Curs de ilogică în trei paşi.
Pasul unu:
Statul Academiei Române, Art. 6. Academia Română are ca principale obiective:
(1). cultivarea şi promovarea ştiinţei şi culturii naţionale şi universale
(2). cultivarea şi promovarea limbii şi literaturii române şi a istoriei naţionale; stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române;
Cel de al doilea pas:
Joi, 13 Noiembrie 2008, Nicolae Manolescu lansează „Istoria critică a literaturii române de Simona Chiţan
În sfârşit, criticului Nicolae Manolescu îi apare mult-aşteptata „Istoria critică a literaturii române“, cu subtitlul „5 secole de literatură“.
Lucrarea va fi lansată săptămâna viitoare, pe 20 noiembrie, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, în holul central al pavilionului Romexpo, în prezenţa autorului Nicolae Manolescu, a directorului Călin Vlasie şi a scriitorului Mircea Cărtărescu. Lansarea va avea loc, de la ora 14.00, în faţa intrării principale în pavilionul central al Romexpo, lângă standul Editurii Paralela 45. Vinerea, sâmbăta şi duminica viitoare vor mai avea loc sesiuni de autografe, la standul editurii. Volumul va costa 250 de lei, dar la Gaudeamus va putea fi achiziţionat cu 200 de lei.
Volum de 1.528 de pagini
Criticul Nicolae Manolescu s-a documentat aproape 25 de ani pentru scrierea acestei istorii, care are 1.528 de pagini.
Maiorescu, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Al. Piru, Dumitru Micu, Eugen Simion, Crohmă lniceanu, Ion Rotaru sau Marian Popa sunt printre cei care au scris istorii ale literaturii noastre mai mult sau mai puţin complete. Trebuie amintite şi dicţionarul lui Zaciu, Papahagi, Sasu sau „Istoria literaturii române contemporane 1941-2000“ publicată de Alex. Ştefănescu în urmă cu trei ani.
„Avem câteva zeci de studii care-i abordează pe Maiorescu ori pe Lovinescu mai degrabă ca teoreticieni culturali decât ca critici literari“, spune Manolescu. El consideră că după 1989, deşi au apărut câteva istorii noi (I. Negoiţescu, D. Micu, Ion Rotaru), tendinţa generală a fost de părăsire a istoriei literare propriu-zise în favoarea studiilor multiculturale, în care perspectiva asupra literaturii nu a mai fost estetică, ci sociologică sau filosofică.
Nicolae Manolescu susţine că istoria sa e mai bine definită de absenţe decât de prezenţe. „Marii scriitori au rămas, în secolul XIX, aceiaşi. În secolul XX, lista e mai bogată, dar nu radical alta. Blecher, Holban, Pillat şi Mateiu I. Caragiale nu erau scriitori canonici în «Istoria» lui Călinescu. Dar Sadoveanu şi restul, da. În schimb, absenţele sunt mult mai semnificative, mai ales în perioada de dinainte de, dar şi în perioada interbelică. Cât priveşte contemporaneitatea, aici selecţia poate suscita nedumeriri încă şi mai mari. N-am pretenţia infailibilităţii“, consideră Nicolae Manolescu.
(sursa: http://www.evz.ro)
Cel de al treilea pas (poate nu ultimul):
17 Ianuarie 2009, Manolescu, respins de Academia Română
de Florentina Ciuverca
Candidatura criticului Nicolae Manolescu la statutul de membru titular al Academiei Române a fost respinsă miercuri, prin vot secret, de Adunarea Generală a instituţiei.
Cu 24 voturi pentru şi 15 împotrivă, Manolescu nu a întrunit cele două treimi necesare admiterii sale în rândul academicienilor. Unul dintre cei cinci membri noi acceptaţi este însă scriitorul Nicolae Breban. Numele celor doi literaţi au fost propuse pe cele două locuri „libere” de Secţia de Filologie şi Literatură a Academiei, condusă de Eugen Simion.
Autorul „Istoriei critice a literaturii române” s-a declarat dezamăgit de vot, dar a recunoscut că nu e chiar o mirare, la iritarea pe care a stârnit-o volumul său. „Nu ştiu ce ar putea avea matematicienii sau chimiştii cu mine, deci bănuiesc că alţii nu m-au votat. Faptul că «Istoria» ar fi de vină e cea mai uşoară presupunere pe care o pot face, însă dovezi nu am”, declară criticul.
Refuzul unor nume ilustre în Academie nu e chiar un obicei „modern”, iar principiul după care funcţionează e acela al găştii, însă la un alt nivel. „N-ar fi drept să judec în vreun fel Academia, care e o instituţie extrem de venerabilă şi onorabilă, după această întâmplare. S-a petrecut şi la case mai mari, nu e chiar noutate. Eugen Lovinescu, de pildă, n-a fost niciodată membru pentru că s-a opus Nicolae Iorga!”, adaugă acesta.
Al doilea refuz
Candidatura sa a fost respinsă şi acum patru ani, însă raţiunea a fost cu totul alta. La sugestia sa şi a lui Eugen Simion, a fost modificat statutul Academiei, la acest capitol. De atunci, fiecare secţie îşi scoate un număr de locuri libere, înainte de modificare toţi candidaţii, indiferent de domeniu, concurând pe acelaşi număr de locuri, scoase per ansamblu. „În anul acela, fiecare a încercat să-şi includă colegii de secţie şi a votat împotriva celorlaţi, de aceea au întrunit cele două treimi extrem de puţini membri”, explică Nicolae Manolescu.
Un alt zvon care circulă pe culoarele Academiei, spun surse din interior, este acela că Nicolae Manolescu a fost respins deoarece ar fi fost un candidat mult prea puternic anul viitor, la alegerile generale ale Academiei.
Simion: „Eu personal regret foarte mult”
Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, se declară, la rândul său, decepţionat de hotârârea colegilor săi. „Eu personal regret foarte mult că s-a întâmplat asta. Eu l-am propus şi l-am susţinut de la început, pentru că mi se părea de ordinul evidenţei ca el să devină membru titular, însă la votul secret a ieşit altceva. Anul viitor îl vom propune din nou, pentru are absolut toate meritele, şi el, ca şi Nicolae Breban”, a precizat academicianul. E însă rezervat când vine vorba să pună la originea respingerii „Istoria” lui Manolescu şi aduce în sprijinul său cifre. „În Academie, doar 25% sunt umanişti şi restul de 75% sunt specialişti în ştiinţele exacte, care nu citesc şi nu comentează istoria literară. Deci nu poate fi decât într-o mică măsură vorba despre asta”, este de părere Simion.
Noii academicieni cu drepturi depline sunt votaţi de cei 41 de membri titulari ai instituţiei, în timp ce includerea membrilor corespondenţi este supusă votului tututor membrilor actuali. Dintre cei 41 de titulari care au votat, şapte vin de pe filiera filologică: Augustin Buzura, Eugen Simion, Marius Sala, D.R. Popescu, Gheorghe Mihăilă, Fănuş Neagu, Matilda Caragiu Marioţeanu, ultimii doi lipsind de la Adunarea Generală. Ceea ce înseamnă că voturile negative au venit şi din partea academicienilor din alte domenii.
Cei cinci membri titulari noi din Academia Română sunt, pe lângă Nicolae Breban, Ivan Singer (ştiinţe matematice), Emil Burzo (ştiinţe fizice), Dan Bălteanu (ştiinţe geonomice), Victor Giurgiu (ştiinţe agricole şi silvice).
OPINIE
Mircea Mihăieş: „Este uluitor că au avut neruşinarea să voteze împotriva lui”
„Ne aflăm în faţa uneia dintre cele mai neruşinate manifestări a ceea ce Marin Preda numea „spiritul primar agresiv”, importat în spaţiul culturii. Este uluitor că nişte academicieni a căror notorietate nu prea depăşeşte culoarele instituţiei au avut neruşinarea să voteze împotriva unuia dintre cei mai mari intelectuali români ai ultimei jumătăţi de veac. Trăim încă un episod din eternul război al mediocrităţii împotriva marilor învingători.
Totul seamănă a cabală ieftină, alimentată în primul rând de scriitorii membri ai Academiei, a căror imagine a fost prezentată în recenta „Istorie critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu. Oameni care probabil se vedeau în postura de importante vedete literare, au constatat că, în viziunea lui Nicolae Manolescu, nu sunt decât nişte banali autori de raftul al doilea. Mă gândesc aici la cei a căror imagine este puternic şifonată în „Istorie”, în primul rând Augustin Buzura, D.R. Popescu, Fănuş Neagu. Totul a lăsat impresia unui gest stalinist, în care cei complexaţi de personalitatea lui Manolescu au înscenat un veritabil proces. Vedeta acestui spectacol a fost Mihai Cimpoi, scriitor din Republica Moldova, care l-a atacat pe Nicolae Manolescu pentru imaginare denigrări ale lui Mihai Eminescu.
Ziua de 14 ianuarie, în care Manolescu nu a fost admis ca membru titular al Academiei Române, va fi amintită ca o zi în care spiritul românesc a fost târât în noroi de persoane incapabile să distingă între valoarea operei şi eventualele acţiuni care au suscitat nemulţumiri personale unor mărunţi carierişti cu pretenţii de glorie eternă.”
(sursa: http://www.evz.ro)
Nu suntem o ţară tristă? Aceiaşi Academie Română a primit în sânul ei o ingineră chimistă specialistă în polimeri, cu doctorat şi care avea şi renume mondial printre savanţii chimişti ai lumii... dar nu şi pe domnul Manolescu. Nu este deloc bine. Poate că ar trebui să elimine cele două personaje feminine de pe sigla Academiei şi să pună o femeie cu coc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu