joi, iunie 19, 2008

Siguranţa infrastructurii rutiere



Siguranţa infrastructurii rutiere

Propunerea de directivă are ca obiectiv ridicarea standardelor în domeniul gestionării siguranţei rutiere, inclusiv studii de impact, audit şi inspecţii legate de siguranţă. Parlamentul European a votat la 19 iunie, raportul lui Helmuth Markov (GUE-NGL, Germania) cu 498 voturi pentru, 8 împotrivă şi 6 abţineri. O mai bună gestionare a infrastructurii rutiere ar reduce considerabil numărul anual al victimelor accidentelor rutiere.

Chiar dacă în ultimele decenii s-au înregistrat progrese majore în ceea ce priveşte siguranţa autovehiculelor şi formarea şoferilor, în domeniul infrastructurii nu există încă reguli europene uniforme. Standardele de siguranţă pentru infrastructura rutieră diferă de la un stat membru la altul, iar aspectele legate de siguranţă joacă un rol subsidiar în faza de proiectare a drumurilor.

Statele membre trebuie să garanteze realizarea unei evaluări de impact asupra siguranţei rutiere pentru toate proiectele de infrastructură care au efecte considerabile asupra siguranţei. Evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere este efectuată în faza de planificare, înaintea aprobării proiectului de infrastructură.

Totodată, statele membre trebuie să se asigure de clasificarea tronsoanelor cu o frecvenţă ridicată a accidentelor şi clasificarea siguranţei rutiere prin realizarea cel puţin pe baza inspecţiilor în materie de siguranţă rutieră efectuate la intervale de trei ani. Participanţii la trafic trebuie să fie atenţionaţi cu privire la aceste tronsoane.

Existenţa unui număr suficient de parcări şi popasuri pe marginea şoselelor este foarte importantă atât pentru prevenirea criminalităţii, cât şi pentru siguranţa rutieră. Zonele de parcare permit şoferilor să se odihnească în timp util şi să continue călătoria pe deplin concentraţi. Asigurarea unui număr suficient de parcări şi popasuri care permit staţionarea în condiţii de siguranţă ar trebui să constituie, prin urmare, o parte integrantă a gestionării siguranţei infrastructurii rutiere.

Aplicabilitate
Directiva nu este aplicabilă doar la reţeaua TEN-T, statele membre având posibilitatea să aplice prevederile acestei directive, ca un set de bune practici, şi pentru infrastructura naţională de transport rutier.

Cronologie
La 4 iunie 2007, Comisia pentru Transporturi a respins cu o majoritate redusă (19 voturi la 18) propunerea de directivă a Comisiei Europene. Majoritatea deputaţilor au considerat că propunerea nu respectă principiul subsidiarităţii iar măsurile non-obligatorii precum recomandările, ar fi mai adecvate în acest domeniu.

La 2 octombrie 2007 Consiliul a convenit asupra unei orientări generale faţă de propunerea Comisiei, exprimându-şi acordul pentru o directivă cu măsuri non-obligatorii.

În al doilea raport, europarlamentarul H. Markov a preluat anumite părţi din orientările generale ale Consiliului. La sfârşitul lunii mai 2008, negocierile cu privire la un acord la prima lectură au fost finalizate în cadrul unui trilog informal.
(http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/062-32290-168-06-25-910-20080619IPR32289-16-06-2008-2008-true/default_ro.htm)

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu stiu cum naiba sa facem: o petitie, o greva, o demonstratie, un razboi ca sa-l demitem pe directorul Administratiei strazilor si inca multi functionari de pe acolo. Cred ca oamenii aia stau linistiti in camere prevazute cu aer conditionat si joaca solitaire. Altfel nu imi explic de ce in Bucuresti sint semafoare puse aiurea, pitite dupa copaci, semne de circulatie puse peste semafoare, sub semafoare, se incurca si se ascund unele pe altele, semafoare cu timpi reglati aiurea, semafoare puse la 10 m de intersectie astfel incit si daca esti cinstit si tot fortezi galbenul. Ar fi o solutie extrem de simpla: doar sa iasa pe strada si imediat vor vedea si solutiile, chiar nu trebuie sa fii expert pentru asta. Dar, dupa cum ziceam, banuiesc ca pe acolo se joaca pe computer oamenii aia...

Bibliotecaru spunea...

Nu ştiu exact dacă adresa pe care o să o scriu mai jos este locul unde trebuiesc rezolvate semafoarele, dar probabil că de acolo vă pot îndruma la cel care trebuieşte să vă adresaţi "spre competenta rezolvare":
Consiliul General al Municipiului Bucuresti – Administratia Strazilor, codul fiscal 4433872, Bucuresti, str. Constantin Mille nr.10, et. 2. Informatii suplimentare: Biroul Circulatiei, telefon 310.18.60/116.

Obiectul de activitate al Administratiei Strazilor il constituie administrarea, intretinerea si reabilitarea retelei stradale prevazute in anexele Hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti precum si a celor atribuite prin Hotararii ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti ulterioare, a podurilor, pasajelor rutiere supra si subterane, fantanilor ornamentelor, precum si a sistemului de dirijare si semnalizare pe raza Municipiului Bucuresti.

Stopurile ar putea fi într-o direcţie care ţine de colaborarea cu poliţia rutieră.

Tăierea crengilor este în competenţa, dacă nu mă înşeală pe mine memoria, Administraţiei Domeniului Public. Probabil că va răspunde oricărei sesizări justificate în momentul în care zona va intra în toaletarea pomilor. Evident, ADP ţine tot de primărie, dar la nivel de sector. probabil că trebuie să faceţi această sesizare acolo.

Sfatul meu este, dacă faceţi o sesizare scrisă, o petiţie, să încheiaţi cu formula "Aştept răspuns conform termenului legal", spunând astfel că nu depuneţi cererea şi nu se mai întâmplă nimic cu ea. Dacă luaţi număr de înregistrare de la Registratură, cu atât mai bine. Răspunsul va conţine explicaţii şi/sau termene, cu siguranţă că va ajuta să înţelegeţi ce se întâmplă în hăţişul problemelor birocratice. Dacă nu primiţi răspuns de la serviciul la care vă adresaţi în timp de 30 de zile (plus zilele poştei), vă adresaţi primarului spunând că nu aţi primit răspuns, menţionând aceiaşi formulă la sfârşit.
Este foarte important acest răspuns şi funcţionarii publici ar trebui învăţaţi să ţină seama de aceste legi, în acest caz LEGEA nr.554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ

Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).

(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.

(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

art. 2 alin. (1) lit. g) nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;

art 4 (2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.