi răului în cadrul libertăţii absolute a omului”. Şeful de gangsteri din Chicago, Arturo Ui, este caricatura lui Hitler, marionetă sinistră şi cinică prin care dramaturgul îşi propune să explice substratul social al ascensiunii Führerului. Ducele de Gloucester devenit Richard al III-lea concentrează toate trăsăturile odioase în lupta pentru putere, cu o inteligenţă diabolică, fiind cu atât mai monstruos cu cât e conştient de gravitatea crimelor sale.
Dan Condurache întruchipează exemplar aceste personaje celebre, în regia lui Cristian Munteanu: reliefare pregnantă a fiecărui tip, în cadrul tipologiei generale, compoziţie expresivă şi mai ales eficientă radiofonic, a fiecărui rol, paletă stilistică bogată, treceri abile de la o stare la alta, nuanţe de mare efect. În celelalte roluri: Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu, Ion Chelaru, Dumitru Chesa, Petre Moraru, Virginia Mirea, Mihai Dinvale, Irina Mazanitis. Regia de montaj: Dana Lupu şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică. Mihnea Chelaru.
Recitalul „Dramele puterii” va fi difuzat şi sâmbătă 5 iulie, la ora 13,15, la Radio România Internaţional. (Tudor Cristian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu