duminică, iunie 08, 2008

Drept la replică sau ţipăt într-o sticlă goală

Un ziarist este învăţat din primii paşi ai meseriei de ziarist că trebuie să acorde drept la replică, este un principiu de bază în deontologia meseriei de ziarist. Nu mai contează însă, şi aici este la fel de bine. Folosesc acest prilej de a răspunde celor care mi-au pomenit numele pe:
http://patrasconiu.blog.cotidianul.ro/2008/06/07/pd-l-plus-psd-sau-pd-l-plus-pnl-ce-alegeti/#comments
The image “http://patrasconiu.blog.cotidianul.ro/wp-content/themes/default/images/cristian_patrasconiu.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.
@ Nicole
Sunt perfect de acord. Sunt penibil, securist, socialist, comunist, omul lui Năstase, omul lui Tăriceanu, omul lui Băsescu, omul lui Blaga, omul lui Oprescu, omul lui... pe unii nici nu-i ştiam cine sunt, oameni din provincie... cel mai interesant a fost atunci când cineva mi-a spus, acum câteva luni, că ştie el că sunt Virgil Măgureanu. Nu are nici o importanţă cine sunt, cât de penibil, cât de fraier, cât de prost, cât de înapoiat, cât de "sfertodoct", cât de nesimţit, cât de logoreic... este o stare trecătoare (în afară de prostie, care este eternă, ceea ce îmi asum din start, adică că sunt mai aproape de prostie decât de genialitate)... m-ar interesa să ştiu părerea domniei voastre despre ceva, o argumentaţie, o aserţiune. Văd că toată lumea se grăbeşte să-mi spună cum sunt, şi le sunt recunoscător pe asta, mă ajută să mă cunosc mai bine, nimeni nu doreşte însă să argumenteze acolo unde spune că expun prostii. Nu trec cu uşurinţă peste cuvinte ca "Penibilule", înţeleg şi este îndeajuns. Ceea ce mă interesează cu adevărat este comunicarea. Pentru că dacă am intrat aici ca să arăt cuiva că "nu sunt talibani pe acest blog", că se poate vorbi despre orice, observ că mulţi de aici se feresc să vorbească deschis şi repetă fraze care să-i facă plăcuţi pentru unii, neplăcuţi pentru alţii, simple măşti de conversaţie specifice pubertăţii şi de fapt în spatele acestor reacţii nu se discută absolut nimic. Sunt simple idei discutate de "ziarişti" în emisiuni de înaltă ţinută a ratingului, repetate cu mirare în scris.

Mă aşteptam ca eminenţe cenuşii abile să comenteze subtilităţi.
Să comenteze de exemplu cât de stupidă este o fraza ca:
"Atunci, dacă PD-L iese pe primul loc, va avea prim-ministru desemnat de preşedinte, dar va trebui să aibă şi o majoritate care să-l învestească (investească probabil n.a.). Întrebarea mea, pe acest scenariu, e cu cine va face această majoritate.", la fel de neînţeles pentru mine ca zicerea PSD-ului, de acum câteva zile, "am câştigat alegerile".

"dacă PD-L iese pe primul loc, va avea prim-ministru desemnat de preşedinte". Zău? Îmi amintesc că PSD a ieşit pe primul loc în 2004 şi nu a văzut prim-ministru? "Primul loc?" Premierul se desemnează (cel puţin logic, căci în România nu e nimic logic) după ce se construieşte un sistem majoritar. Dar ce mai contează?!
Mi se reproşează mie că nu cunosc sociologie?
:)
Nimic mai adevărat, cât timp nu sunt licenţiat în ştiinţe sociologice nu aş putea spune că mă pricep la sociologie. Am însă o oarecare experienţă, nu pot spune că m-am născut ieri. Pot interpreta lucruri mai simple.
Iacă aici o afirmaţie îndelung studiată de autorul ei. Începe cu o întrebare legitimă şi sfărşeşte cu un răspun "inteligent":
"Dar la fel de probabilă e şi o majoritate PSD-PNL
Nu, nu-i la fel de probabilă."
Nu-i la fel de probabilă... adică cam cu cât mai improbabilă? 25%, 15%. Când foloseşti forma "mai probabil" sau "mai puţin probabil", trebuie să te bazezi pe ceva, pe un criteriu de comparare, nu poţi arunca "cu cuvântul" şi pe urmă te faci pierdut în apusul de soare, doar tu, calul şi tocul pistoalelor.
Eu sunt penibil pentru că încerc să explic ce afirm, nu-i aşa?, cu riscul de a părea unora comunist şi Virgil Măgureanu. Ei şi? Nu o să supravieţuiesc dacă aruncă cineva cu etichete după mine? Eu cred că par celorlalţi penibil pentru că întreb "de ce?" şi nu i-au de bună afirmaţia până nu mi se dezvălui mecanismul logic care duce la starea de adevăr.

De ce acest titlu "PD-L plus PSD. Sau PD-L plus PNL. Ce alegeti?", după ce s-a tot vorbit de o colaborare post electorală PSD PNL timp de aproape un an, cu acuze în gura mare pe la TV? Răspunsul la întrebarea iniţială este foarte simplu, PD-L+PSD niciodată, PD-L+PNL numai fără Tăriceanu. Ne este nevoie să stoarcem aserţiuni din asta. Interesantă era situaţia PSD+PNL, acolo era ceva de vorbit, acolo se putea studia posibilitatea unei alianţe, plecând de la relaţia inter-partinică, trans-partinică chiar, şi terminând cu proiectele de campanie care deja se întrezăresc. dar... cum ar fi putut să se sugereze în titlu că PD-L nu va câştiga alegerile, că nu va ieşi primul? Ştiu, sunt iarăşi penibil. Dar vă amintesc că această câştigare a alegerilor nu înseamnă 30%, înseamnă 50% plus un parlamentar. Nu contează nici o secundă cine iese primul şi cine iese al doilea, poate ca mândrie a întrecerii, contează cine poate face o coaliţie. Dacă PC nu ar fi părăsit social-democraţii, ca nişte conservatori speriaţi că nu vor pătrunde în Guvern şi dacă preşedintele Traian Băsescu nu ar fi vrut să pună premier PSD-ist din partea coaliţiei majoritare, situaţia conducea la alegeri anticipate, întoarcerea la popor. Dacă ţara aceasta ar fi avut un pic de minte şi ar fi fost făcute alegeri anticipate în 2005, ori era PSD la putere, ori Tăriceanu era pe undeva la firma domniei sale, "se juca" cu importul de autoturisme, şi Alianţa PD+PNL era bine merci, în frunte cu Boc-Stolojan. Nu s-a întâmplat, asta e, mergem mai departe. Eu am să stau într-un colţ şi am să mă uit în oglindă cât de penibil sunt eu că nu ştiu să fac un sociologie.

Apropo, printre altele am tot sugerat să se pună la referendum întrebarea "Credeţi că există altă modalitate mai bună decât votul uninominal în două tururi?" astfel încât dacă nu se fac cele 50 de procente, să iasă învingător referendumul, soluţie pe care a adoptat-o şi PSD la încercarea de a demite preşedintele. Dacă cineva nu m-ar fi catalogat de penibil, acum referendumul ar fi fost un câştig pentru cuplul Băsescu-PDL, pentru PSD care ar fi avut paternitatea legii şi chiar pentru PNL care ar fi trimis un semnal pentru liberalii care au părăsit partidul... şi pentru mine, ca cetăţean, un personaj penibil care a susţinut peste tot ca lumea să participe la acest referendum. Ce mai contează? Istoria curge. Noroc că avem o ţară plină de analişti "deontologi".


REZUMAT
Mulţumesc că mi s-a atras atenţia asupra modului în care sunt perceput. Aş fi şi mai mulţumit dacă mi a-ar arăta o cale prin care să nu mai fiu comentatorul penibil.
Bibliotecaru

@ Thor
"Acum sper ca nu pleci pe blogul tau sa ma jignesti acolo"... deloc, ai perfectă dreptate, mi-am dat seama că acest "banat" nu trebuie să-l mai forţez. Păcat că nu mi-ai spus asta mai înainte... Îmi cer scuze domnului ziarist Cristian Pătrăşconiu pentru "forţarea" intrării.

PS. Cu aceasta am închis acest subiect... Am rămas cu un gust amar... dar sănătos ca un medicament.

6 comentarii:

Cristian Patrasconiu spunea...

Buna ziua!

Sint Cristian Patrasconiu si va anunt ca nu este cazul sa va victimizati in felul in care o faceti.
Nu sinteti interzis pe blogul meu!
Pur si simplu, platforma care gazduieste acest blog trimite, aleatoriu adesea, in zona de moderare, anumite postari. Nu gasesc solutia pentru aceste neplaceri. In plus, nu sinteti singurul caruia i se intimpla asa ceva.
Prin urmare, consider ca aveti toate motivele sa nu produceti un asemenea discurs "tare".

Bibliotecaru spunea...

@ Cristian Patrasconiu
Poate aveţi dreptate, poate că acele comentarii sunt trimise în moderare gratuit (deşi, din câte am observat, atunci apare comentariul însoţit de un mesaj care anunţă moderarea, ori la mine nu a apărut de loc). Problema mea este că încerc să fac un bine naţional şi mereu capăt câte un şut în fund. Nu sunt deloc "victimizat", ci supărat că mă încăpăţânez să cred în principii, în raţiune, în justificare, în conlucrare, în încredere, în opinia celuilalt şi mereu descopăr că trăiesc astfel de vis printre oameni care construiesc la nesfârşit o auto-suficienţă, o duritate cinică, o ură către ceilalţi care nu au aceiaşi uniformă, după cum se întâmplă în filmul lui Pink Floyd, The Wall, transformarea sinucigaşului în lider sângeros, nu se poate să nu ştiţi scena.

Domnule Cristian Patrasconiu, dacă mai reveniţi să citiţi acest răspuns, aş vrea să vă adresaţi o întrebare intimă cu un răspuns intim, Dumneavoastră luptaţi astăzi pentru idealurile care v-au făcut să alegeţi această meserie? Erau acele idealuri pro şi contra sau era o dorinţă neexplicat de adevăr, sentimentul că cei care sunt talpa ar trebui ocrotiţi de politic, sentimentul că nu se mai poate fără dreptate în Românie eliberată de cenzură?

Uneori un om luptă cu atâta ardoare pentru un ideal încât nu mai observă că ţinta nu mai există şi că de fapt lupta se transferă în efortul de a depăşii piedici fără legătură cu idealul iniţial. La sfârşitul vieţii, dacă este ne-norocos, îşi va da seama că lupta sa a fost inutilă... acesta este iadul cel mai negru, adevăratul purgatoriu.

Eu nu am putut să renunţ la idealurile mele copilăreşti, nu am putut să devin putere în stat şi să fac un fel de politică a partidului mass-media, nu am putut să găsesc o cale sigură fără fi nevoit să mă ataşez unei coloraturi politice. Am renunţat la a fi ziarist. Am ales o cale fără impact, dar conformă cu ceea ce cred.

Dacă şi domnia voastră credeţi în lupta cetăţenească contra asupririi politicii (privite global, la fel cum reacţionează atunci când îşi măresc salariile sau îşi mai dau nişte bani pe maşini sau laptopuri sau mai ştiu eu ce prostii scumpe), poate vă alăturaţi construirii unei societăţi civile cetăţeneşti care să nu aibă nimic politic, nici un fel de simpatie, un organism care să reacţioneze, prin iniţiative legislative, la aberaţiile politice. Nu e nevoie să ţineţi seama de mine sau de altcineva, totul este să ajungeţi la condiţiile iniţiativei legislative, 100.000 de oameni judicios împărţiţi prin ţară, şi să alegeţi proiectele aberante sau interesante care trebuiesc contracarate.

Dacă nu consideraţi necesar, sau nu vă permiteţi, sau credeţi că e o părere proastă, nu e nici o problemă, vă urez succes în a vă împlini visul de acum 16 ani care v-a împins la implicare. România are nevoie de orice om dispus să lupte pentru mai binele ei.

Lulutza spunea...

@Bibliotecaru - m-am amuzat teribil in seara cind ai aparut pe balabloaga! Ce derutati erau, cum tot incercau ei sa te identifice! Ha ha ha! Ce-i al obisnuitilor "poienitei" e pus bine la pastrare: se prind (aproape) imediat cind apare o "napirca" etc si se aliaza sa "ciomageasca" "intrusul"! Ba il mai si urmaresc pe alte "bloage"!

Mai degraba, Patrasconiu ar trebui sa se "victimizeze", pentru ca protejatii lui sint extrem de plictisitori, ca toti... activistii. Bineinteles ca sint si eu acolo o "proscrisa", desi nu am "injurat" niciodata pe cineva, ci doar am ripostat uneori la injurii si amenintari luindu-i peste picior. Atita paguba! Las' sa se bucure un pic si prostii de trecatoarele lor minute de glorie!

Oricum, nu am mai citit pe balabloaga aia decit din an in paste, daca am observat ca a aparut cineva interesant, iar starea asta imi convine de minune!

Iata mai jos o mostra de dialog, dupa vreo 2 luni in care "platforma fermecata" imi trimisese in "zona de moderare" unicele 2-3 postari nevinovate:



*Thor:
24 Mai 2008 (18:50)
Bre poienari, sa nu va suparati de intrebarea proasta …. aveam si eu o pretenara baletista ……. am citit , cam de Paste (parca) cum o injura la greu pe Nicole (de Nicole , eu ti-am spus !! )pe alt blog …….
Nu o mai vad p-aici !! Sa nu-mi spuneti ca a capotat si a luat pliciul peste zotca aia mare si spurcata !
Era una din “fetili” , care stie !! Lulutza bre!!!!! ….. travestitu` , de !!!
Ori e in delegatie , cu Patriciu ????


Cristian Pătrăşconiu:
24 Mai 2008 (18:59)
@Thor: rapund eu - pt comportament exemplar, “Lulutza” a fost exclusa de pe acest blog.

Bibliotecaru spunea...

Nu comentariile mă deranjează atât de mult, nici violenţa de limbaj. Astfel de reacţii sunt peste tot. Cenzura din partea unui ziarist este deranjantă. Supărarea mea este chiar societatea care degajă astfel de energii negative. Chiar şi eu mă surprind că nu mai stau atât de bine cu nervi ca altă dată. Politica şi această perdea care parcă a căzut peste realitate, discuţii absurde şi sterile pe la show-uri. Este absolut aberant tot ce se întâmplă, şi nu numai la noi, peste tot, lupte fără miză devenind capitale...
Şi mai trist este că cel care vede toate acestea nu poate să facă nimic fără a fi bănuit de toate taberele că este agent provocator.

Un om a fost înjunghiat de o persoană (mă feresc să zic om) pentru o răzbunare absurdă.

Lulutza spunea...

Hai, prietene, nu fi trist, asa e la Cotidianul, iar multi dintre lucratorii de acolo sint niste... buldogi demni de mila. La Romania... odinioara Libera cenzura este si mai rea decit la Coti! :(

Mai treci pe la prietena mea si mai venim si noi pe la tine, ca ai un blog de esenta nobila!

http://lilick-auftakt.blogspot.com/

P.S. Cum se pun link-uri spre alte bloguri?

Bibliotecaru spunea...

Pentru link, merge şi aşa sau cu ajutorul tag-ului:
http://www.w3schools.com/TAGS/tag_a.asp