Corina CREŢU: Integrarea romilor privită cu Eurooptimism

---

La întâlnirea de la Napoli a europarlamentarilor aparţinând Partidului Socialist European a fost adoptată o Declaraţie a Grupului Parlamentar Socialist prin care sunt condamnate atacurile la adresa populaţiei roma din Italia.

Cred că acest gest se impunea, pentru că s-a ajuns la un punct în care tensiunile acumulate în relaţiile dintre italieni şi cetăţenii de etnie roma au atins un punct periculos, dincolo de care violenţa va lua locul dialogului şi soluţiilor bazate pe valorile şi principiile europene, în cadrul democraţiei şi statului de drept.

În Declaraţie se subliniază necesitatea intensificării luptei împotriva oricărei forme de rasism şi xenofobie, a discriminărilor bazate pe naţionalitate, religie şi apartenenţă etnică. Apelul la respectarea drepturilor omului este însoţit de precizarea că migraţia are la bază elemente de natură economică şi socială, constituind o imensă greşeală orice încercare de a stabili vreo legătură între criminalitate şi originea etnică, între delicvenţă şi migraţie. Prin aceeaşi Declaraţie europarlamentarii socialişti cer Comisiei Europene să prezinte de urgenţă o strategie de integrare a comunităţii roma, strategie care să impună standarde comune pentru toate ţările membre şi care să sprijine activitatea comunităţilor locale, a autorităţilor şi a societăţii civile. Declaraţia arată că trebuie respinsă orice încercare de a face responsabile grupurile marginalizate şi vulnerabile pentru dificultăţile economice, sociale şi pentru problemele de securitate ale statelor membre ale UE.

Declaraţia are o valoare care trece dincolo de simbolistica obişnuită a unor astfel de acte declarative. Este cea mai bună dovadă că problema integrării sociale a romilor a devenit una a întregii Uniuni Europene. Până nu de mult fiecare ţară membră a Uniunii încerca să rezolve, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, aceste probleme. Rezultatele au fost nesatisfăcătoare, iar resursele alocate cheltuite mai degrabă fără efecte pozitive asupra vieţii romilor.

E uşor să-i îmbarci pe romi într-un avion, să le dai trei sute de euro şi să-i pui să jure că nu se vor întoarce în ţara de unde au fost invitaţi să plece, pentru că strică peisajul. Cum UE are 27 de membri, au de unde alege pentru viitoarea călătorie. Important este să-i stabilizăm, fie în ţările de origine, ceea ce este de dorit în primul rând, fie în ţările de adopţie, cu toate cele ce implică o astfel de abordare.

Nimeni nu-i naiv să creadă că problemele se pot rezolva peste noapte. Va fi nevoie de zeci de ani pentru o rezolvare satisfăcătoare, pentru că o cultură cum este cea a romilor nu se schimbă de azi pe mâine. dar dacă nu începem să acţionăm serios din acest moment, lucrurile vor merge din rău în mai rău.
Ideea este să le oferim romilor şansa de a se realiza în limitele civilizaţiei noastre, fără a-i obliga să renunţe la identitatea lor. Dar trebuie să fim conştienţi şi unii, şi ceilalţi, că absolutizarea unuia sau altuia dintre modelele civilizaţionale este neproductivă. Fiecare dintre noi trebuie să facă acel compromis raţional, care să ducă la succes. Cu un singur lucru nu se poate face compromis: cu respectarea legii.

Dacă şi romii se vor imagina în ipostaza de cetăţeni cu drepturi şi obligaţii egale cu ale celorlalţi, vom face un mare pas înainte. Nimeni nu-şi pierde identitatea dacă respectă legea! Şi intoleranţa zero în faţa încălcărilor legii este valabilă pentru toţi cetăţenii UE.
Practic, trebuie să începem prin a-i scoate pe acei romi care au nevoie de asta din capcana sărăciei absolute în care trăiesc. În primul rând prin educaţie, apoi prin pregătire profesională şi prin facilitarea intrării lor pe piaţa muncii. Din păcate, mulţi romi sunt discriminaţi pe piaţa muncii, sau nu pot primi slujbe mai bine plătite pentru că nu au calificare sau nu se pot acomoda cu un anume tip de disciplină a muncii. Şi asta se poate învăţa.

România trebuie să demonstreze că are capacitatea de a gestiona la ea acasă problema romilor, în cadrul general al elaborării unui model social care să privilegieze combaterea sărăciei şi a excluderii sociale. Dar fără o abordare integrată, în cadru european, eforturile noastre nu vor da rezultatele scontate.