Rusaliile

---

Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica mare, este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor (II, 1-4) si cu care se incheie descoperirea fata de lume si de creatie a lui Dumnezeu, Cel in treime. Ea cade totdeauna la 10 zile dupa Inaltare sau la 50 de zile dupa Pasti, cand a avut loc evenimentul sarbatorit si cand evreii isi serbau si ei praznicul Cincizecimii. E totodata sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, caci in aceeasi zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism circa 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu.

Nu incape indoiala ca Rusaliile sunt cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare. Despre ea amintesc si Sf. Apostol Pavel (1 Cor. XVI, 8) si Sf. Luca (Fapte XX, 16). E numarata si in Constitutiile Apostolice, printre sarbatorile in care sclavii se cuvine sa fie eliberati de muncile obisnuite. Despre ea mai amintesc : Sf. Irineu (+202), Tertulian, Origen, Canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300) , Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (care opreste ingenuncherea in ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie s.a. Marii predicatori din secolele IV si V ne-au lasat o multime de panegirice in cinstea acestei sarbatori, iar in a doua jumatate a secolului IV pelerina apuseana Egeria ne descrie modul cum era sarbatorita pe atunci la Ierusalim. Pana catre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V Cinci-zecimea era o dubla sarbatoare: a inaltarii Domnului si a Pogorarii Sfantului Duh, asa cum o descrie, de altfel, inca din prima jumatate a secolului IV, Eusebiu al Cezareei. Dar, precum am aratat la sarbatoarea inaltarii, aceasta a fost fixata, de pe la 400 inainte, in ziua a 40-a dupa Pasti, cum este pana astazi, Cincizecimea ramanand numai ca sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh.

Nu numai ca vechime, ci si ca importanta, sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa Pasti. In timpul privegherii din ajun, se facea odinioara botezul catehumenilor. Ca si la Pasti, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. Se impodobeau casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei, asa cum se face pana azi, obicei mostenit de la evrei, la care Cincizecimea era si sarbatoarea premitiilor din flori si fructe. In biserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

De sarbatoarea Rusaliilor apartin o sumedenie de datini, credinte si rituri religioase populare, legate de pomenirea generala a mortilor din sambata precedenta (Sambata mortilor sau Mosii de vara).

Icoana sărbătorii este cunoscută ca "Pogorârea Sfântului Duh", pictată în culori îndrăzneţe de roşu şi aur, semnificând că este un mare eveniment. De asemenea, deasupra fiecărui Apostol este o limbă de foc care semnifică Pogorârea Sfântului Duh.

În spatele icoanei este reprezentată camera de sus a clădirii în care ucenicii Domnului erau adunaţi după Înălţare. Apostolii sunt înfăţişaţi şezând într-un semicerc care arată unitatea Bisericii. Dintre apostoli, cei patru evanghelişti - Matei, Marcu, Luca şi Ioan - ţin în mână manuscrise care reprezintă autoritatea învăţăturii care Mântuitorul le-a dat-o.
(http://info-prim.md/?x=&y=8376)

MANASTIREA "SFANTA TROITA" DIN FELEAC

Hram: "Sfanta Treime" Zi de pelerinaj: a doua zi dupa Rusalii Locatie: com. Feleacu, jud. Cluj, 8 km S de Cluj-Napoca si 23 km N de Turda Asezarea romaneasca Feleac este pomenita inca din veacul al XIV-lea, ca posesiune a orasului Cluj bucuradu-se de privilegii speciale pentru vrednicia locuitorilor "numai romanii care… aveau sarcina de a pazi codrul, in mijlocul caruia se asezasera", adica ii ocroteau pe drumeti, strajuiau drumurile si ii starpeau pe raufacatori si pe talhari. Prima atestare documentare dateaza din anul 1367, cand satul era temeinic asezat, dupa randuielile stravechi ale neamului nostru. In ciuda vitregiei vremurilor, urmele manastirii de la Feleac n-au putut fi sterse. De la centrul de cultura ce a functionat aici s-au pastrat carti copiate, icoane pictate, nume de egumeni, o troita, toponime. Demersurile pentru reinfiintarea manastirii Feleac au fost facute de Arhiepiscopia Clujului, in anul 1991, in vremea arhiepiscopului Teofil Herineanu, socotindu-se ca un act de dreptate facut stramosilor care, cu mari eforturi, au pastrat credinta, limba si doctrina romaneasca si ortodoxa in aceasta parte a tarii. S-a dorit a se reinvia la Feleac un important focar de spiritualitate si un far de veghe al credintei, in imediata apropiere a Clujului, calugarii urmand a prelua si spori activitatile inaintasilor de la manastirea "Sfanta Troita" din Feleacul veacurilor XV-XVI. (http://www.studentie.ro/MANASTIREA_SFANTA_TROITA_DIN_FELEAC-a1151-217853966.html)