luni, iunie 23, 2008

Cufărul Vuitton a făcut ceva pentru cultura românească.


Indirect, desigur.
Gata cu reclamele publicitare aplicate pe clădirile şi monumentele istorice. MCC şi-a propus să aducă noi prevederi pentru modificarea legii 422/2001 referitoare la protejarea monumentelor. Decizia a fost luată după ce monumentul Pompierilor din Dealul Spirii a fost acoperit de un cufăr Louis Vuitton.
Se pare că actuala legislaţie în privinţa monumentelor istorice nu e suficient de clară. Ea cuprinde prevederi care îngreunează punerea în aplicare a textului de lege, prevederi care au generat numeroase gafe. Ultima dintre ele este amplasarea unei valize pe monumentul Pompierilor. Astfel, un reper istoric s-a transformat într-unul publicitar.
The image “http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/6/61/Adrian_Iorgulescu.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.
Adrian Iorgulescu: O asemenea intervenţie este regretabilă.
Deşi cufărul Vuitton a fost în cele din urmă înlăturat, situaţia din Dealul Spirii nu e una singurală. Clădirile de patrimoniu sunt sufocate de panouri suplimentare. Pentru a încasa sume mari de bani de pe urma banerelor publicitare, amplasate pe clădiri, funcţionarii publici dau avize peste avize fără ca măcar să consulte legea.
Adrian Iorgulescu: Încercăm să punem mai multă ordine în ceea ce priveşte avizarea. Se clasează de multe ori întregi zone, în loc să se claseze punctual clădiri şi nu zone.
Noile prevederi ale legii 422 ar putea intra în vigoare abia peste câteva luni. Până atunci, banerele şi panourile publicitare vor trona în continuare pe faţada clădirilor de patrimoniu.

(Prin Monitoring Media: PrimaTV, Ora: 22:00)



Onorabilul Minister al Culturii şi Cultelor regândeşte instituţional problema monumentelor, enunţă principii, construieşte strategii de implementare. Este foarte frumos. Iată un plan în detaliu pentru această strategie generală . Nu se poate să nu apreciaţi înşiruirea de vorbe onorabile care ocolesc cu abilitate punctele esenţiale ale unui strategii, unde, când şi, mai ales, cum, prin ce modalităţi de exprimare reală. Astfel de planuri, lipsite de principiul cauzalităţii, îşi pierd până la urmă logica şi însemnătatea.
Eu gândesc că nu se pune problema instituţională şi faptul că "nu e suficient de clară", cum spune excelenţa sa. Problema este cea a mentalităţii funcţionarului public care semnează o aprobare şi care brusc devine un pic năuc şi dă o interpretare personală legii. Cred că în loc să se cerceteze schimbarea legii astfel încât funcţionarii să o înţeleagă şi năuciţi de problemele cotidiene, ar fi trebuit să se cerceteze valoarea şpăgii. Şi să se cerceteze penal.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Unul din obiceiurile mele bune (zic eu) este de a ma pune si in pielea altora, sa vad cum este.
Poate cineva a luat o spaga pentru faza asta, poate nu.
Stiu din experienta cuiva foarte apropiat ca nu e usor sa fii (fi?)functionar public in Romania. Legi peste legi si mai ales din alea care se schimba mereu. E imposibil sa le stii pe toate. Si atunci care e solutia ? Birocratia, zic unii. Injuram cu totii cind e vorba sa obtinem avize peste avize dar ne intrebam pe urma: de ce ala a construit fara aprobare de la pompieri ? Arhitectii ce au pazit cind au dat aprobarea asta ? si asa mai departe. Rolul acestei plimbari a unui dosar tocmai acesta este: sa mearga la pas, din etapa in etapa. Ca un fel de procedura ISO, pentru cine cunoaste subiectul. Altminteri functionarul ala se trezeste cu amenintarea timpului: a primit o cerere si trebuie sa o rezolve in N zile, ca asa zice legea. Mai studiaza una-alta si pina la urma zice NU. Si se trezeste cu un proces. Daca zice DA e acuzat de spaga. Sincer, nu am nici o treaba cu aceasta ``casta`` insa am avut ocazia sa cunosc indeaproape munca dintr-o primarie de sector si va asigur ca e stresanta rau.
Desigur e valabila si varianta ca asta cu Luis Vutton a luat spaga.
Dar eu zic sa analizam cu atentie inainte de a da un verdict.
Numai bine.

Bibliotecaru spunea...

Nu spun că e musai ca funcţionarul să fi primit o mică atenţie, dar e logic.
Este adevărat că sunt multe legi, multe reveniri la legi, multe, amendamente, abrogări. Doar că funcţionarii publici nu sunt ca noi, simpli cetăţeni, să afle de aceste legi din ziare sau din Monitorul Oficial. Există o informare a funcţionarului. În momentul în care te angajezi ca funcţionar, ai un examen din legile pe care le vei aplica, adică 20 sau 30 de legi cel mult. În plus, fiecare lege vine cu instrucţiuni de aplicare. Un funcţionar public care are dubii de interpretare a unei legi, poate suna imediat la jurist consultul instituţiei sau poate supune cauza spre atenţia un superior. Eu nu ştiu cum cineva se poate gândi că este OK să acoperi un monument cu o reclamă. Este o chestiune de prea mult bun simţ ca să nu fie interzisă de lege. Mă rog.

Anonim spunea...

Ha, ha, ha, bun raspuns !!! Sa demolam metodic (mai umblu si cu copy/paste):
1.În momentul în care te angajezi ca funcţionar, ai un examen din legile pe care le vei aplica, adică 20 sau 30 de legi cel mult.
R: Sigur ca da, in primul an, dupa aia se schimba.
2.Un funcţionar public care are dubii de interpretare a unei legi, poate suna imediat la jurist consultul instituţiei sau poate supune cauza spre atenţia un superior.
R: Ehei, daca ai stii citi superiori de-ai lui sunt degeaba acolo... iar cu juristii e si mai si: nu am decit 2 saptamini de cind am facut de ris o jurista de la o mare agentie guvernamentala, hai sa nu spun acum care. Functionari dint toata tara, uniti-va !!! si cititi legile cu ajutorul lui Google, ca despre juristii din institutiile de stat numai de bine...
3.Eu nu ştiu cum cineva se poate gândi că este OK să acoperi un monument cu o reclamă.
R: Pai n-am zis ca e OK dar ca ma mai informez.
4.Este o chestiune de prea mult bun simţ ca să nu fie interzisă de lege.
R: Ei, acum sa te vad eu cu un raspuns pertinent: atunci de ce umbla nea` ministrul la lege, hai ?
O putem gasi cumva pe aia veche, sa vedem cine are drepate ?

Anonim spunea...

Revin.
Am citit Legea 422/2001.
Art. 22 e foarte clar. Inseamna ca:
- acel aviz nu exista si atunci e foarte grav.
- acel aviz exista si este dat cf. art. 30 in special pct. f)
... si mai analizez...

Bibliotecaru spunea...

Legile se schimbă, este adevărat, dar funcţionarii nu au domenii exhaustive în cultura juridică (de exemplu), ci au feliuţe înguste şi nu sunt chiar atât de multe legi, nu e o problemă foarte mare să le urmăreşti, pentru că la ei nu vin legile efective din care ei să extragă concluzie, ci vin instrucţiuni de aplicare, cum ar fi de exemplu, formularul cutare are nevoie, începând de la data de, de încă o semnătură.
De exemplu, atunci când s-a negociat între patronate si sindicate salariul minim negociat pe ramură de 450 RON, a durat 3 luni să se stabilească dacă e sau nu obligatoriu şi pentru cine e obligatoriu. Până au aflat inspectorii, au trecut cel puţin 2 luni în care patronii nu au mărit salariile. Adică măriri de salarii din urmă, recalcularea impozitelor, plăţi suplimentare, probleme pentru cei care şi-au încheiat în această perioadă cărţile de muncă... La un moment dat a venit instrucţiunea OBLIGATORIU, ci asta a fost. Între timp, cei care se ocupau cu personalul ştiau mult mai bine legea şi analiza ei decât funcţionarii, se stabileau discuţii relative dacă poţi impune un venit minim mai mare decât salariul minim pe economie...

Anonim spunea...

Pai de... uite ca ma faci sa spun tot... nu era agentie guvernamentala, despre ITM era vorba !!! Treaba cu juristii...

Bibliotecaru spunea...

Crezi că funcţionarii diferă?