Din cauza acoperişului deteriorat, ploaia de săptămâna trecută a inundat Centrul Academic „Mihai Eminescu” din Chişinău, filială a Bibliotecii municipale „B.P. Haşdeu” şi a pus în pericol colecţia de carte cu volumele marelui poet, informează Presa.md.
Directoarea Bibliotecii „B.P. Haşdeu”, Lidia Kulikovski, a spus că sediul centrului a fost dat în exploatare în anul 2000. În aceşti ani de activitate, acoperişul instituţiei a fost reparat de 3 ori. Iar pentru ultima reparaţie, din anul 2007, au fost alocate peste 700 mii lei.
Primarul general Dorin Chirtoacă a solicitat Direcţiei Cultură toate actele care confirmă efectuarea reparaţiilor. Potrivit şefului administraţiei capitalei, autorităţile municipale trebuie să găsească persoana responsabilă de efectuarea lucrărilor şi având în vedere că termenul de garanţie nu a expirat, să ceară restituirea prejudiciilor materiale cauzate.
În incinta Centrului Academic „Mihai Eminescu” se păstrează una dintre cele mai valoroase şi rare colecţii de carte eminesciană din Europa. În total la Centru se găsesc peste 10 mii de volume.
Cât de important este acest centru academic? Iată părerea scriitoarei Lidia HLIB.
Mă întreb uneori ce s-ar fi ales din civilizaţia terestră de n-ar fi existat biblioteci cu fonduri acumulate de secole. În ce impas ar fi ajuns cultura fără bibliotecari şi biliotecare -albinele neostenite ce adună picătură cu picătură pentru a umple fagurii - rafturi? Sunt încă sub impresia zilelor supraîncărcate cu programe culturale organizate în cadrul Săptămînii Uşilor Deschise la Centrul Academic Internaţional Eminescu (CAIE). Văd în faţa ochilor expoziţia foarte bogată a creaţiei eminesciene: de la culegerea de poezii cu dimensiunile cărţii ce întrece un metru înălţiae până la cărticica de buzunar Mihai Eminescu „Luceafărul” şi „Doina” (sau câteva gânduri pentru Basarabia), ediţie adusă de oaspeţii de la Bacău împreună cu alt set de cărţi şi donată cu generozitate tuturor cititorilor prezenţi la comemorarea Zilei de naştere a Poetului. Vreau să menţionez că în opt ani de la deschiderea acestui Centru distinsa doamnă Elena Dabija a reuşit să acumuleze un fond ce merită toate laudele. Acum cititorul îndrăgostit de creaţia geniului Mihai Eminescu are posibilitatea să studieze şi cele 14 volume a manuscriselor eminesciene, donată de Academia Română, editate datorită muncii asiduie a academicianului eminescolog, domnul Eugen Simion. Toţi doritorii au posibilitate să asculte interpretarea poeziiloir Măriei Sale de către mari personalităţi - actori, scriitori, regizori (spre exemplu: „Sara pe deal”, recitată de Mihail Sadoveanu), să savureze romanţe sau să privească filme cu aceeaşi tematică. Pentru a cerceta tezaurul acumulat într-un termen relativ scurt ar fi puţin o viaţă de om. E îmbucurător faptul, că după sărbătorile de Crăciun şi de Anul Nou toată firea românească serbează una dintre cele mai frumoase zile dăruite de divinitate - 15 ianuarie. Oricât s-ar zbate lichelele să ne dezbine, spiritul întrupat în Mihai Eminescu va veni mereu să ne unească. Sute de elevi, liceeni, studenţi, preşcolari, profesori, scriitori şi alţi admiratori ai lui Mihai Eminescu au păşit pragul Centrului în aceste zile de ianuarie. Am avut şi eu fericita ocazie să fiu invitată în cadrul acestei Săptămâni la o întâlnire cu liceenii lui Nicolae Iorga - şi scriu fără ghilimele deoarece aceşti copii din clasele a IV şi a V pot fi numiţi copii spirituali ai marelui corifeu. Să ne fie mereu sănătos corpul didactic al Liceului „Nicolae Iorga”, care a reuşit să cultive în liceeni o minte iscoditoare, un neobosit interes pentru carte, o tendinţă către erudiţie. M-au acaparat aceşti copii frumoşi prin gândirea lor neordinară, prin întrebările - capcană ce mi le adresau, prin interesul sincer de a discuta pe îndelete cu o scriitoare pe care o vedeau pentru prima oară. Una din întrebări suna în felul următor: „Unde cred eu că se află în prezent Sufletul lui Mihai Eminescu? ”. Fără a ezita am zis că e de partea dreaptă a lui Iisus Cristos. Aceşti liceeni mi-au revărsat în suflet lumina credinţei într-un viitor frumos al neamului nostru românesc. Mi-am zis că generaţia în creştere nu se va lăsa înşelată de felurite uneltiri politice, că munca titanică a predecesorilor noştri (Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga şi toţi ceilalţi creatori ai Frumosului Adevăr) nu se volatilizează în noaptea eternă, ci este asimilată împreună cu razele Luceafărului de Dimineaţă. Prin pânza neagră a trecutului, pe care mulţi ar dori să fie o uitare totală, străbate lumina acestor „spirite vizionare”, melodia ruptă din inimile ce au bătut în unison pentru înălţarea neamului nostru. Această lumină şi melodie le încurajează pe harnicele colaboratoare ale Centrului Academic Eminescu, în frunte cu ingenioasa doamnă directoare Elena Dabija şi cu neostenita doamnă Măria Chirilă, responsabilă de relaţiile cu publicul, să urmeze exemplul domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt şi, cu mijloace mici să facă lucruri mari.Cu părere de rău, cultura în Basarabia continuă să se menţină pe entuziasmul „cenuşăreselor”, care şi-au suflecat mânecele şi curăţă cenuşa din conştiinţa neamului nostru îmbrobodit de ideologii străine. Şi până va veni un prinţ să găsească pantofii strălucitori ai cenuşăreselor după ora douăsprezece de noapte, bibliotecarele noastre îşi vor rupe părticele din suflet (şi din salariul mizerabil) şi ne vor întruni mereu la Sărbători Spirituale ce ne vor ajuta să ţinem fruntea sus, să ne mândrim că şi din mădularele neamului nostru a crescut un arbore veşnic verde - Mihai Eminescu - arborele unităţii româneşti.(http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=711&zidc=2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu