Kelemen Hunor a nominalizat organizaţiile din Târgu Secuiesc, Gheorgheni, Târgu Mureş şi Tuşnad.
El a spus că, dacă nu se va proceda la remanieri în organizaţii precum cele nominalizate, UDMR va repeta la alegerile generale din toamnă erorile care au dus la unele rezultate slabe.
“Nu ne lipseşte ca şi în alegerile acestea să reiterăm erorile”, a spus Kelemen Hunor, care s-a declarat convins că, dacă după alegerile europarlamentare de anul trecut s-ar fi produs astfel de “schimbări” , nu ar fi existat situaţii care să “strice bucuria” reprezentanţilor uniunii în alegerile locale.
“S-au comis greşeli pe care trebuie să le corectăm în ceea ce urmează”, a adăugat Kelemen Hunor. După alegerile locale din această lună, liderul UDMR, Marko Bela, se declara mulţumit de faptul că Uniunea a egalat rezultatele de la alegerile locale din anul 2004, el apreciind că, astfel, comunitatea maghiară şi-a întărit încrederea în această organizaţie, care a primit un nou mandat de patru ani în administraţia locală. El a afirmat, într-o conferinţă de presă, că, prin cele 184 de mandate de primar obţinute în urma celor două tururi de scrutin, UDMR a egalat performanţele obţinute la alegerile locale din anul 2004. Conform lui Marko Bela, UDMR a obţinut rezultate similare cu cele din 2004 şi în ceea ce priveşte numărul de mandate de consilier judeţean (89 mandate) şi în privinţa mandatelor de consilier local (2.195 de mandate).
Aş lega această ştire de o alta:
Expunerea preşedintelui UDMR, Markó Béla, la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali din data de 28 iunie 2008
DUPĂ ALEGERI
Onorat Consiliu al Reprezentanţilor Uniunii!
După o campanie electorală dificilă, omului parcă îi creşte pofta pentru lectură. Lectura oricum îmi face mare plăcere, aşadar graţie faptului că nu se cere să ţin discursuri seară de seară, mă aşez în sfârşit în fotoliu şi citesc. Nu vă alarmaţi, nu este vorba de literatură, ci de revista presei. Citesc ziare! Declaraţii! Luări de poziţie! Scrisori deschise! Câte o declaraţie politică echivalează cu nişte târguiri scrise în maghiara veche. Chiar şi în ceea ce priveşte înţelegerea textului. Citesc de exemplu, cum Partidul Civic Maghiar a câştigat alegerile. Tresar uimit: unde? Când? În ce măsură le-a câştigat? Se pare că, fiind preocupaţi cu de-ale campaniei, am rămas în urmă cu ultimele noutăţi. Noi încă ştiam că Uniunea Democrată Maghiară din România câştigase alegerile locale din 2008. Chiar cu o majoritate covârşitoare: cu 184 la 11. Sau cu 85% la 15%. Sau cu 5,14% la 1,01%. La libera alegere. Fără ca pentru clarificări să fie nevoie de fotografii făcute la linia de sosire. Ei bine, atunci ce citesc ochii mei? Unde mă aflu oare? Cu siguranţă nu în România, ci în Ţara Micilor Tergiversări! Continuând lectura, într-un sfârşit mă liniştesc. Dau peste două fraze frumoase. Mare lucru în politica zilelor noastre. Două fraze nemaipomenite, îmi scot ochelarii, savurez aceste propoziţii maghiare destul de reuşite. Iată, ce revelaţie: „În opinia mea, turul de forţă la aceste alegeri nu este meritul Uniunii Democrate Maghiare din România, ci a poziţiilor de putere deţinute de aceasta. Iar pe de altă parte: nu Partidul Civic Maghiar, ci democraţia maghiară din Ardeal s-a dovedit a fi precară.”
Prin urmare aşa stau lucrurile în Ţara Micilor Tergiversări. Nu am câştigat noi, ci poziţiile noastre de putere. A câştigat experienţa noastră, nicidecum noi înşine. Au câştigat cunoştinţele noastre, consecvenţa, credibilitatea noastră, noi – nu. Au câştigat candidaţii noştri, noi – nu. A câştigat programul nostru, noi – nu. De fapt în faţa Dumneavoastră în locul meu stau acum poziţiile mele de putere. Calitatea mea de preşedinte al Uniunii. Pentru că, după cum ştim cu toţii, competiţia se câştigă nu de către atleţi, ci graţie talentului şi încălţării lor. Precum, nu-i aşa, alegerile nu au fost pierdute de Partidul Civic Maghiar „în vârstă de trei luni”, respectiv de Szász Jenő tot „în vârstă de trei luni” şi de politicienii opoziţiei din Ungaria angajaţi în campania din Ardeal, ci din pricina democraţiei precare. Concurentul a fost puternic, însă pista a cedat. Fiind prea moale, l-a înghiţit. Cronometrul a funcţionat prost. Pistolul de start a dat de furcă. S-a alergat în exterior, în locul interiorului. Şi înainte de toate: oamenii au votat total greşit.
Onorat Consiliu al Reprezentanţilor Uniunii!
Adineauri am citat frazele preşedintelui Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, căruia nu i se poate reproşa că ar fi nepărtinitor, fraze care puteau fi scrise şi de altcineva, au şi încercat mulţi să le compună, fără să atingă o asemenea elocvenţă în redarea situaţiei.
Totuşi, nu doresc să ironizez pe marginea unei probleme de importanţă majoră, şi anume: cum interpretează părţile implicate situaţia de după alegeri? Am dorit doar să semnalez faptul că, în timp ce cu un an în urmă, de exemplu, după referendumul prezidenţial, noi am exersat autocritica de rigoare, eu, de exemplu, am renunţat – şi după cum s-a dovedit, nu fără sens – la statutul de vicepremier, alţii sunt chiar şi acum în incapacitatea de a imagina că greşeala poate fi de partea lor.
Autocritica este esenţială, doamnelor şi domnilor! Atât pentru noi, cât şi pentru alţii. O vom exersa aşadar şi azi, dar nu înainte de a-i felicita pe toţi. Felicitări pentru candidaţii noştrii, pentru cei 184 primari, 2.195 consilieri locali, 89 consilieri judeţeni, 4 preşedinţi de consilii judeţene, 9 vicepreşedinţi de consilii judeţene, 231 viceprimari. Felicitări pentru organizaţiile locale şi teritoriale, care au reuşit să repete performanţele lor din 2004, şi mulţumiri pentru eforturile staffului de campanie. Datorăm mulţumiri de asemenea unui număr de intelectuali, pastori, jurnalişti şi organizaţii civile şi de tineret.
Cu toate acestea se cuvine să adresăm mulţumiri pentru rezultatele obţinute în primul rând alegătorilor, care la fiecare patru ani decid, în locul politicienilor, soarta următorilor patru ani. Aceşti alegători s-au dovedit a fi mai înţelepţi decât politicienii lor certăreţi, votând în continuare pentru unitate şi cooperare, rezervând încă odată un vot de încredere pentru UDMR. Acest vot este cu atât mai preţios cu cât de această dată comunitatea maghiară a avut într-adevăr prilejul de a alege prin exprimarea votului. Iar alesul este UDMR!
Onorat Consiliu al Reprezentanţilor Uniunii, situaţia politică a comunităţii maghiare din România, dar şi cea din România, s-a schimbat după alegerile locale. Este important să definim cu stricteţe natura şi posibilele consecinţe ale acestei schimbări.
În mod paradoxal, prin păstrarea puterii deţinute până în prezent în cadrul autorităţilor locale, am devenit mai puternici. Şi asta din pricina numeroaselor prognoze şi aşteptări în viaţa politică românească ca UDMR, după optsprezece ani, să dea greş, prin scindarea comunităţii maghiare, care să anuleze practic reprezentanţa unită a intereselor. Numai că acest lucru nu s-a întâmplat! Uniunea noastră este a patra putere politică în România, în timp ce câteva partide mici au rămas sub pragul parlamentar, iar Partidul România Mare a pornit pe calea dispariţiei. Totodată, viaţa politică din România a luat, pe neobservate, o turnură radicală – probabil nu faţă de realitate, ci faţă de sondajele de opinie publică manipulate – şi prin urmare nici un partid politic din România nu mai poate spera la o majoritate absolută dobândită prin alegerile parlamentare. Asistăm la o echilibrare a relaţiilor de fortă, iar coaliţia guvernamentală s-a prezentat destul de bine!
Să recapitulăm, aşadar:
1. A apărut un nou echilibru în situaţia partidelor politice din România.
2. Partidele mici au slăbit.
3. Retorica naţionalistă extremistă nu mai are priză la public. Partidul România Mare este pe cale de dispariţie.
4. Pe de altă parte, mai mulţi candidaţi UDMR au câştigat în localităţi unde nu suntem majoritari. Pentru a doua oară de exemplu la Satu Mare şi Reghin, şi chiar pentru a treia oară la Jimbolia.
5. UDMR este mai puternică, şi aşa consideră Bucureştiul, Budapesta, Bruxelles, deopotrivă.
6. Politica maghiară din România nu a devenit efectiv bipolară, avem o uniune de reprezentanţă a intereselor cu un procentaj de 85 la sută, iar o susţinere de 15 la sută le revine, în prezent, grupărilor politice maghiare din afara UDMR.
7. Uniunea a primit 160.000 de voturi în plus faţă de cele adunate la alegerile europarlamentare din noiembrie, anul trecut.
8. Prin alegerea uninominală a preşedinţilor consiliilor judeţene, judeţele au devenit mai puternice, având posibilitatea unor noi paşi în direcţia descentralizării.
9. Reforma are loc în interiorul UDMR, şi nu în afara ei. Am iniţiat un proces de întinerire cu succes, candidaţii UDMR fiind mai tineri decât cei ai Partidului Civic Maghiar în medie cu zece ani. De fapt, în multe localităţi, noua generaţie a Uniunii a concurat cu politicieni mai în vârstă ai PCM care pe vremuri îşi încercaseră norocul în cadrul UDMR.
10. Am creat condiţii pentru următorii patru ani pentru a căuta şi găsi soluţii la problemele economice şi infrastructurale din Ardeal, ne-am pregătit practic pentru următorii patru ani de administraţie locală – ani decisivi din multe puncte de vedere.
11. Însă, pentru a fi într-adevăr eficienţi, pe lângă reprezentanţa europarlamentară creată la toamnă şi echipa de câteva mii de aleşi în autorităţile locale, este imperativ necesar asigurarea, la alegerile parlamentare organizate peste câteva luni, a unui grup parlamentar de pondere corespunzătoare, cu pregătirea şi vocaţia necesară.
Nu voi lungi această listă, pentru că analiza noastră se opreşte aici: la următoarea problemă importantă, şi anume cea a reprezentanţei parlamentare – problemă pe care o putem rezolva doar împreună, prin analiză profundă, autocritică şi planificare riguroasă.
Şi de ce repet în continuare, după alegerile câştigate, importanţa autocriticii? O repet, pentru că aceste alegeri nu au fost de un succes omogen pentru formaţiunea noastră. Şi în măsura în care am fost capabili să învăţăm din eşecul trăit după referendumul prezidenţial din anul trecut, să trecem în revistă problemele, greşelile, neajunsurile după alegerile europarlamentare de succes la modul general, dar semnalând o divizare îngrijorătoare a electoratului nostru, reuşind să câştigăm din nou sprijinul unei părţi a oamenilor maghiari nemulţumiţi cu activitatea noastră, în egală măsură trebuie să fim capabili din nou să le câştigăm încrederea, trebuie să ne putem schimba acolo, unde acest lucru este necesar.
La ce mă refer?
În cursul campaniei am avut de confruntat mai multe probleme grave. Prima la rând a fost propria noastră relaţie faţă de UDMR. Unii candidaţi nu au înţeles că UDMR trebuie asumat în totalitatea culorilor şi orientărilor ei, în timp ce încercăm să ne autodefinim la modul cel mai precis poziţionându-ne pe paleta politică a Uniunii. Contestarea şăgalnică a propriei organizaţii, sau pseudo-asumarea ei nu ne-a adus, ci ne-a răpit voturi în cazul candidaţilor care au procedat astfel, pentru că apartenenţa se asumă, iar în caz contrar comunitatea nu premiază, ci sancţionează. Conducătorii şovăielnici, fără o poziţie clară, nu au succes şi nu sunt confundaţi de către comunitate cu politicieni adepţi ai integrării, ai echilibrului şi cooperării, de care avem, cu siguranţă, nevoie.
În campanie ne-am confruntat de asemenea cu faptul că alegerile preliminare au avut un anume folos, dar au adus şi molozul de rigoare: în locurile unde sub pretextul preliminarelor s-a ajuns la decizii greşite, luate forţat, în cele din urmă au câştigat cei supăraţi, adică independenţii, în detrimentul nostru. Ar fi uşor acum să dau vina pe cei care au trecut prea lesne de partea altora, însă după ce ei au obţinut votul comunităţii, constat că problema este mult mai gravă iar noi trebuie să analizăm situaţia în profunzime.
De asemenea, această campanie ne-a făcut să ne întrebăm: de ce este nemulţumirea faţă de UDMR mai mare în Ţinutul Secuiesc, decât în alte regiuni, cu toate că faţă de cifrele din toamna trecută, am recâştigat multe voturi şi în judeţele din Ţinutul Secuiesc? Aceste lucruri trebuiesc dezbătute în cele ce urmează. Se datorează oare această diferenţă în susţinere faptului că politica în favoarea cooperării şi a înţelegerii româno-maghiare este mai mult apreciată în diasporă? Nu cred că ar fi vorba doar de atât. La întâlnirile din Ţinutul Secuiesc, am auzit de mai multe ori, chiar şi de la oameni simpli, că „aici nu va fi nimic până nu avem autonomie.” Eu cred că am greşit când am ezitat să o spunem destul de clar, că autonomia se poate construi chiar şi acum, mai mult, ne-am fi putut apropia de ea şi ieri. Această propoziţie, „aici nu va fi nimic până nu avem autonomie” trebuie inversată. În ordinea corectă ea sună astfel: „nu vom avea autonomie până când nu facem nimic.” Pentru că autonomia este necesară, dar ea nu se va construi prin aşteptarea vreunui miracol. Iar aceasta este o altă idee importantă: autonomia se făureşte nu doar prin „luptă”, ci prin clădirea ei de zi cu zi. La aceasta mă aştept eu de la conducătorii autorităţilor locale din Ţinutul Secuiesc proaspăt aleşi din rândurile UDMR.
Totodată iată încă un lucru, poate cel mai important, de învăţat de pe urma alegerilor: să nu uităm, că în locurile unde am pierdut, am pierdut noi şi nu au câştigat alţii.
Există, fireşte, şi alte învăţături pe urma alegerilor locale, însă acestea vizează partidele politice din Ungaria, şi nu Uniunea: eu nu voi spune că aceste alegeri au fost pierdute de Fidesz şi nu de PCM, pentru că situaţia este mult mai complicată, totuşi ne-ar fi făcut plăcere să auzim măcar un dram de autocritică din direcţia Ungariei, mai ales în liniştea asurzitoare dintre cele două tururi de scrutin, lăsată după o campanie extrem de zgomotoasă. Tot ce mi s-a părut că am auzit eu a fost ecoul unei zicale din străfundurile copilăriei, „Édes Erdély, itt vagyunk,/ érted élünk és halunk,/ s ha bajban vagy, itt hagyunk.” (Scump Ardeal, suntem aici,/ la viaţă şi la moarte,/ la necaz, te părăsim.)
În consecinţă nu ducem lipsă nici de învăţături, şi nici de lucruri de făcut. Trebuie să ne pregătim pentru următorii patru ani în autorităţile locale. Trebuie să ne întoarcem ochii din ce în ce mai mult spre Bruxelles, spre Uniunea Europeană, pentru că problemele ivite acolo, confuzia legată de Tratatul de la Lisabona de pildă, ajung încetul cu încetul la os şi la noi. Şi trebuie să ne pregătim pentru alegerile parlamentare.
Cum anume?
Acordurile judeţene şi locale au schiţat o relaţie, respectiv au reîntărit un sistem de relaţii cu partidele româneşti, existent deja la nivel de ţară. În cele mai multe locuri s-au dezvoltat forme ale cooperării cu Partidul Naţional Liberal, pe urmă cu Partidul Social Democrat, iar în căteva situaţii, cu Partidul Democrat-Liberal. Nicidecum cu Partidul România Mare sau cu alte partide. Toate acestea prefigurează alianţele posibile după alegerile parlamentare din toamnă. Este totuşi devreme să vorbim despre asemenea lucruri, singurul lucru clar fiind faptul că vom porni la alegerile din toamnă separat şi de această dată. Între timp trebuie totuşi să subliniem că spre deosebire de alte partide, Partidul Naţional Liberal nu a intrat în coaliţii locale anti-UDMR.
Trebuie să analizăm din nou relaţia noastră faţă de partidele din Ungaria, şi sper ca rezultatele alegerilor să îndemne mulţi factori implicaţi din Ungaria la regândirea relaţiilor lor faţă de UDMR. Apreciem faptul că unele partide au ascultat şi au respectat opiniile noastre, dar dorim să credem, că Fidesz va fi capabilă de autocritică, pentru că sarcina noastră nu este să ne războim unii cu alţii, şi nici nu intenţionăm să o facem. Maghiarii din Ardeal şi-au exprimat opinia vizavi de acest lucru prin votul lor, iar noi trebuie să respectăm cu toţii această decizie!
Ei bine, această decizie conţine şi un sprijin de 15 % pentru Partidul Civic Maghiar. Ce ne facem cu acest sprijin? Să spunem că vom ajunge în parlament şi fără aceste procente? Vom ajunge cu siguranţă, însă vom fi mai slabi. Să încercăm totuşi să convingem şi alegătorii nemulţumiţi că merită să susţină UDMR, reprezentanţa unită a intereselor maghiarilor, unirea forţelor! Astăzi aceasta este singura noastră şansă! Într-adevăr, noi trebuie să dialogăm înainte de toate chiar cu aceşti oameni.
La ce înţelegere putem ajunge oare cu gruparea din afara UDMR, după ce am încercat deja de două ori şi am fost respinşi atât cu ocazia alegerilor europarlamentare cât şi înaintea alegerilor locale. Diferenţa este că de această dată avem de-a face cu o situaţie clară. Cu procentaje. Cu un partid înregistrat, cu o competiţie care s-a consumat deja, cu o decizie a comunităţii maghiare din Ardeal. Noi ne vom baza pe aceste fapte. Rezultatele arată că sistemul bipartid nu are mulţi adepţi, pentru că acest sistem, în circumstanţele comunităţii maghiare din România, nu are sens. Matematica maghiară din România este un lucru destul de ciudat, iar pentru noi, moştenind îndrăzneala lui Bolyai János, paralele se întâlnesc în finit, iar pe aceste meleaguri, cel puţin în politică, unu este mai mult decât doi. O organizaţie valorează mai mult decât două. Vă rog să înţelegeţi foarte bine ceea ce spun: un UDMR puternic, deschis, primitor pentru cei care sunt la momentul actual în afara lui, este mai mult decât un UDMR mare, dar fără o susţinere sută la sută, şi un PCM cu zece-cincisprezece procente. Noi vom căuta o soluţie în acest sens, însă soluţia trebuie găsită sub egida UDMR, pentru că nu putem construi o politică maghiară bipolară. Alegătorii nu ne-au împuternicit să o facem. Ne-au împuternicit însă să căutăm posibilităţi pentru unirea forţelor. Avem puterea şi experienţa necesară acestei căutări iar noi trebuie să folosim această putere şi această experienţă spre binele tuturor maghiarilor. Pentru a fi vrednici de încrederea celor 85%, şi pentru a-i ajuta pe cei 15 % în găsirea soluţiei la prolemele lor.
Onorat Consiliu al Reprezentanţilor Uniunii!
Începând de azi ne pregătim pentru alegerile parlamentare. Campania a luat sfârşit, începe campania! Vă doresc succes tuturor. Vă mulţumesc pentru atenţie.
MARKÓ Béla
28 iunie 2008, la Târgu Mureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu