Cartea „Un actor pentru eternitate. Gheorghe Dinică“, scrisă de Mia Pădurean şi apărută la Editura Limes, va fi lansată, vineri, la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad, transmite corespondentul AMOS News.
Cartea este scrisă de o româncă stabilită în Canada şi este dedicată vieţii şi carierei artistice a marelui om de teatru Gheorghe Dinică. Pentru a scrie această fascinantă poveste a vieţii marelui artist, Mia Pădurean a realizat o serie de interviuri cu Gheorghe Dinică, care au fost folosite apoi ca o urzeală pe care a fost construită cartea în sine.
Rezultatul – o carte care se citeşte cu sufletul la gură, din paginile căreia ajung până la cititor cele mai frumoase, mai interesante şi mai pline de viaţă amintiri ale maestrului Gheorghe Dinică, indiferent că este vorba despre simple întâmplări sau despre roluri interpretate în spectacole de teatru sau în filme.
Lansarea de la Arad se va bucura inclusiv de prezenţa maestrului Gheorghe Dinică. Volumul va fi prezentat de Laurian Oniga, directorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ Arad, de prof. univ. dr. Ioan Biriş şi de Mircea Petean, directorul Editurii Limes. (Paul Preda)
2 comentarii:
Domnule Florescu,
Scriu aici pentru ca nu stiu unde in alta parte: m-am enervat cand am vazut cum bati campii cu chestiunea tiganeasca pe blegu' lu Cristina Cretu. Ce cultura tiganeasca, ce valori!?
Eu nu te inteleg, putei sa te abtii de la aiurelile alea, zau.
Stimate domnul Gigi Căpşunaru. Există o cultură cultă, de genul celei vest europene care are o sorginte a specialiştilor în artă, o muzică gândită, studiată, cu reguli, o pictură cu principii, numărul de aur, perspective, la fel şi sculptura, literatura... Există însă şi o cultură naturală, fără reguli, care conţine în ea copieri ale elementelor tradiţionale venite încă de la naşterea popoarelor.
Existenţa naţiunilor este mai puţin legate de zona cultă, unde regula se plimbă dintr-o parte în altă şi se amestecă, ea este pătrunsă de zona populară, acolo unde fiecare face ce ştie de la părinţi, bunici şi moşii bunicilor. Unele tradiţii sunt datate şi documentate ca având rădăcini de acum 3000 de ani, desigur şi mai mult în realitate.
Cultura reală profundă a tuturor este foarte importantă pentru că această cultură ne arată de unde venim fiecare. Dispariţia unui filon cultural este mult mai gravă decât dispariţia unei specii de animal sau plantă. Cultura ţigănească-rromă este una foarte puţin alterată de civilizaţie, şi acest lucru este foarte important. Pentru că românii nu mai ştiu cum le este portul şi cântul decât la sat, şi această situaţie se deteriorează rapid. Astăzi confundăm emisiunile de la televizor despre folclor cu folclorul autentic. Acum 200 de ani, nici un cântăreţ, în nici un sat românesc, nu avea taraf de 20 persoane în spate, nu cânta perfect tonal, nu se folosea de formule complicate de armonie pentru cânt. Din păcate cultura românească a ajuns să se deterioreze, arta populară a ajuns obiect de artizanat, de consum de masă. În asemenea condiţii cultura ţigănească ne poate ajuta să restaurăm propria noastră cultură. Dumnevoastră vă gândiţi probabil la manele şi case cu turnuleţe. Nu la astfel de cultură mă refer. Există şi aici o cultură profundă faţă de care trebuie să ne apropiem cu respect şi să ne bucurăm că încă mai există şi ne este accesibilă ca înţeles.
Trimiteți un comentariu