de Andreea Pora HotNews.ro
Membru in CNA si fost ziarist in Televiziunea ceausista si la Flacara, intretinindu-si o aura de opozant al regimului - ani intregi a scris la Europa Libera, cerind si primind bani pentru asta - Emanoil Valeriu a fost una dintre cirtitele infiltrate la cunoscutul post de radio. Dadea note despre redactorii Europei Libere, dar si despre colegul sau din TV, Tudor Vornicu, la rindul sau informator al Securitatii. Unul dintre cei pe care "i-a penetrat" este cunoscutul Neculai Constantin Munteanu. Pozind in prieten, asa cum o demonstreaza fotografia din 1986, facuta la Munchen, sursa "Epure" a facut "relatari de interes operativ" despre N.C. Munteanu.
Staruinte pentru bani si invitatie
In cele citeva scrisori pe care i le-a trimis lui N. C. Munteanu in perioada 1986-1989, Emanoil Valeriu cere mereu bani si dadea indicatii unde sa-i fie trimisi. Ba mai mult, la un moment dat voia cu insistenta o invitatie, pentru care, fara nici o grija, pune in plic si citeva fotografii.
Obiectivul "Epure" are o atitudine corespunzatoare fata de Securitate
In 1985, Emanoil Valeriu, suspect fiind ca intretine relatii cu N.C. Munteanu, cu care a fost coleg in Televiziune in perioada 1971-1974, este propus pentru luarea in urmarire informativa si se fixeaza o intilnire cu acesta. Constatarile ofiterului de securitate nu ii sint nefavorabile, ba din contra. "Exteriorizeaza o atitudine politica corespunzatoare fata de orinduirea sociala si de stat din tara noastra, nefiind semnalat cu manifestari ostile sau alte fapte de natura a leza securitatea statului".
"Epure", dupa numele de cod pe care il primeste Emanoil Valeriu, se arata mai mult decit binevoitor la intilnire. "In procesul contactarii, obiectivul a avut o pozitie corepunzatoare fata de organul de securitate si a facut relatari de interes operativ cu privire unele persoane din exterior care i-au fost colegi de scoala sau cu care a lucrat in activitatea profesionala, despre persoane care calatoresc in exterior", scrie ofiterul de securitate. Printre acestea, evident, Neculai Constantin Munteanu, dar si Ioana Magura Bernard, Max Banus, Neagu Aurel, Ion Dragan.
Cirtita e instruita
"Pozitia corespunzatoare" a lui Emanoil Valeriu este repede fructificata de Securitate, care il transforma in "sursa", adica in colaborator, sub acelasi nume conspirativ, "Epure". Este instruit sa-i contacteze in special pe N.C. Munteanu si Ioana Magura si, doar daca se poate, pe Max Banus si Ioan Ioanid.
Misiunea este prelucrata pina la cel mai mic detaliu pentru a nu trezi suspiciuni. "Sa arate ca asculta postul, dar in conditii grele intrucit aparatul sau nu receptioneaza bine (...)Sa faca aprecieri generale, pozitive, la adresa emsiunilor, fara nominalizari (...) In situatia in care este intrebat despre aspecte din tara "Epure" sa retina cu atentie tematica spre care cei in cauza isi manifesta interesul, iar relatarile sale sa fie retinute, argumentind ca ii este teama sa nu apara in emisiuni".
O culme a duplicitatii, pusa in practica de Emanoil Valeriu, este indicatia ca "din politete, sa se ofere sa transmita ceva in tara, insa nu scrisori, ci verbal, ori mici comisioane care nu i-ar produce greutati la intrarea in tara". Dupa cum relateaza N. C. Munteanu, la vizita pe care i-a facut-o la Munchen in 1986, imediat dupa sedinta de instructaj cu securistul, Emanoil Valeriu a insistat sa-i duca niste bani mamei acestuia. "A fost foarte insistent, dar l-am refuzat, pentru ca nu aveam incredere in el", spune N.C. Munteanu.
Sarcina de baza: sa retina continutul discutiilor
In timpul instructajului din aprilie 1986, "Epure" primeste cea mai importanta misiune. "Sa retina cit mai exact si cit mai amanuntit continutul discutiilor, chiar daca unele aspecte par neinteresante, de exemplu, probleme de ordin personal, preferinte, petrecerea timpului liber, alte aspecte din viata cotidiana".
Toate aceste "aspecte" trebuia, evident, relatate Securitatii la intoarcerea in tara. De altfel, in felul acesta, asa cum reise din dosarul "Melita si Eterul", a aflat Securitatea o multime de amanunte despre Europa Libera si redactorii ei.
Emanoil Valeriu voia sa relateze pentru Europa Libera campionatul de fotbal
Desi se vaita intr-o scrisoare ca "se simte supravegheat", Valeriu, la cei 61 de ani ai sai, insista pe linga N. C. Munteanu sa relateze pentru Europa Libera campionatul de fotbal.
"In 1988 mi-a dat telefon de la Budapesta, mi-a spus ca vine, bine, te astept, si mi-a spus ca ar vrea sa faca cronica de fotbal la noi, la Europa Libera, ca e campionatul european de fotbal. Nu se poate, Valeriu, i-am spus. Cum nu se poate? Pe ce nume crezi ca ti-am putea face noi acreditarile, pe un nume fals sau pe Emanoil Valeriu? Cum sa apari la campionat, unde este si un reprezentatnt al Romaniei si tu de la Europa Libera? Pai, zice, pot sa scriu si sa citeasca crainicii. Nici asta nu se poate, ii raspund, pentru ca o transmisie sportiva dupa un meci nu poate fi citita de un crainic, nu mai are nici un haz. Nu se poate sub nici o forma", spune N. C. Munteanu.
In plus, adauga N. C. Munteanu, "un om la 61 de ani nu era angajat la Europa Libera decit daca era Ceusescu in persoana".
Calatorii lungi si dese
Spre deosebire de romanii de rind, care cu greu ieseau si pina la Ruse, Emanoil Valeriu se plimba in Occident an de an. De fapt, aceste iesiri repetate i-au trezit primele suspiciuni lui N. C. Muntreanu. Mai ales ca la fiecare intilnire "Epure" cauta sa-l traga de limba, in special unde isi petrece concediile, aspect de care Securitatea era foarte interesata.
"A venit patru ani la rind, cind si batrinilor li se dadea o data la doi ani pasaport el venea in fiecare an. A venit in '86, in '87, in '88, si in '89 erau in Grecia, era deja un semn de intrebare. Venea tinta la Munchen. Imi spunea, vreau sa ma duc la Baruti, in Elvetia, vreau sa-l cunosc pe Frunza, care era in Danemarca, sa-l cunosc pe Buhoiu care era tocmai in America, toate astea poate ca erau sarcini. In '86 a venit si la mine si, in sfirsit, Securitatea a avut proba ca cineva m-a penetrat", relateaza N. C.Muntreanu.
In 1985, Emanoil Valeriu, suspect fiind ca intretine relatii cu N.C. Munteanu, cu care a fost coleg in Televiziune in perioada 1971-1974, este propus pentru luarea in urmarire informativa si se fixeaza o intilnire cu acesta. Constatarile ofiterului de securitate nu ii sint nefavorabile, ba din contra. "Exteriorizeaza o atitudine politica corespunzatoare fata de orinduirea sociala si de stat din tara noastra, nefiind semnalat cu manifestari ostile sau alte fapte de natura a leza securitatea statului".
"Epure", dupa numele de cod pe care il primeste Emanoil Valeriu, se arata mai mult decit binevoitor la intilnire. "In procesul contactarii, obiectivul a avut o pozitie corepunzatoare fata de organul de securitate si a facut relatari de interes operativ cu privire unele persoane din exterior care i-au fost colegi de scoala sau cu care a lucrat in activitatea profesionala, despre persoane care calatoresc in exterior", scrie ofiterul de securitate. Printre acestea, evident, Neculai Constantin Munteanu, dar si Ioana Magura Bernard, Max Banus, Neagu Aurel, Ion Dragan.
Cirtita e instruita
"Pozitia corespunzatoare" a lui Emanoil Valeriu este repede fructificata de Securitate, care il transforma in "sursa", adica in colaborator, sub acelasi nume conspirativ, "Epure". Este instruit sa-i contacteze in special pe N.C. Munteanu si Ioana Magura si, doar daca se poate, pe Max Banus si Ioan Ioanid.
Misiunea este prelucrata pina la cel mai mic detaliu pentru a nu trezi suspiciuni. "Sa arate ca asculta postul, dar in conditii grele intrucit aparatul sau nu receptioneaza bine (...)Sa faca aprecieri generale, pozitive, la adresa emsiunilor, fara nominalizari (...) In situatia in care este intrebat despre aspecte din tara "Epure" sa retina cu atentie tematica spre care cei in cauza isi manifesta interesul, iar relatarile sale sa fie retinute, argumentind ca ii este teama sa nu apara in emisiuni".
O culme a duplicitatii, pusa in practica de Emanoil Valeriu, este indicatia ca "din politete, sa se ofere sa transmita ceva in tara, insa nu scrisori, ci verbal, ori mici comisioane care nu i-ar produce greutati la intrarea in tara". Dupa cum relateaza N. C. Munteanu, la vizita pe care i-a facut-o la Munchen in 1986, imediat dupa sedinta de instructaj cu securistul, Emanoil Valeriu a insistat sa-i duca niste bani mamei acestuia. "A fost foarte insistent, dar l-am refuzat, pentru ca nu aveam incredere in el", spune N.C. Munteanu.
Sarcina de baza: sa retina continutul discutiilor
In timpul instructajului din aprilie 1986, "Epure" primeste cea mai importanta misiune. "Sa retina cit mai exact si cit mai amanuntit continutul discutiilor, chiar daca unele aspecte par neinteresante, de exemplu, probleme de ordin personal, preferinte, petrecerea timpului liber, alte aspecte din viata cotidiana".
Toate aceste "aspecte" trebuia, evident, relatate Securitatii la intoarcerea in tara. De altfel, in felul acesta, asa cum reise din dosarul "Melita si Eterul", a aflat Securitatea o multime de amanunte despre Europa Libera si redactorii ei.
Emanoil Valeriu voia sa relateze pentru Europa Libera campionatul de fotbal
Desi se vaita intr-o scrisoare ca "se simte supravegheat", Valeriu, la cei 61 de ani ai sai, insista pe linga N. C. Munteanu sa relateze pentru Europa Libera campionatul de fotbal.
"In 1988 mi-a dat telefon de la Budapesta, mi-a spus ca vine, bine, te astept, si mi-a spus ca ar vrea sa faca cronica de fotbal la noi, la Europa Libera, ca e campionatul european de fotbal. Nu se poate, Valeriu, i-am spus. Cum nu se poate? Pe ce nume crezi ca ti-am putea face noi acreditarile, pe un nume fals sau pe Emanoil Valeriu? Cum sa apari la campionat, unde este si un reprezentatnt al Romaniei si tu de la Europa Libera? Pai, zice, pot sa scriu si sa citeasca crainicii. Nici asta nu se poate, ii raspund, pentru ca o transmisie sportiva dupa un meci nu poate fi citita de un crainic, nu mai are nici un haz. Nu se poate sub nici o forma", spune N. C. Munteanu.
In plus, adauga N. C. Munteanu, "un om la 61 de ani nu era angajat la Europa Libera decit daca era Ceusescu in persoana".
Calatorii lungi si dese
Spre deosebire de romanii de rind, care cu greu ieseau si pina la Ruse, Emanoil Valeriu se plimba in Occident an de an. De fapt, aceste iesiri repetate i-au trezit primele suspiciuni lui N. C. Muntreanu. Mai ales ca la fiecare intilnire "Epure" cauta sa-l traga de limba, in special unde isi petrece concediile, aspect de care Securitatea era foarte interesata.
"A venit patru ani la rind, cind si batrinilor li se dadea o data la doi ani pasaport el venea in fiecare an. A venit in '86, in '87, in '88, si in '89 erau in Grecia, era deja un semn de intrebare. Venea tinta la Munchen. Imi spunea, vreau sa ma duc la Baruti, in Elvetia, vreau sa-l cunosc pe Frunza, care era in Danemarca, sa-l cunosc pe Buhoiu care era tocmai in America, toate astea poate ca erau sarcini. In '86 a venit si la mine si, in sfirsit, Securitatea a avut proba ca cineva m-a penetrat", relateaza N. C.Muntreanu.
Emanoil Valeriu: Eu am colaborat cu Europa libera, nu cu SecuritateaAndreea Pora: Domnule Emanoil Valeriu, din rapoartele ofiterilor din dosarul lui N.C. Munteanu reiese ca ati fi relatat ofiterilor, ati fi dat note informative despre el, despre Ioana Magura sau Ioan Ioanid. Este adevarat?
Emanoil Valeriu: Doamne fereste, pai eu 25 de ani am scris la Europa Libera, cu toate riscurile, lucruri care se cunosc acum. Domnul N.C. Munteanu a stat la mine in casa inainte sa plece din tara.
Ce al naibii eram, si cu Securitatea si cu ailalti
A. P.: Ati colaborat sau nu cu securitatea sub numele de cod “Epure”?
E. V.: Nu. E ceva de ti se ridica parul in cap. Se stie cite scrisori am scris la Europa Libera. Ce al naibii eram, si cu Securitatea si cu ailalti. Stau totusi in casa parintilor mei, nu am masina personala, de ce am facut-o, chiar sint asa de idiot?
Cu Cepraga beam cafea si o tuica
A. P.: Deci nu ati relatat niciodata nimic Securitatii despre N.C. Munteanu sau altii de la Europa Libera? Sa zicem, cind va intorceati din tara?
E. V.: Niciodata n-am facut asa ceva. Singurul ofiter de securitate pe care l-am cunoscut a fost Cepraga, venea si bea cafeua cu mine si luam o tuica la prinz, nu stiu ce a vrut, nu mi-a cerut niciodata nimic. Chiar sa ajung acum turnator din om care si-a riscat viata familiei si a lui?
Pe N. C. Munteanu nu l-a vazut niciodata dupa ce a plecat din tara
A. P: Dar la N. C. Munteanu, la Munchen, v-ati dus? Ati stat la el?
E. V.: Nu l-am vazut de cind a plecat din tara. Neg cu revolta asta.
A. P: Exista scrisori si carti postale adresate lui N. C. Munteanu in care vorbeati de sederea la el in casa, in care ii cereati sa va gazduiasca din nou, plus declaratiile lui Munteanu. Exista chiar si o fotografie facuta la el in casa, erati si cu sotia.
E. V.: Nu am stat la N.C. Munteanu niciodata, el a stat la mine. Nici nu stiu unde sta, nici nu l-am vazut macar, nu aveam de ce sa ma vad cu N.C. Munteanu din moment ce ma vedeam cu Noel Bernard.
A. P.: In 31.10 .1989 ii scriati lui Munteanu, sa va faca rost de invitatie si sa va gazduiasca.
E. V.: Nu i-am scris niciodata. Acum, care e adevarul, ori l-am turnat la Securitate, ori eram infiltrat?
Nu am primit niciodata bani pentru scrisorile de la Europa Libera
A. P.: Dar bani ati primit pentru scrisorile pe care le scriati la Europa Libera, asa cum spune N. C. Munteanu si cum reiese din corespondenta din acea perioada?
E. V.: Doamne fereste! Niciodata n-am primit nici o suma. Dar ce se intimpla? Trebuie sa mi se dea vreun post, vreo functie, de am ajuns de interes?
A. P.: Este vorba doar de a restabili adevarul.
E. V.: Sint atitea adevaruri in Romania de restabilit. Asta este important?
A. P. E doar unul din ele.
(Documentele de mai sus sunt obţinute prin HotNews.ro)
Iată câteva documente afişate pe http://www.cotidianul.ro/
PS. Mie nu mi-a plăcut acest om niciodată, fără a avea un motiv anume, doar stilul domniei sale de a fi. Poate că este o potrivire de nume, poate că este o înscenare, un dosar făcut după revoluţie pentru a uşura şantajarea unui personaj cheie în structura mass-media. Până la urmă nu are nici o importanţă. Este un exemplu concret de ce înseamnă "prea târziu". Ar fi fost importantă această discuţie cu domnia sa atunci când reprezenta un pilon al Televiziunii Române Libere. Ce reprezintă Emanuel Valeriu astăzi, la ce folosesc aceste dezvăluiri?
Emanuel Valeriu şi-a început cariera de jurnalist în 1940, la ziarul “Universul Sport”. A lucrat mai apoi la postul public de radio şi televiziune ca reporter, redactor şi producător. Între 1990 şi 1992 a fost Director General al TVR. De asemenea, a publicat mai multe cărţi despre sport şi politică.
Data nasterii: 18.04.1925
Nationalitate: româna
Statut civil: casatorit
- Facultatea de Drept, Bucuresti, 1948
- franceza
- italiana
Membru in organizatii profesionale:
- Membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti
- Membru al FIJET (Federation Internationale des Journalistes et des Ecrivaines de Tourisme)
Activitate:
- Redactor la ziarul „Gazeta Sporturilor” (1941 - 1944)
- Redactor la Radiodifuziunea Romana (1944 - 1957)
- Reporter la Televiziunea Romana (1957 - 1958)
- Realizator la Televiziunea Romana (1963 - 1966)
- Producator la Televiziunea Romana (1970 - 1976)
- Vicepresedinte al Societatii Romane de Televiziune (SRTV) (1990 - 1992)
- Producator la SRTV (1992 - 1993)
- Secretar general de redactie la TVR (1993 - 1994)
Experienta profesionala:
- Maestru al sporturilor
- Fondator al revistei Roumanie Aujourd’hui
- Fondator al revistei sportive „Stadion”
- Fondator al redactiilor de sport la Radiodifuziune si la Televiziunea Romana
- Redactor sef al cotidianului „Sportul”
- Corespondent voluntar al postului „Europa libera” (1968-1990)
- Initator al seriei de interviuri politice in direct, la TVR, dupa 1990
Carti publicate:
- Olimpiada mexicana
- Semnale de pe Planeta Sport
- Politica fara anestezie
- Dincolo de podul Grand (roman)
- Fata necunoscuta a „Europei libere”
5 comentarii:
"Ce reprezinta E.V. astazi si la ce folosesc aceste desvaluiri?", iata intrebarea la care raspunsul imediat ar fi : La nimic! Dar nu cred ca lucrurile stau tocmai asa. "Desvaluirile" faptelor unui biet pensionar de 85 de ani au loc in ziarul Cotidianul, care duce clar o politica pro-basesciana. Deci care are interesul sa se pastreze actual si proaspat Raportul Tismaneanu, cea mai importanta realizare de pana acum a presedintelui. In loc a privi spre viitor, suntem permanent obligati sa ne intoarcem fata spre trecut, iar asta e o tactica politica ce va continua mult timp. Pe de alta parte trebuie ca neaparat unui tanar ziarist de cca. 30 de ani, ce nu a trait constient timpurile acelea, sa i se incredinteze o asemenea investigatie. Deci unuia care habar n-are cate compromisuri erau necesare pe atunci pentru a putea face cel mai mic gest de divergenta fata de un regim odios . Iar N.C.Munteanu, care il demasca si el pe Em. Valeriu, se stie ca a fost la randul lui invinuit a fi avut contacte cu Securitatea, desi in anii '80 era unul dintre cei mai apreciati si ascultati comentatori ai Europei Libere. Poate si el simte acum nevoia, pentru a i se sterge aceasta invinuire, sa faca desvaluiri, ce sunt si delatiuni in fata unei opinii publice nemiloase. Va recomand in aceasta privinta sa recititi articolul "Cateva nedumeriri" al lui A. Plesu din "Dilema veche" din 16 martie a.c. in care acesta pune o intrebare pe care o lasa deschisa :
De ce eventualele episoade stingheritoare din biografia cuiva nu ies pe piata decat cand insul cu pricina devine antipatic sau chiar incomod politic? Este asta limpezire a trecutului sau o banala rafuire de gasca ?
Valoarea informaţiilor confidenţiale este importantă numai în măsura în care sunt şi secrete. După ce sunt făcute publice, nu mai reprezintă o valoare de schimb (bani/favoruri). Apariţia unui astfel de dosar nu poate avea o valoare decât la modul certificării acţiunii, un mod de a demonstra unei persoane că ameninţarea poate fi dusă la capăt, un mesaj pentru ceilalţi, ori poate o răzbunare directă spre domnul Valeriu. Interesant ar fi de ştiut cine a dezvăluit dosarul, cine a "greşit" de la făcut accesibil. Prin el se poate ajunge la sfoara de care este legat şi, într-un final, la cel care mânuieşte sforile. Eu sunt convins că modalitatea de lucru din fosta Securitate se regăseşte şi în SRI, pentru că este comună tuturor serviciilor secrete. Ar fi o copilărie să credem că agenţi sub acoperire ai SRI îşi vor dezvălui reţeaua de informatori pentru că fără reţea ei nu mai au nimic de făcut. Şi azi există aceleaşi reţele, aceleaşi tipuri de informaţii, aceleaşi dosare informative, aceleaşi texte, microfoane mai evoluate, camere video mai evoluate, înregistratoare mai evoluate...
Cred ca este important si adevarul faptic, sau mai bine zis dorinta de a ajunge la sforar, sa nu ne faca sa eludam ce s-a intamplat, ori eu am spus, am dovezile necesare mie, ptr a fi sigur de existenta, scopul si autorii scenariilor criminale de dupa 22 decembrie, si cred ca asta nu e putin si poate chiar asta a dorit cel care le-a scos pe piata, dar stii totusi ca NC Munteanu urmarea demult acesta pista.
Bineinteles ca N.Raducanu nu este interesat deloc de ceea ce ma intereseaza pe mine, pentru ca el probabil ca le stie din interior daca nu a fost si un participant activ.
Părerea mea este că "sforarii" sunt cu mult mai importanţi în România decât păpuşile şi cei şantajaţi. Poate că ar trebui să avem maturitatea de a nu mai reacţiona la peştii mici pentru a putea prinde marii rechini. Este păcat că astfel de lucruri se tot întâmpla după atâta timp. Probabil că mulţi şantajaţi deja s-au dus la cele sfinte. Este trist atunci când constaţi câtă mizerie stă sub gulerul scrobit al cămăşii de firmă.
DEPORTAREA LUI TISMANEANU DIN STATELE UNITE ( VIZITA IN CUBA, FOTOGRAFII CU RAUL CASTRO SI MULTI PIONERI )
Serviciul de Informatii Externe
Domnule Razvan Ungureanu
Avand bunavointa domnului L.Pavoni consulul general din New York, acum noua luni' v-am trimis o scrisoare. In ea am cerut o audienta cu dumneavoastra, sau o convorbire cu o persoana delegata. Cu aceasta oceasta ocazie am vrut sa va prezint documente confidentiale despre Vladimir Tismaneanu.Documentele clarifica materialele aparute in presa, care califica pe V.T. ca agent al securitatii. Am vrut sa prezint deasemenea acordul meu, la opinia comunitatii romane americane, cu privire la necesitatea deportarii lui V.T. din Statele Unite. Dinsul a a ascuns serviciului de emigratie, faptul ca a fost membru al partidului comunist si a scris articole in care cerea rasturnarea capitalismului si a sistemului politic american prin forta. Faptul ca a mintit sub juramant, va duce la automat la deportare .Mentionez ca in dosarul lui sunt sunt si alte fapte agravante.Anexez doua materiale pertinente in acest caz,
Motivul incercarii de a va contacta este extrem de serios. Dumneavoastra sunteti printre putinele persoane competente, care puteti spune adevarul presedintelui inainte de a fi prea tarziu, pentru dansul si imaginea tariii. Presedintela Traian Basescu trebue sa aiba acces la toate documentele si faptele acestui caz.Dinsul va avea posibilitata de a se distanta
de clanul care care il minte ,manipuleaza si a cere scuze Romaniei. In caz contrariu isi va semna singur, sinuciderea politica.
De si a trecut mult timp nu am primit nici in un raspuns. Acest lucru este grav si impotriva legii, care va obliga sa raspundeti oricarei scrisori oficiale. Am avut nu demult o audienta cu Simona Miculescu ambasador la ONU
(Au participat deasemenea consulul adjunct A.Berechet si adjunctul misiunii T. Morar) in care am discutat despre Tismaneanu si am cerut
sa fiu contactat de SIE ,la orice nivel.Din nou fara nici un rezultat. Mentionez ca ca am discutat aceasta problema, cu diplomatul Ilinca Ilie Ilie de ambasada de multe ori, si cu consulul L.Pavoni chiar acum o ora.
Domnule director,
Faptul ca incercati sa blocati informatii despre un spion este de o gravitate exceptionala. Faptul ca nu lasati ca servici de informatii, sa aiba acces la informatii, trebue sa intre in atentia parlamentului.Cu alte cuvinte SIE nu este lasat sa-si faca datoria.
Este o ultima incercare. In caz contrariu voi trimite spre publicare articolul ,pe doua pagini "Deportarea agentului Volodea" ziarului New York Magazin.
Va rog sa confirmati primirea scrisorii si numarul de inregistrare. Astept raspuns in termenul legal.
Robert HORVATH cineast New York
IMMIGRATION-DEPORTATION
1. Anarchists;
2. Aliens advocating or teaching opposition to all organized government;
3. Aliens who are members of or affiliated with the Communist Party or any other totalitarian organization;
4. Aliens, not already covered by the preceding classes, advocating the economic, international, and governmental doctrines of world communism;
5. Aliens advocating the overthrow, by force and violence, of the United States government, or any of its officers;
6. Aliens who write, publish, or distribute materials which are subversive;
7. Aliens who affiliate with persons who write, publish, or distribute subversive literature;
8. Aliens whom the Attorney General believes entered the United States principally or incidentally to engage in activities endangering the welfare, safety, or national security of the United States.
U.S. Supreme Court
Berenyi v. Immigration Director, 385 U.S. 630 (1967)
Berenyi v. Director, Immigration and Naturalization ServicePetitioner, an alien who entered this country from Hungary in 1956, filed apetition for naturalization in 1962. In connection therewith, he denied under oath that he had been a member of the Communist Party, or that he had been connected or associated with the Party, either directly or indirectly. The Attorney General opposed the petition, and at the District Court hearing, produced two witnesses whose testimony indicated that petitioner had been a Party member in Hungary. Petitioner denied Party membership, and presented witnesses who testified to his opposition to Communism. The District Judge found that petitioner became a Party member in 1945, remained so for a number of years, attended Party meetings, and that petitioner had thus testified falsely in connection with his citizenship application. Since §§ 101(f) and 316(a) of the Immigration and Nationality Act provide that an applicant who
gives such false testimony is not "a person of good moral character" within the meaning of the Act, and is therefore ineligible for naturalization, the court denied petitioner's citizenship application.
Trimiteți un comentariu