Romulus Vulpescu spre plăcerea mea poetică

---

Carte postala I

Sus, lînga Turnul Alb, e gri,
E rece, vînt si ud.
Jos, cerul Tîmpei se-nnegri
Si nu exista Sud.

Brasovul fara tine-i mort,
E sumbru, rau, urît.
Biserici negre-n suflet port
Si orgi dogite-n gît.

Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brîncovan.
Si-as vrea sa plec, nu pot sa trec,
Si te astept în van.

N-am sa revin, n-ai sa revii:
Munti mici, munti mici si tristi...
Nu mai exista oameni vii:
Tu - singura - existi.

Carte postala II

Stau într-o cafenea la Tîrgu Mures
Si beau cafea.
Orasu-i trist, ostil, sémet si gures,
Cu lume rea.

N-am timp, n-am bani, n-am inima, n-am chef
Sa mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un sef
Si întrevad demersuri.

Abandonat de tine, trag tutun
Si mi-e cam sila,
Ca-n barba-aborigenele vad un
Semn de prasila.

Cum m-as scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iures,
Întreaga cafeneaua praf s-o fac
La Tîrgu Mures...

Telefon

Odaia ta - pustie de barbat -
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa, -n care n-are rost sa bat,
Si patul - m-au uitat cu siguranta.

Mi-a mai ramas un singur sclav, fidel
într-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau, fac - din exil - apel
Sa ma evoce, muzical, din umbre,

Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe raft, murind, o carte.

Ironic, telefonul - ferm, lucid,
Desi tradat - doar el mai întelege
Ca, îmbrîncindu-mi episodu-n vid,
în alt culcus încoronezi alt rege.

Mai staruie un miros de tutun -
Racit în amintiri si în dantele:
Si sun nebun, inoportun, sun, sun,
Dar nu se-ating de receptor nici ele.

El, totusi, patimas, tot cheama lung,
Mecanic, ritmic, a sfîrsit de lume,
înnebunit ca - aparat si ciung -
Mîini n-are: cînd revii, sa te sugrume.
(http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/romulus-vulpescu-6zuthcd/)